Astăzi, 16 martie 2015, se împlinesc trei ani de la alegerea în Parlament a lui Nicolae Timofti în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.
Alegerea lui Nicolae Timofti a pus capăt unei crize constituţionale, care a durat în ţara noastră circa doi ani şi jumătate (din septembrie 2009 până în primăvara lui 2012) şi care ar fi putut include R.Moldova în Cartea Recordurilor (Guiness Book).
Republica Moldova a rămas fără președinte din 11 septembrie 2009, când fostul şef al statului, Vladimir Voronin, şi-a anunţat demisia, în legătură cu expirarea celui de-al doilea mandat al său de şef al statului.
În acelaşi an, Parlamentul a încercat, fără succes, de două ori să-l aleagă în această funcţia de preşedinte pe liderul PDM, Marian Lupu. Pe data de 28 noiembrie 2010, ca urmare a incapacităţii Parlamentului de a alege şeful statului, au fost organizate, din nou fără succes, alegeri parlamentare anticipate.
În final, pe data de 16 martie 2012, în Parlamentul Republicii Moldova candidatura fostului preşedinte al CSM Nicolae Timofti la funcţia de preşedinte a fost susţinută de 62 de deputaţi din 101, necesarul fiind de 61 de voturi. Astfel, Timofti a obţinut voturile celor 58 de deputaţi ai Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), trei voturi ale grupului socialist condus de Igor Dodon şi votul deputatului neafiliat Mihai Godea.
De notat că criza constituţională care a durat doi ani şi jumătate a constituit şi un motiv ca o publicaţie de la Chişinău să solicite înregistrarea acestui record trist în Cartea Recordurilor, însă Guiness Book a refuzat să înregistreze recordul Republicii Moldova
„Am primit răspuns de la reprezentanții Guiness Book. Aceștia au menționat că record trebuie să fie ceva pozitiv, la care ar trebui să tindă oamenii, iar ei nu doresc ca și alte țări să ia exemplul Republicii Moldova”, a declarat atunci şefa publicaţiei.
Nicolae Timofti s-a născut pe 22 decembrie 1948 în satul Ciutuleşti, raionul Floreşti. A studiat la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova. Ulterior, Nicolae Timofti a lucrat în calitate de consultant superior la Ministerul Justiţiei, iar în 1976 a fost ales judecător în fostul sector Frunze al Capitalei.
În iunie 1990 este ales vicepreşedinte al Judecătoriei Supreme., iar în 1996 a fost numit preşedinte al Curţii de Apel a Republicii Moldova și este decorat cu ordinul „Gloria Muncii”.
În 1998 i se conferă titlul „Om Emerit”. În perioada 2003 -2005 magistrat la Curtea de Apel Chișinău. În 2005 este numit judecător la Curtea Supremă de Justiție. În perioada 2003 – 2011 este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, iar din 2011 este președintele acestei instituții.
Pe 16 martie 2012 este ales de Parlament în funcția de președinte al Republicii Moldova. A depus jurământul de președinte al Republicii Moldova pe 23 martie 2012.
