Zilele Filmului Românesc la Chișinău au fost un bun prilej să-mi revăd listele de filme românești pe care încă urmează să le văd. Lista e lungă, dar am început cu… o lansare de carte. Urma să-l cunosc pe Andrei Gorzo, cunoscutul critic de film românesc și eram nerăbdătoare să ascult despre filme, trenduri estetice și regizori români.
Ecourile cinemaului românesc la Chișinău ajung în ultimul timp nu doar la festivalurile de film, deși cei mai mulți dintre noi suntem bucuroși să avem un sfârșit de săptămână consistent în artă și sentiment de comunitate. Răsunetul unor filme răzbate dincolo de săli de cinema și granițe: „După dealuri”, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” și „Teambuilding” s-au discutat în multe din cercurile noastre, uneori pe Facebook, alteori pe la seri cu prieteni.
Iar Carbon, filmul lui Ion Borș, a devenit un soi de legătură de granițe, motiv pentru small talk și punte către alte discuții.
Duminică, 24 septembrie, pe ultima sută de metri a Zilelor Filmului Românesc la Chișinău am avut ocazia plăcută să ascult o discuție despre filme și cărți. Andrei Gorzo, criticul de film, a venit la Chișinău anume pentru lansarea cărților sale.
În holul Cineplex Loteanu, Ionuț Mareș, jurnalist și critic de film, invitat special al ZFR Chișinău, l-a prezentat pe Andrei Gorzo ca pe unul dintre cei mai importanți critici de film din România, care a devenit cunoscut încă de la rubrica sa din Dilema Veche, apoi prin faptul că a fixat în scris momentele cheie ale noului val al cinemaului românesc.
La Chișinău a venit împreună cu cărțile sale, pentru o lansare multiplă.
Viața, moartea și iar viața criticii de film, carte lansată în 2019 la editura Polirom, prezintă o colecție de eseuri publicate anterior și în diverse reviste și pe blogul său. Deși titlul face trimitere la critica de film, nu e doar despre asta. Ar fi mai mult o colecție de eseuri care duc în mai multe direcții: estetica lui Hamphrey Bogart, istoria filmului, dar și critică, cum ar fi eseul „Ultimul tango la Paris”. Mai găsim și o serie de recomandări de cărți despre film apărute în România în ultimii ani.
A doua carte prezentă la acest eveniment este Beyond the New Romanian Cinema: Romanian Culture, History and the films of Radu Jude. O carte publicată în engleză, pe care Andrei Gorzo a scris-o împreună cu Veronica Lazăr. Autorii trec prin fiecare film al lui Radu Jude, discută și le pun în contextul noului val de cinema internațional, în dialog cu istoria cinemaului românesc.
A treia carte prezentată este o carte esențială de teorie a filmului – „Ce este cinematograful”, de Andre Bazin, apărută în două volume la Polirom. În limba română apare tradusă integral în 2022. Textele sunt în continuare de referință pentru studiul filmului ca fenomen estetic. Gândirea lui Andre Bazin este în continuare relevantă și poate fi folosită pentru pentru a înțelege filmul contemporan.
Ionuț Mareș a avut grijă să primim răspunsurile relevante înainte să ni le dăm noi. Și prima întrebare a fost legată de Radu Jude, care pare să creeze cele mai ofertante pelicule din cinemaul românesc în prezent?
Andrei Gorzo ne-a povestit c-a început să se gândească la o colecție de eseuri despre filmografia lui Radu Jude încă de prin 2014, împreună cu Veronica Lazăr, filosofă și istorică a ideilor politice. Atunci au apărut „Cea mai frumoasă fată din lume” și „Toată lumea din familia noastră”. Cartea s-a conturat ceva mai târziu, odată cu apariția filmului „Aferim” în martie 2015, un film de cotitură în evoluția lui Radu Jude.
„Mi se părea interesant pentru că aborda o temă tabu, ceva neabordat nici în arta sau literatura română, ceva nediscutat în societate, a problemei astea a sclaviei de secole a romilor și a rasismului antirom perpetuat în zilele noastre. Un film plasat în Valahia de la începutul sec XIX, mai exact acțiunea se desfășoară în 1835. Ni se părea că e de fapt un film polemic, estetic foarte interesant, care arată o posibilă ieșire dintr-o mică monotonie stilistică care începuse ca un cârcel să se pună pe noul cinema românesc”, spune Andrei Gorzo.
Noul val al cinemaului românesc s-a desfășurat în mai multe etape, primul fiind început cu filmele lui Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Radu Muntean și Corneliu Porumboiu. Radu Jude s-a alipit valului în 2009 cu „Cea mai fericită fată din lume”, care se încadra destul de bine în noua estetică. Criticul e de părere că în prezent Radu Jude s-a transformat în cel mai interesant cineast român și duce lucrurile mai departe, depășind miza locală.
La întrebarea care ar fi direcțiile spre care se îndreaptă cinema-ul românesc, Andrei Gorzo a menționat că e vorba de o internaționalizare a filmului, producțiile încetează să mai fie locale. Dacă în primul val filmele românești erau puternic ancorate în contextul local, sensibile la nuanțele limbii române, diferitele relații între clasele sociale, totul acum se internaționalizează.
Acum sunt mai multe cineaste, voci feminine în cinema, se fac mai multe filme de nonficțiune, documentare. A amintit de „Colectiv”, documentarul înaintat pentru Premiile Oscar. În ultima vreme nesperat a renăscut cinema-ul popular, „Teambuilding” a adunat peste un milion de oameni în cinematografe. În ultimii ani nu se mai spera că va renaște cinemaul popular, se concentrau pe filmele de festivaluri. Asta va schimba modelul de business.
Mi-a plăcut mult excursul în anii ‘90 și 2000, fiind vorba despre critica populară prezentă în mai toate publicațiile de presă. Transformările tehnologice au făcut să dispară din presă aceste lucruri și s-a cam pierdut baza instituțională a criticii de film. Iar această falimentare a discuțiilor a dus la faptul că atunci când un film trezește interes, se pornesc discuții pe paginile de Facebook, disputele în comentarii durează câteva zile și dispar, sub presiunea altor noutăți.
„Un articol structurat, publicat pe o platformă, ar aduce mai multă referință decât aceste discuții. Dar nu prea avem cu cine să luptăm, pentru că presa nu-și prea permite o rubrică de cultură.
Nu sunt soluții simple, până nu se vor investi din nou bani în autori motivați să scrie. Până atunci această muncă este făcută voluntar. Ca activitate intelectuală trebuie dusă mai departe, pentru a forma opinii independente. Când se discută un obiect, un film, să se poată include într-un context, într-o tradiție”, spune criticul.
După prezentările cărților m-am apropiat de Andrei Gorzo, ca să-l întreb ce trebuie să facă un tânăr pentru a păși în lumea criticii de film. Precum mă așteptam, nu există rețete și căi ușoare, e nevoie să te uiți la filme, să citești despre autori, articole despre cum scriu alții, să deprinzi meșteșugul vocabularului estetic și să iubești acest lucru foarte mult.
Notă: Zilele Filmului Românesc merg în acest an şi în alte şapte oraşe din Republica Moldova. Au fost deja proiecţii la Hânceşti, Nisporeni, Călăraşi şi Orhei, la care au asistat sute de spectatori, iar în perioada următoare evenimentul se va desfăşura la Soroca (28 septembrie), Bălţi (30 septembrie – 1 octombrie) şi Cahul (7-8 octombrie), unde vor fi arătate câteva dintre filmele din programul de la Chişinău.
Autoare: Diana Mihuță
