La 7 octombrie, gruparea Hamas a lansat un atac surpriză asupra Israelului, militanți ai acesteia infiltrându-se pe teritoriul statului Israel și ucigând civili și luând ostatici. Ca răspuns la atac, Israelul a oprit toate livrările de alimente, apă, combustibil și electricitate spre Fâșia Gaza, iar punctul de trecere al micii enclave cu Egiptul a fost închis. Între timp, Israelul a lansat rachete și a chemat la arme aproximativ 360 de mii de rezerviști.
Bilanțul victimelor din aceste zile ajunge la cel puțin 2808 de palestinieni uciși în timpul raidurilor aeriene israeliene și peste 1400 de israelieni uciși în atacul și operațiunea militară a Hamas-ului.
În acest context ne-am întrebat cine are de beneficiat de pe urma conflictului, atât din punct de vedere al atenției mediatice, cât și al utilizării resurselor. Despre asta am discutat cu Grigore Guzun, expert în Relații Internaționale și Securitate, WatchDog.md.
Cât timp toată atenția noastră este îndreptată spre ceea ce se întâmplă în Israel și Fâșia Gaza, cine trage foloase?
Țările care beneficiază în mod semnificativ de pe urma situației din Israel și Gaza sunt Federația Rusă și Iranul, acesta din urmă fiind un susținător ferm al organizației Hamas. Evenimentele care au avut loc începând cu data de 7 octombrie survin imediat după anunțurile oficiale ale autorităților americane privind o posibilă normalizare istorică a relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită, aceasta reprezentând și un interes de securitate națională al americanilor.
Primul oficial care și-a exprimat dezaprobarea față de această perspectivă a fost președintele Iranului, Ebrahim Raisi. Acesta a afirmat că „orice înțelegere cu Israelul ar însemna o trădare a poporului palestinian și a luptei purtate de acesta”. Cu toate că Liderul Suprem Ayatollah Ali Khamenei a negat implicarea Iranului în atacurile de sâmbătă, numeroase voci susțin că Iranul a avut un rol semnificativ în planificarea și coordonarea acestor atacuri, cu scopul de a-și consolida influența în regiune, și de a împiedica normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită.
Federația Rusă a sprijinit diferite grupări teroriste în această regiune, manifestând un interes crescut în ceea ce privește evoluțiile în regiune. Ținând cont de relația dintre Iran și Federația Rusă, și importul diferitelor echipamente militare din Iran, în prezent, Rusia beneficiază în mod pasiv de situația din regiune, atenția mediatică mutându-se acum pe Israel, și mai puțin pe Ucraina.
De la declanșarea ostilităților între Israel și gruparea Hamas din Fâșia Gaza, trupele rusești au lansat o serie de atacuri masive asupra pozițiilor ucrainene din estul țării, într-un efort de a încercui forțele ucrainene… Poate în această perioadă Rusia să profite și intensifice atacurile?
Conflictul dintre Israel și Gaza a fost în mod constant sub lumina reflectoarelor, iar atunci când izbucnesc ostilități între cele două părți, acesta captează imediat atenția mediatică. În mod natural, concentrația actuală asupra acestui conflict face să pară că războiul din Ucraina a fost eclipsat într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că angajamentele și preocupările referitoare la Ucraina au rămas extrem de semnificative.
Rusia are un interes distinct în menținerea statu-quo actual, considerând această perioadă ca o oportunitate mult așteptată pentru realinierea propriilor interese. Din nefericire, atacurile brutale ale forțelor rusești împotriva populației civile ucrainene par a fi în curs de desfășurare cu intenția de a insufla teamă în rândurile acestei populații. Cu toate acestea, este evident că ucrainenii nu se vor lăsa intimidați, iar guvernul de la Kyiv trebuie să facă presiuni asupra statelor europene pentru a obține sprijin militar continuu.
Este important să subliniem că situația din Ucraina nu a pierdut din relevanță și că continuarea asistenței militare și a sprijinului internațional sunt esențiale pentru susținerea eforturilor ucrainene în fața acestui conflict în curs.
Tot mai multe conflicte armate se întețesc în ultimul timp pe plan internațional. Am văzut acest efect domino și în cazul războiului din Ucraina. La ce alte acțiuni putem să ne așteptăm în timpul apropiat pe plan internațional?
Este imperativ să se acorde atenție evoluțiilor din zona Mării Chinei de Sud, în lumina complexelor relații dintre Republica Populară Chineză și Republica Chineză (Taiwan) și Filipine, în contextul disputelor teritoriale existente. China și Taiwanul au o istorie îndelungată de conflict, iar recent am fost martorii unui număr crescut de declarații ostile din partea oficialilor chinezi, care au reacționat negativ la vizitele oficiale ale reprezentanților taiwanezi în străinătate, precum și la întâlnirile acestora cu oficiali străini pe teritoriul Taiwanez. De asemenea, în ultimii ani, mai multe țări și-au rupt relațiile diplomatice cu Taiwan în favoarea stabilirii relațiilor cu Beijingul, fiind motivate în mare parte de avantajele economice.
În ceea ce privește relația dintre China și Filipine, China a fost în mod repetat acuzată că a blocat eforturile Filipinelor de a-și aproviziona trupele militare staționate pe insula Ayungin Shoal, teritoriu revendicat atât de China, cât și de Filipine. Revendicările teritoriale rămân principalul factor de instabilitate în această regiune. De asemenea, este esențial să subliniem prezența bazelor militare americane atât în Filipine, cât și în Taiwan, ceea ce reflectă interesul crescut al Statelor Unite în această regiune.
Monitorizarea constantă a evoluțiilor în această zonă este crucială, deoarece acestea pot avea implicații semnificative la nivel regional și global. De aceea, urmează să urmărim cu atenție cum evoluează lucrurile.
Sursa imagine: The New York Times
