Cum m-am simțit în „orășelul schimbării”

Multe comentarii, glume și replici dure au fost aruncate pe rețelele de socializare în adresa protestatarilor care au instalat corturi în fața Parlamentului. După un protest organizat pe 18 septembrie, de pe un ecran portabil, Ilan Șor i-a încurajat pe susținătorii săi să rămână acolo peste noapte, creând „orășelul schimbării”. 

La sfârșitul săptămânii trecute, în două dimineți am mers la acești protestatari, să aflu cine sunt, ce îi doare, de unde vin și ce trecut poartă cu ei.

Infrastructura orășelului schimbării

E joi dimineața. Ora când se face schimbul protestatarilor. Cei care au petrecut trei nopți în fața Parlamentului sunt duși acasă, iar alții aduși. Nou-veniții sunt înfrigurați și confuzi. Trebuie să ia în primire corturile în care au să doarmă câte doi sau trei. 

Corturile multicolore se înghesuie în două rânduri de-a lungul Parlamentului. Un cordon de tineri construiește un zid între carosabil și „orășel”. Toți mă privesc cu suspiciune și îmi întorc spatele când văd că mi-au atras atenția. 

Pe trei dintre copacii din fața Parlamentului sunt lipite pliante și imagini cu Maia Sandu. Mă apropii de un grup de femei mai agitate. Nu vor să vorbească. „Nu am dormit încă aici. Vedeți poate mai găsiți pe cineva care stă de mai multe zile la protest, că noi de abia am venit”, îmi spune o femeie trecută de 50 de ani, cu șuvițe blonde răvășite de vânt. 

Câteva corturi sunt acoperite cu pelerine care să le protejeze de ploaie. Vântul suflă rece și îi face pe toți să-și ridice hainele sub bărbii. Pe un cort este scris cu markerul „Poporul”. În centrul acestui orășel se înalță un cort de culoarea verde de camuflaj, iar în interior are câteva scaune, butelii cu apă și ceai. Aceasta este cantina protestatarilor. De aici își pot lua un ceai și primesc caserolele cu prânz și cină. Tot aici se ascund de intemperii și cei care fac lista noilor protestatari aduși în fața Parlamentului. 

Protestul non-stop este organizat de partidul „Șor”. Oamenii sunt aduși și duși în localitățile lor cu un transport organizat, deși neagă acest lucru. Protestatarii susțin că stau în fața Parlamentului, dar și a Președinției pentru a scoate de la putere actuala guvernare, pentru că aceasta nu ar face destul ca să combată creșterea inflației și degradarea nivelului de viață. De asemenea, aceștia cer alegeri parlamentare anticipate și oprirea anchetelor de corupție împotriva liderului și a altor deputați ai partidului „Șor”.

Organizatorii protestului anunță că în fiecare duminică, la ora 15:00, în fața Președinției va fi organizată o acțiune de protest la care se va aduna mai multă lume decât cei care stau non-stop în fața Parlamentului.

Citește aici despre compensațiile de iarnă anunțate de Guvern

Mătușa Ana

Privirile protestatarilor continuă să-mi țină companie, cât fac ocolul de mai multe ori. Unii dintre ei îmi spun „fără comentarii”, deși nici nu mă apropii de ei. 

„Sunt obișnuiți cu jurnaliștii. Iată astăzi, dimineața devreme a venit un jurnalist american cu un traducător să ia la întrebări protestatarii”, îmi explică un bărbat cu ochelari de soare fumurii pe nas. Deși afară e posomorât, el își potrivește și mai bine ochelarii, care-i acoperă o parte a feței. Comentează câteva fraze pe care mi le-au spus protestatarii și atunci îmi dau seama că sarcina lui este să urmărească ce am reușit să discut cu ei. 

Deși oamenii din „orășel” nu sunt agresivi, iar unii chiar schițează un zâmbet, atmosfera este destul de tensionată, iar timpul posomorât accentuează această stare. 

Printre protestatarii proaspăt veniți o întâlnesc și pe mătușa Ana. A venit cu un grup din Bălți. Și-a luat de acasă două rucsacuri ponosite cu câteva haine mai groase, a încuiat apartamentul și a venit să „facă ordine” în Capitală. Are poftă de vorbă, ca să-și ocupe timpul. 

Nu reușesc să discut prea mult cu pensionara nemulțumită de scumpirile care nu se mai opresc. O femeie încearcă să-i atragă atenția, chemând-o lângă un cort spre care accesul este mai greu. Mătușa Ana nu se grăbește să încheie discuția. Asta sporește din insistența femeii cu o listă în mână, care încearcă să-i atragă atenția, ridicând tot mai mult vocea. 

Duminică, 25 septembrie, Poliția a publicat un comunicat de presă în care anunța că a sesizat în repetate rânduri Primăria mun. Chișinău despre încălcările care le admit participanții la protestul din fața Parlamentului. Oamenii legii au solicitat intervenția Primăriei mun. Chișinău pentru a recomanda organizatorilor modificarea condițiilor de desfășurare a întrunirii declarate privind locul, forma, ora de desfășurare a întrunirii.

„Cu părere de rău, nu s-a luat atitudine, iar participanții la protest admit în continuare nereguli, comportament antisocial, blochează trecerea pentru pietoni pe trotuar, admit fumatul în locuri nepermise, aruncă deșeuri în locuri publice, acțiuni care contravin prevederilor Legii… Poliția nu are scopul de îngrădire a dreptului cetățenilor la exprimare, dar acesta urmează a fi asumat responsabil, fără a fi încălcate drepturile și libertățile altor persoane”, se arată în comunicatul de presă.

