La marginea țării, despărțit de Ucraina prin apele Nistrului, se află orașul Otaci din r. Ocnița. Localitatea, atestată documentar pentru prima dată în 1419 și ocupată pe atunci în mare parte de evrei, acum pare o ciorbă de etnii, unde aproape toți vorbesc limba rusă. Limba româna răsună sporadic și se pierde printre privirile neînțelegătoare ale multor localnici.
Aici este locul unde Lenin se ridică mândru și ușor încruntat printre castelele romilor, în fața complexului sportiv care se construiește de aproape 20 de ani. Iar oamenii se bucură de trotuarele pavate, apa care curge din robinete și terenurile de joacă pentru copii, care au înlocuit gunoiștile din centrul orașului.
Rămășițele industrializării cu care se lăuda localitatea în perioada sovietică sunt clădirile vechi, pe care mai vezi lozinci comuniste ca „Слава труду” (slăvită să fie munca, n. red.).
„Afacerile din Otaci, în mare parte, se bazează pe cumpără-vinde. Nu se mai produce mai nimic la noi”, spune Dumitru Zavrotschi, primarul localității. Lucru confirmat în mare parte în cele două zile în care am stat în oraș. De nenumărate ori de noi s-au apropiat vânzători ambulanți care să ne propună să cumpărăm costume din „velvet”, parfum, cuțite, genți, portofele. Majoritatea vânzătorilor sunt romii, care reprezintă mai mult din jumătate din numărul populației din Otaci, depășind cu mult rata celor din Soroca.
În vara anului 2019, despre localitate au început să vorbească întreaga țară și nu numai. Asta după ce, pe 19 iunie, la 21:20, s-a prăbușit o parte dintr-un bloc de locuit cu nouă etaje. Locatarii au fost evacuați cu jumătate de oră înainte de prăbușire, după ce experții au fost alertați de fisurile adânci din pereți și bucățile de tencuială care cădeau la fiecare zece minute. Nicio victimă nu a fost înregistrată. Oamenii au primit despăgubiri de la stat, să-și poată cumpăra alte locuințe, iar blocul a fost demolat. În locul acestuia, după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, pe teritoriu a fost amenajat un centru pentru refugiați.
Cu un punct de trecere a frontierei chiar în centrul orașului, cu sirenele din țara vecină care lasă un ecou adânc peste Nistru, orașul Otaci încearcă să-și continue viața cu gândul la pace și la liniștea pe care le așteaptă mai mult decât orice.
