În dimineața zilei de 24 februarie, Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, anunța începerea unei „operațiuni militare speciale de demilitarizare și denazificare” a Ucrainei. Tot atunci, el menționa că o mare parte din teritoriile actualei Ucraine cândva i-ar fi aparținut Rusiei și de aceea, ar trebui să-i revină.
Această retorică și acțiunile agresive din partea Federației Ruse au făcut ca și alte țări să-și amintească de teritoriile care cândva le-au aparținut și să „dezghețe” unele conflicte. Dar haideți să le luăm la rând și să vedem cum funcționează efectul domino.
China și Taiwan
Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, Taiwanul și-a ridicat nivelul de alertă, găsind o serie de asemănări cu țara invadată de Rusia. „Caz similar”, anunța presa străină, făcând referire la relațiile tensionate dintre Taiwan și China. Cu toate acestea, autoritățile chineze susțin că relațiile sale cu Taiwan nu pot fi comparate cu cele dintre Ucraina și Rusia. „La noi, în China, este vorba despre o problemă internă pe care o vom rezolva și singuri” – afirmă Beijingul. Deși au trecut mai mult de 70 de ani de când China nu deține controlul asupra insulei, totuși aceasta consideră că Taiwanul este parte integrantă a teritoriului său și de aceea o amenință cu război, în cazul în care va încerca să-și proclame independența.
Chiar din primele zile de război, Taiwan și-a anunțat sprijinul Ucrainei și a acuzat Rusia pentru acțiunile sale. China, însă, a preferat să nu se expună la acest subiect, afirmând că nu ia partea nimănui. Statele Unite ale Americii au pus presiuni și au îndemnat-o să nu sprijine Rusia, cum se vehicula că o face pe ascuns, și să ia o poziție fermă, impunând sancțiuni țării agresoare. Această retorică nu a fost pe placul autorităților chineze, care și până astăzi acuză SUA că ar sprijini și recunoaște suveranitatea Taiwanului, ceea ce i-a permis insulei să se dezvolte.
În luna aprilie, China a sporit numărul exercițiilor militare în apele din jurul insulei, încercând să intimideze militar Taiwanul. La rândul său, autoritățile taiwaneze au anunțat că se pregătesc pentru un posibil conflict militar. Dar ce nu au împărțit cele două părți ne amintește istoria: în anul 1949, ca urmare a unui război civil, China s-a divizat în două entități statale: China continentală (Republica Populară Chineză) și Taiwan (Republica China). Războiul civil s-a terminat fără semnarea oficială a vreunui tratat de pace, iar cele două părți sunt, formal, încă în stare de război. De atunci, relațiile dintre Beijing și Taipei s-au caracterizat prin contacte limitate, tensiune și instabilitate.
Rusia și Japonia
Războiul din Ucraina reaprinde tensiunile dintre Japonia și Rusia, mărul discordiei fiind patru insule pe care Uniunea Sovietică le-a anexat în august 1945. Cele patru insule din arhipelagul Kurile, în extremitatea nordică a Japoniei și în proximitatea orașului rusesc Vladivostok, împiedică semnarea unui tratat de pace între cele două puteri de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
După ce Japonia s-a alăturat sancțiunilor impuse Rusiei pentru invadarea Ucrainei, autoritățile rusești au anunțat, la 22 martie, că negocierile de pace cu Japonia au fost oprite. „Este imposibil să continuăm procesul de negociere cu un stat care ocupă o poziție vădit neprietenoasă și care caută să dăuneze intereselor Rusiei”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, în fața presei.
La patru zile distanță de la acest anunț, la 26 martie, situația a devenit și mai tensionată, după ce, potrivit presei japoneze, forțele militare ale Rusiei au început exerciții militare în Kurile, implicând 3.000 de militari.
De-a lungul deceniilor, Japonia declara că aceste insule îi aparțin, însă, până în prezent „sunt ocupate ilegal de Rusia”. La rândul său, partea rusă neagă aceste acuzații, afirmând că insulele au fost cedate de către Japonia Uniunii Sovietice după ce a capitulat în cel de-al Doilea Război Mondial. Slab populate, dar bogate în pește, metale și petrol, aceste insule sunt de o importanță strategică majoră pentru Rusia. Situate în Marea Ohoțk, ele deschid un culoar pentru marina și submarinele rusești spre Pacific și constituie o piedică pentru prezența militară americană în Japonia.
Rusia și Țările Baltice
În ultimele săptămâni, a crescut tensiunea dintre Rusia și Țările Baltice. Motivul este Kaliningradul – enclavă rusească puternic militarizată, situată între Lituania și Polonia.
Lituania a anunțat, la sfârșitul lunii iunie, că va stopa tranzitul unor bunuri pe calea ferată dinspre Rusia înspre Kaliningrad, pentru a aplica sancțiunile impuse de Uniunea Europeană Kremlinului. Acest lucru a nemulțumit autoritățile de la Moscova, care s-au grăbit să vină cu amenințări, precum că-și rezervă „dreptul de a acționa, pentru a-și proteja interesul național”. De asemenea, conducerea de la Kremlin a spus că Lituania nu ar trebui să ia această decizie, pentru că în caz contrar, ar putea avea „probleme severe”. Cu toate acestea, experții în apărare sunt de părere că Rusia nu va încerca să atace militar Lituania, care este membră NATO și teoretic, este protejată de articolul 5 din Tratatul de la Washington. Acesta stipulează că, dacă o țară NATO este victima unui atac armat, fiecare membru al Alianței va considera acest act de violență ca fiind îndreptat împotriva tuturor membrilor și va lua măsurile pe care le consideră necesare pentru a ajuta țara care este victima agresiunii.
Kaliningradul primește provizii rusești pe calea ferată, iar gazul – prin conductele care traversează Lituania. Asta se face pentru a economisi timp și resurse financiare, cu toate că Rusia poate ajunge până la enclava sa și pe un traseu maritim, nedezvoltat, care permite un număr limitat de transporturi. Nemulțumirea Rusiei în acest sens ține de interesul economic, în special exportul de oțel care a fost parțial oprit din cauza sancțiunilor impuse.
Cu toate acestea, experții în apărare susțin că în această zonă este un loc unde ar putea izbucni un conflict militar între Rusia și NATO. Este vorba de o fâșie de teritoriu cu o lungime de 65 de km de-a lungul frontierei dintre Polonia și Lituania, numită „Coridorul Suwalki” și care leagă pe cale terestră enclava rusească militarizată Kaliningrad de Belorus.
Unii analiști sunt de părere că Putin n-a renunțat la planurile sale mai vechi de unire a Rusiei cu Belarus, ceea ce ar face și mai amenințătoare ipoteza unei acaparări cu forța a „coridorului Suwalki”, realizând astfel joncțiunea terestră cu enclava Kaliningrad și separând fizic țările baltice de restul UE și de teritoriul NATO.
Sursa ilustrației: morningstar.co.uk