„Nu e timp de mândrie”

Unii spun că vor viața de mai demult, fără să știe la ce perioadă se referă. Alții vor ca prețul gazului să fie negociat direct la Moscova, cu Putin. „Să se arunce (Maia Sandu, n.red.) în genunchi la picioarele lui Putin… Așa cum se făcea mereu în perioada sovietică, când se negocia un preț mic pentru popor. Nu e timp de mândrie”, îmi spune un protestatar. Privește solemn, cu fruntea încruntată și bărbia ridicată spre Președinția care se înalță peste drum.

Trei femei cu vârste de până la 50 de ani susțin că o așteaptă pe Maia Sandu. „Lasă să iasă în fața noastră și să ne asculte durerea”, îmi aruncă una dintre ele, în timp ce altele ridică plictisite din mâini.  

Mă opresc lângă cercul format de 10 tineri. Au capetele acoperite cu glugă. Râd și fac glume. Printre ei este și Ion. Are 26 de ani și este singurul care a petrecut toate aceste nopți în cortul de lângă scările de jos ale Parlamentului. În august a revenit din Irlanda și a fost uimit și extrem de confuz de scumpirile care se făceau. „Nu poți trăi așa”, spune dezamăgit tânărul. Este dispus să protesteze două săptămâni, înainte să înceapă să lucreze ca șofer de tir prin Moldova. Ar vrea să povestească mai multe, dar și el este chemat de câțiva bărbați. 

„Te bate la buzunar”

Dimineața zilei de vineri pare mult mai liniștită. Oamenii încearcă să-și dezmorțească membrele înghețate în corturile subțiri, echipate doar cu o saltea gonflabilă. 

Lângă un cort albastru cu trei locuri, stă mătușa Antonina. Femeia are 66 de ani și o gospodărie cu 15 găini și un câine Sioma, pe care le-a lăsat în grija celor doi nepoți. Iar ea a venit la proteste. „Atâtea scumpiri, atâta corupție… Te bate la buzunar”, îmi spune femeia care a participat la mai multe proteste organizate de partidul „Șor”. 

Mătușa Antonina are mâinile uscate de frig, dar și de munca grea pe care o face, să mai câștige pe zi câte 200 de lei pe care să-i adune la pensia ei de 1800 de lei. „Pensia asta nu-mi ajunge pentru mult timp”, spune femeia, iar ochii i se umplu cu lacrimi. 

„Nu suntem sălbatici”

„Oamenii ne șuieră toată ziua. Ne strigă: alcoolicilor, trântorilor… De ce nu mergeți la lucru?!”, îmi spune dezamăgită o protestatară, sprijinindu-se de pe un picior pe altul. Poartă șosete și papuci de iarnă,  dar tot nu se poate încălzi. „Nopțile sunt atât de reci că nu poți dormi. Mai ieșim pe rând și ne plimbăm în jurul cortului, să nu înghețăm”, spune Antonina, înfofolită într-un pulover, o geacă de toamnă și un hanorac deasupra. Aerul umed și rece i se strecoară printre acestea și îi învinețește și mai mult mâinile. 

Cea mai mare dorință a protestatarilor care s-au adunat într-un moment în jurul meu este să se facă mai multe controale care să nu permită celor bogați să evite plătirea impozitelor. Mai cer și o justiție corectă, care să tragă la răspundere pe cei care încalcă legea. Însă, din această ecuație elimină complet pe cei din partidul pe care-l susțin. Vorbesc cu fascinație despre tânărul care a ascultat bătrânii, care le-a adus rulota cu produse în satele unde nu era niciun magazin, le vinde cu câte 1 leu pâinea socială și a amenajat orașul Orhei. 

Protestatarii nu vor să audă despre miliardul furat. Nu vor să își amintească că anume din acest motiv, dar și din cauza condamnării la șapte ani și șase luni de închisoare, Ilan Șor, a fugit din Moldova în iunie 2019, când aliații săi din Partidul Democrat au fost alungați de la putere. 

Chipurile protestatarilor

În „orășelul schimbării” întâlnești persoane cu studii superioare, fără studii, șomeri, pensionari, studenți, dar și cei care nu prea vor sau nu au cu ce să-și ocupe timpul. O parte dintre ei nu știu ce nemulțumire i-a adus la protest. În timp ce alții își pierd vocile din cauza torentului de fraze prin care încearcă să-și exprime indignarea. 

Cu toții, însă, consumă informația livrată și mestecată de instituțiile de presă finanțate de partidul pe care-l susțin și nu doar. Sunt apărătorii fideli ai unui politician care a știut să-și joace bine cărțile cu un grup de oameni care avea nevoie de atât de puțin pentru a fi mulțumiți și recunoscători. Astfel, miliardul furat parcă nu mai are o valoare și nici fuga de justiție. 

Perioada instabilă din lumea întreagă este un moment bun pentru unii actori politici să manipuleze și mai mult alegătorii. Deputații privesc protestatarii doar de la geamurile cu jaluzelele trase, iar oamenii au nevoie de soluții simple care să le facă viața mai ușoară. 

Citește aici cum se pregătesc oamenii de iarnă

Mă îndepărtez de rândul de corturi, fiind însoțită de privirile tinerilor care nu dau comentarii, nu stau în corturi, nu au ce să spună, dar care sunt atenți la comentariile pe care mi le oferă toți cei cu care am discutat. Trec de carabinierii și poliția instalată la ieșirea din „orășelul” care vrea o schimbare, fără a o defini prea clar. 

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.