Posibila evoluţie a situaţiei politice de la Chişinău, cine sunt „câştigătorii” şi „învingătorii” bătăliilor politice, dar şi care sunt principalele obstacole în depăşirea situaţiei politice complicate – într-un interviu cu analistul politic Lilian Negură, doctor în sociologie, profesor la Universitatea din Ottawa, Canada.
– Două din cele trei partidele pro-europene din Parlament, care au format alianța minoritară APME, sunt acum în căutarea voturilor pentru învestirea Guvernului condus de Iurie Leancă. În aceste condiţii apare întrebarea logică de unde vor veni acestea? Cum credeţi cine va face pasul decisiv PL sau PCRM?
Știm deja că PCRM a declarat că nu este gata să voteze un guvern condus de Leancă. Voronin afirmă că nu poate vota un prim-ministru contra căruia a depus mai multe moțiuni de cenzură. Argumentul acesta este, însă, mai mult formal și lasă spațiu pentru o anumită retorică în cazul în care decide să voteze totuși pentru Iurie Leancă.
În realitate, nu Voronin este cel care decide acum. În opinia mea, Vladimir Voronin este în acest moment în situația lui Elțin la sfârșitul carierei sale. Președintele bolnav al Rusiei de atunci, când a decis să se retragă, a cedat puterea lui Putin, asigurându-se astfel că îi va fi garantată o bătrânețe fără griji, iar familia și averile îi vor fi în securitate. Voronin face, în opinia mea, acelaș lucru. El oferă voturile pe care le are în Parlament centrului de putere, pe care el îl consideră că va domina de acum încolo țara în schimbul securității sale și a familiei. Acest centru de putere, în percepția sa, se găsește la PD.
Dacă este așa, decizia prin care PCRM va vota sau nu guvernul Leancă depinde de PD. Dacă PD va dori ca Leancă să fie votat și de PCRM, se va găsi o soluție retorică pentru a explica votul lor pentru un guvern Leancă. De exemplu, se poate obține o promisiune că Iurie Leancă nu va mai repeta ”greșelile” care au stat la baza moțiunilor din anii trecuți.
Problema lui Leancă nu ar fi, deci, nedorința PCRM de a-i vota candidatura. Mai degrabă, problema sa este că nu poate fi sigur dacă Vlad Filat, care este în ultimul timp aliatul fidel al lui Lupu, îl dorește sincer în calitate de prim-ministru. Multă lume suspectează pe bună dreptate, că înaintarea lui Iurie Leancă în calitate de candidat ascunde un pas tactic al lui Filat, prin care acesta încearcă să păstreze aparențele de unitate în cadrul partidului.
Acest pas ar avea scopul atât să evite plecarea zgomotoasă din partid a lui Leancă, căruia i-a fost promis postul de prim-ministru, cât și să evite dezamăgirea electoratului PLDM, care are niște așteptări în urma acestor promisiuni din perioada electorală.
Pe lângă aceasta, Vlad Filat este o persoană, care are nevoia să simtă că este consistent în acțiuni, chiar dacă interesele îl fac să acționeze conjunctural. Vlad Filat vrea să pară nobil, dar în realitate nu este. El nu poate suporta ideea că Iurie Leancă îl întrece în rating și în autoritate, dar mai ales, că își permite să acționeze autonom.
Din toate aceste considerente, se poate presupune că Vlad Filat l-a înaintat pe Leancă, fiind convins că acest candidat nu va avea susținerea necesară în Parlament. El speră că Iurie Leancă va putea fi înlocuit, utilizând argumentul retoric că nu are încotro, cu cineva care să poată fi controlat mai ușor, dar cu aceeași autoritate la europeni. Acest candidat pare a fi persoana G, de care a vorbit Ghimpu intr-unul din interviurile sale.
Faptul că Vlad Filat l-a chemat într-un apel pe Facebook pe Mihai Ghimpu să voteze pe Iurie Leancă confirmă această tactică. El îl consideră pe Ghimpu încăpăținat și rănchinos. De asta este sigur că îl poate manipula cu ușurință. Ultimul interviu al lui Ghimpu, când acesta spune că PL ar putea să voteze guvernul Leancă, arată însă că nu îi va fi foarte usor.
PL câștigă mai multe avantaje dacă susține pe Leancă. În primul rând, obține influență asupra lui Leancă. În al doilea rând, își întărește imaginea de salvator al națiunii. În al treilea rând, își va consolida ponderea în rândul electoratului pro-european, care are acum foarte multe dezamăgiri. În al patrulea rând, va slăbi PLDM, partidul cu care împarte o parte din electoratul de dreapta. Acesta riscă să se dezbine pe fondul divergențelor între Filat și Leancă. În al cincilea rând, va putea să promoveze unele promisiuni din campania electorală, utilizând voturile de control din parlament. În al șaselea rând, neutralizează influența PCRM, care nu va mai putea avea influență asupra guvernului.
