Forțele Nagorno-Karabah au anunțat astăzi, 20 septembrie, că se vor dezarma complet, conform cererii Azerbaidjanului. Asta după 24 de ore de când armata azerbaidjană a lansat o ofensivă în regiune, în urma căreia au fost ucise aproximativ 100 de persoane, iar alte câteva sute rănite. Armenia a fost nevoită simbolic să ridice „steagul alb” în fața Azerbaidjanului, după cum le-au cerut cei din urmă.
Regiunea muntoasă Nagorno-Karabah este disputată timp de decenii de către cele două țări, care de la declararea independenței duc un război prelungit, dar nedeclarat din cauza căruia au murit câteva zeci de mii de persoane. Deși Nagorno-Karabah este recunoscută la nivel internațional că ar aparține Azerbaidjanului, totuși Armenia afirmă că i-ar aparține anume ei, pentru că acolo locuiesc circa 120 de mii de armeni, din cei aproape 190 de mii de pe teritoriu.
Președinția Azerbaidjanului a declarat că oficialii se vor întâlni mâine cu reprezentanții armeni ai Karabahului pentru discuții privind „problemele reintegrării” în orașul azer Yevlakh.
În condițiile armistițiului, forțele locale din Karabakh se angajează să fie complet dezarmate și desființate. Există, de asemenea, un angajament ca forțele armene să se retragă, chiar dacă Erevan neagă că ar avea vreo prezență militară acolo.
Originea conflictului
Conflictul își are originea încă de la începutul secolului XX. Teritoriul actual disputat de către Armenia și Azerbaidjan a fost populat de-a lungul timpului de armeni creștini și azerii de origine turcă (musulmani). Până atunci, aceștia trăiau într-o relativă pace, însă la începutul secolului XX au apărut mai multe incidente între aceste minorități, odată cu încorporarea regiunii în Imperiul Țarist. După revoluția bolșevică, regiunea a fost reorganizată în Republici Sovietice.
Ca parte a politicii de „dezbină și stăpânește” a URSS, (politică tipică tuturor imperiilor, care pentru a conduce o regiune decid să provoace cât mai multe rivalități locale), este formată regiunea autonomă a Karabahului de Munte ca parte a Republicii Sovietice Socialiste Azere, dar cu o majoritate etnică armeană.
Cât timp a existat URSS-ul, pentru că hotarele interne nu existau decât teoretic, violențele au înghețat, însă la sfârșitul anilor 1980, când URSS-ul era în plin proces de restructurare, iar Republicile Sovietice rând pe rând își revendicau părți de autonomie locală, violențele au izbucnit din nou. Momentul cheie a fost, în 1988, când a fost votat pentru ca regiunea populată de armeni (dar și câteva teritorii din afara acesteia), să se alăture Armeniei, deși de jure se aflau în componența Azerbaidjanului. Ultima mișcare nu a fost recunoscută de azeri, astfel au început conflicte locale.
În acea perioadă, Karabahul de Munte și-a declarat independența, dar această independență nu a fost recunoscută de opinia publică internațională. Regiunea este numită de armeni Arțah. Totodată, Armenia, deși nu a recunoscut independența regiunii, sponsorizează atât financiar, cât și militar conducerea de acolo până în prezent.
Violențele la scară largă au început în 1992 și s-au terminat în 1994. Atunci s-a semnat un tratat mediat de Rusia. Tratatul nu a oprit de facto violențele din acea regiune. Pe parcursul acestei perioade au existat diferite incidente armate, soldate fie cu bombardări de poziții, fie cu mobilizări locale de armată și chiar victime între militari.
În timpul războiului, majoritatea azerilor, circa 25% din populația regiunii, au părăsit regiunea, devenind refugiați. Totodată, marea majoritate a etnicilor armeni de pe teritoriul Azerbaidjanului au părăsit și ei țara.
Încercări de soluționare a conflictului au existat în 2006 și 2009. Sporadic, au fost izbucniri de violențe, cele mai dure până în această toamnă fiind în aprilie 2016, când câteva zeci de soldați au murit de ambele părți.
În general, pe forumuri și în comunitatea internațională, cele mai multe teze promovate de partea azeră vor spune că Armenia este agresorul, invocând faptul că regiunea dată este recunoscută la nivel internațional ca parte componentă a Azerbaidjanului. Armenii însă vor invoca în primul rând dreptul la autodeterminare a regiunii Arțah, populată de armeni, și faptul că apără populația locală de agresiunile Azerbaidjanului.
