În epoca globalizării, fluxul informațional include mii de știri care ne ajută să privim în cele mai îndepărtate locuri din lume. Unele noutăți cu adevărat importante țin cap de afiș, altele însă trec pe neobservate. Publicația spaniolă 5W a stabilit un top de cinci știri, care nu au avut o mare acoperire informațională, dar pe care le consideră importante pentru că ne spun ceva despre anul pe care l-am lăsat în urmă și sunt importante pentru anul care vine.
Suntem deja opt miliarde
Pe 15 noiembrie 2022, specia umană a ajuns la o populație de 8 miliarde de oameni. Potrivit datelor ONU, omenirea a avut nevoie de 12 ani pentru a trece de la 7 la 8 miliarde. Dar acum va fi nevoie de încă 15 ani pentru a ajunge la 9 miliarde. Asta înseamnă că, în ciuda prejudecății larg răspândite potrivit căreia omenirea crește fără rețineri și devorează toate resursele planetei, va veni un moment în care numărul populației globale va stagna. Este de așteptat ca acest număr să atingă apogeul de 10,4 miliarde în anii 2080 și să rămână la acest nivel până în 2100.
Țările bogate vor avea o populație din ce în ce mai îmbătrânită. Iar viitorul se va desfășura în orașele cu populație tânără, megalopolisuri în formare, precum Lagos, Delhi, Bombay sau Kinshasa.
India va deveni oficial cea mai populată țară din lume în 2023, întrecând China, a cărei creștere demografică a fost împiedicată de politica copilului unic, la care s-a renunțat în 2015.
Occidentului îi este încă greu să se obișnuiască cu ideea că lumea va fi, printre altele, din ce în ce mai asiatică și africană.
Tensiunile cresc între Armenia și Azerbaijan
În septembrie a reizbucnit conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan: peste 200 de soldați, majoritatea armeni, au murit în atacurile armate între cele două țări. A fost cea mai gravă ciocnire în cadrul unui conflict de zeci de ani.
Este uimitor faptul că de data aceasta atenția nu se mai concentrează asupra Caucazului, ținând cont de relația sa indirectă cu Ucraina. Putin este ocupat pe principalul său front de război și rolul său de mediator în acest conflict a fost aproape inexistent.
Principala piedică pentru pacea dintre cele două republici ex-sovietice este regiunea Nagorno-Karabah. În decembrie autoritățile azere au închis coridorul Lacin, singurul care leagă Armenia de Nagorno-Karabah, și au întrerupt alimentarea cu gaze.
„120.000 de persoane, armeni care trăiesc în Nagorno-Karabah, sunt lipsiți de orice fel de contact cu Armenia sau cu lumea exterioară. […] Azerbaidjanul se folosește de așa-zisele probleme de mediu pentru a închide drumul și pentru a-i priva pe locuitorii din Nagorno-Karabah de libertatea de mișcare și, de asemenea, de proviziile necesare pentru traiul obișnuit”, a declarat Gegham Stepanyan, ombudsmanul pentru drepturile omului din teritoriu.
O situație care se înrăutățește și care, în ciuda apropierii geografice de Europa, nu pare să îngrijoreze UE, care este concentrată complet pe războiul din Ucraina și pe consecințele politice și energetice ale acestuia.
După impact: Afganistan și Etiopia
Revenirea surpriză a talibanilor la putere în august 2021 a readus Afganistanul în atenția întregului glob. Invazia SUA s-a încheiat după douăzeci de ani în care am văzut de toate: euforie inițială pentru schimbarea care părea să vină, neliniștea pentru reînarmarea rapidă a talibanilor, furia pentru miile de civili uciși de mâinile ambelor părți și disperarea care a cuprins milioane de afgani atunci când NATO le-a întors spatele.
În 2022 am aflat că peste un milion de fete și adolescente au fost lăsate în afara școlii după ce talibanii și-au încălcat promisiunea de a redeschide școlile secundare pentru ele. De asemenea, regimul a interzis accesul femeilor la universitate. Coborârea Afganistanului în haos, inclusiv insecuritatea alimentară care ar putea fi atenuată doar de unele organizații umanitare care încă lucrează în țară, nu a primit aceeași atenție ca primii pași ai regimului. Singura opoziție reală pe care o au în prezent talibanii este Statul Islamic, care a desfășurat mai multe atacuri teroriste împotriva comunității Hazara. O știre ignorată în cadrul altei știri ignorate.
Citește și: Femeile din Afganistan, date afară din universități. Talibanii fac exact ceea ce spuneau că nu vor face
Și Etiopia? Despre războiul din regiunea Tigray, care a izbucnit în noiembrie 2020 și a avut unele dintre cele mai sângeroase episoade în 2021, au fost puține știri. Dar despre acordul de pace (fragil) dintre guvernul etiopian și rebelii Tigray din 2022 se știe și mai puțin. Dar trebuie de luat aminte: regiunea Oromia, mult mai populată, pare din ce în ce mai instabilă și ar putea fi următoarea bătaie de cap pentru Abiy Ahmed Ali, premierul care a câștigat Premiul Nobel pentru Pace pentru semnarea păcii istorice cu Eritreea, dar care doi ani mai târziu a spus că este dispus să meargă el însuși la război pentru a lupta. În orice caz, 2023 va începe în Etiopia cu o speranță de pace.
Democrații fragile în Africa
La doar un deceniu după sacrificarea lui Mohamed Bouazizi în Tunisia, pe care istoria l-a interpretat drept catalistul Primăverii arabe, președintele Qais Said a convocat alegeri parlamentare ca parte a planului său de a câștiga mai multă putere. Acesta și-a propus transformarea sistemului politic de guvernare a țării într-unul prezidențial. La alegerile din decembrie 2022 au participat doar 11% din alegători. Al doilea tur va fi în februarie, dar prezența foarte scăzută la vot reflectă un amestec de dispreț, oboseală și neîncrederea populației față de președinte.
În Burkina Faso, Ibrahim Traore s-a autoproclamat președinte al unei junte militare în urma a două lovituri militare în opt luni. Mali își perpetuează conducerea militară: liderii puciului au promis o tranziție la democrație în doi ani, permițându-i lui Assimi Goita să candideze la alegeri.
În urma protestelor din 2018-2019 și a loviturii de stat din 2021, frustrarea crește în Sudan, iar tranziția democratică promisă pare că nu se mai întâmplă.
Acestea sunt eșecuri serioase și nu pot fi ignorate și ar putea afecta procesul general de democratizare care are loc pe continent. În Africa vor avea loc 17 alegeri în 2023, unele în țări importante precum Nigeria, Africa de Sud, Egipt, Republica Democrată Congo, Zimbabwe sau Etiopia.
Proteste, nu doar în Iran și China
2019 a fost un an marcat de proteste (Chile, Hong Kong, Liban, Irak, Sudan, etc.). Efervescența socială s-a oprit odată cu pandemia, dar în 2022 a renăscut. Protestele cu cele mai multe ecouri din acest an au fost cele din Iran și din China. În primul caz acestea au fost provocate de moartea tinerei kurde Mahsa Amini, după ce a fost arestată pentru că nu purta corect hijab-ul. În cel de-al doilea caz acestea au fost îndreptate împotriva politicii de toleranță zero împotriva Covid-19.
Dar inflația, creșterea prețurilor sau lupta împotriva autoritarismului și represiunilor au devenit principalele motive din spatele manifestațiilor înregistrate în alte părți ale lumii: Tunisia, Peru, Sudan, Bangladeș, Sri Lanka, Ghana, Ciad.