Mai sunt și alte avantaje, dar și acestea sunt suficiente. În aceste condiții, PL are interesul să voteze guvernul Leancă. E greu de spus, însă, dacă la Mihai Ghimpu va domina rațiunea sau emoțiile. Dacă va domina rațiunea – Leancă va fi învestit și cu voturile liberalilor, dacă, însă, vor domina emoțiile, Leancă nu va mai ajunge premier. Ghimpu însă va avea plăcerea să-l țină în stres pe Filat, de asta nu îi va spune până la votare ce va face… Aceasta va fi mica sa plăcere după atâtea neplăceri din ultimul timp …
– În cazul în care totuşi cele 9 voturi lipsă nu vor fi găsite…
Va fi votat din a doua încercare un guvern foarte cuminte condus de G, care va avea funcția să mimeze reformele pentru a aduce bani europeni, în timp ce afacerile vor continua fără surprize.
– Cine în aceste condiţii va purta vina cea mare? Noua alianţă minoritară pentru că nu a reuşit să convingă PL? PL-ul pentru că nu a vrut să cedeze? Sau poate PCRM-ul, care a susţinut noua alianţă doar până la moment?
În condițiile în care Iurie Leancă are reputația de proeuropean capabil să facă reforme și să nu cedeze în fața intereselor oligarhilor, cu siguranță că lui Vlad Filat și lui Marian Lupu îi va fi ușor să dea vina pe Ghimpu, dacă Leancă nu va fi votat și de PL. Ei vor spune : Vedeți, că Ghimpu spune vorbe goale și că în realitate, el vrea posturi și acces la fluxurile financiare pentru interesul său personal. În condițiile în care, aceștia controlează o bună parte din media din RM, nu le va fi greu să o facă.
Dacă Leancă însă nu va fi învestit în pofida susținerii de la PL, Vlad Filat se va discredita atât în fața electoratului său, cât și în fața membrilor propriului partid. Destrămarea PLDM va fi în aceste condiții greu de evitat.
– Ar mai exista şanse să fie creată o alianţă PLDM, PDM şi PL?
Din retorica din ultimul timp al lui Marian Lupu este clar, că nu există nici o șansă în acest moment ca, PL să fie invitat la guvernare. Este clar că s-a bătut palma cu PCRM. Pentru ce să împartă la trei ceea ce se poate împărți la doi? Din acest considerent, PL trebuie să-și construiască strategiile pe termen lung, căci pe termen scurt nu are șanse, în opinia mea, să facă parte din coaliția de guvernare. Ghimpu a avut nenorocul că preşedintele PCRM oferă sprijinul său cu un preț mult mai mic celor de la PD.
– Ce vrea acum Partidul Comuniștilor? Ce scop urmărește?
– Eu am răspuns mai sus: Voronin urmărește scopul să-și asigure o ieșire la pensie securitară și fără consecințe pentru siguranța și afacerile familiei.
– Care în opinia Dvs, ar fi priorităţile de pe agenda politică de la Chişinău?
Prioritățile ei le știu. Pe termen scurt și mediu : reforma justiției, în primul rând. În al doilea rând, eficientizarea administrației publice. În al trelea rând, construirea infrastructurii și crearea premizelor pentru dinamizarea economiei. Pentru efecte pe termen lung trebuie continuate reformele în învățământ și cercetare. Nu poți moderniza țara fără competență. Modernitatea asta și înseamnă: reinventarea continuă a instituțiilor, deci e nevoie de o armată de specialiști, care să asigure o expertiză constantă, pentru ca aceste instituții să fie în permanență ameliorate și adaptate la noile provocări.
– Dle Negură, cum credeţi, unde greşesc politicienii noştri? De ce nu se pot înţelege şi nu pot continua în linişte şi calm cursul european al ţării?
E vorba că politicienii noștri, întreaga clasă politică, nu înțelege să facă diferență între interesele de lungă durată și de scurtă durată. Ei acţionează doar cu gândul cum să folosească acum și aici momentul conjunctural, pe care îl consideră favorabil. Ei nu pot face diferență nici între intersele personale, cele de partid și cele naționale. Ei nu fac o ierarhie între ele, așa încât atunci când există un conflict de interese, cele naționale să primeze celor de partid, iar cele de partid celor personale.
Ei le confundă pe toate și le asimilează intereselor personale. Pe lângă asta, ei cred profund că a fi idealist înseamnă să fii naiv (dacă nu prost), iar să fii materialist înseamnă să fii deștept. Ei nu înțeleg că, în realitate, a fi om de stat și nu politician fără vocație înseamnă să fii idealist, adică să crezi în democrație, în libertate, în potențialul R. Moldova de a deveni prosperă și de a câștiga pariul dezvoltării.
Doar idealiștii au energia necesară pentru a sparge convențiile și a mișca lucrurile înainte și a rezista ispitelor de moment.
Ultimul lucru care vreau să-l spun, este că politicienii noștri nu reușesc să se înțeleagă pentru că ei cred că scopul scuză mijloacele. După ce și-au tot tras țepe unul altuia, ei nu mai au încredere, iar când nu ai încredere, nu poți crea parteneriate viabile. Orice înțelegere devine extrem de dificil de realizat din cauza suspiciunilor reciproce. Încrederea este un lucru foarte prețios, unii vorbesc despre încredere chiar în termen de capital. Încrederea reciprocă, în instituții, în justiție, într-adevăr poate facilita mult dezvoltarea societății.
Dar dacă să spunem scurt, politicienilor noștri le lipsește cultura democratică. Dar să știți că această boală nu este doar a noastră, ci a întregii regiuni. Eu aș spune chiar că la noi s-a reușit mai mult ca în alte părți, e suficient pentru comparație să urmăriți comportamentul politicienilor din Ucraina sau Rusia.
