De-a lungul drumului național, orașul Bucovăț își ordonează casele puține și mici. Diminețile sunt animate. Adulții se grăbesc la serviciu la Chișinău sau Strășeni, iar copiii se îndreaptă spre gimnaziu.
Apoi, potecile betonate ale localității par pustii și tăcute. Câinii sunt cei care mai dau ritmul regiunii cu lătratul lor răsunător.
Avantajul orașului Bucovăț sunt cei aproape 50 km până în Capitală, iar dezavantajul este că distanța aceasta mult prea mică îi face pe tineri să aleagă să învețe, lucreze și chiar să se mute acolo. „În fiecare an numărul elevilor scade”, constată Sergiu Vulpe, directorul gimnaziului.
Deși pare că își pierde an de an tinerii, iar trenurile internaționale nu se mai opresc la stația cochetă construită încă „de români”, orașul totuși încearcă să se modernizeze. Clădirea grădiniței este renovată, terenurile de joacă amenajate, străzile iluminate, iar antreprenorii își deschid afacerile pe teritoriile cândva uitate.
Localnicilor le lipsește însă o casă de cultură. Cea din oraș a fost închisă în urmă cu 30 de ani și demolată anul trecut, pentru siguranța trecătorilor. Evenimentele culturale sunt organizate la centrul de tineret, dar și pe stadionul central, unde lumea se adună să facă o tură de alergare, să danseze sau să joace fotbal.
