Prin acest text vă propun o călătorie. Traseul vi-l alegeți singuri. O călătorie fără morală. Dacă vreți morală – tot singuri trebuie s-o găsiți.
Călătoria pe care v-o propun e, de fapt, un punct de vedere. Moldova, sau viața noastră din Moldova, văzută prin prisma budelor. Toaletelor, veceurilor, budelor sau cum le mai spunem noi celor mai intime locuri.
Am observat că de cele mai multe ori budele reprezintă esența locului în care se află. Eu am să folosesc ca exemplu budele de pe traseul Chișinău – Antonești, pentru că e drumul pe care îl fac cel mai des, iar pe dvs o să vă invit să vă gândiți la locurile prin care treceți.
Ajutor punctului de vedere. Autogara. Pentru că din autogări se vine/pleacă dintr-o localitate și se presupune din start că autogara e un loc reprezintativ al unui oraș sau sat.
Chișinău. Autogara Centrală. Intrarea la budă – 2 lei. O băbuță glumeață îți ia taxa și are chef de glume. Te gândești că o fi aghesmuită, altfel – cum dracu să-ți ardă de glume într-o budă. O budă puturoasă, pe care-o simți din Piața centrală. Jegoasă, deși se vede că cel puțin o dată pe zi aici se face curat. Poate chiar de băbuța glumeață. Penultima oară când intrasem aici, se făcea curat în timp ce eram la pisoar. De cineva de gen feminin, nu știu, nu mi se pare politicos să te uiți în ochi la budă. Ultima oară (ah, chiar aș vrea să fie ultima), acum câteva zile. Mi-am ținut respirația, simțeam că primesc pumni în bot din cauza putorii. Am intrat "în cabină", să nu mai dau de cineva care face curat. Plus că pisoarele sunt foarte joase, riști să stropești sau să fii stropit de "colegi". Fluxul "colegilor" este continuu. Concluzia: pute, nu vrei să mai revii vreodată.
Căușeni. Intrarea 2 lei. Ultima oară când intrasem taxator era un moș. O budă curată. Față de Chișinău – ai impresia că miroase. O budă normală, pe care scrie "Viceu". Apoi îmi amintesc că unii aleargă după o alimentară din autogară. Aha. Căușeni, de unde au pornit atacurile raider. Aha.
Ștefan-Vodă. O budă de centru raional. Adică budă de țară, din lemn, dublă. Parcele de flori în jur.
Antonești. La stația de la răscrucea drumului național spre vama de la Palanca și șoseaua din sat. Oare mai există? A fost de multe ori demolată. Ca și stația. Cineva avea nevoie de materiale de construcție. Ultima oară era o budă de țară, dar cu pereți de ciment și fără acoperiș. Cineva nu "nimerise". Majoritatea preferau păpușoii dinspre Purcari.
Acesta e un un punct de vedere național. Ca bonus, trag cu ochiul la un drum internațional. Spre Albița, deci Leușeni. La moldoveni: taxa 2 lei. Nu chiar așa de jegos ca la Chișinău, dar nici așa bine ca la Căușeni. Mă gândesc că dacă n-ai bani te piși pe tine în vamă. Tot e un fel de bine ați venit. Nu vreau să-mi amintesc de buda din benzinăria unde mai opresc unele autobuze spre România. Dar sunt nevoit să-mi amintesc. Pentru că e ca-cea din Albița – cred că una dintre cele mai jegoase bude pe care le-am văzut în viață.
Dvs pe unde mai călătoriți?
