Cât de bine știm cu ce se ocupă aleșii locali?
O zi în Porumbești, satul cu un singur drum de asfalt și multe probleme
Satul Porumbești, Cantemir e împânzit de gunoiști, de gunoaie arse, drumuri proaste și are multe alte probleme, spun localnicii.

Cu toate astea, oamenii de aici nu se simt motivați să participe la alegerile locale. Aici prezența la vot înregistrată în 2019 e cu 10% mai mică față de media pe țară. Am mers la Porumbești ca să vedem dacă lucrurile s-au schimbat pentru următorul ciclu de alegeri locale, pe 5 noiembrie, ce așteptări au oamenii, dar și cât de bine știu ce să ceară de la aleșii lor.

În Porumbești locuiesc 1.428 de oameni și au fost înregistrați trei candidați pentru funcția de primar.
„O să vedem pe hârtie în ziua votului”
Centrul satului este străbătut de un drum național și de trafic intens. Pe o parte a traseului, Poseidon varsă apa unui izvor. Alături, din magazin ies și intră oameni. Câteva gâște își fac curaj și traversează drumul, spre părculețul din sat, care are și teren de joacă, și scenă.

În gospodăria de lângă parc, un bărbat a decis să dea foc gunoiului. Flăcările provoacă un fum mare și dens.
Alături, într-o curte acoperită de viță-de-vie lucrează un bărbat iute de picior. Câțiva ciorchini mari și arătoși încă atârnă. Gospodarul spune că o să-i culeagă când o să dea bruma mai tare. Lilian Dimici este pompier, dar nu vede lucrurile foarte optimist. Spune că în localitate nu prea este perspectivă. Că, în general, locuri de muncă nu prea sunt și majoritatea oamenilor lucrează în agricultură sau se duc la Cantemir. „Puțină lume a rămas. Tineret e foarte puțin.” Spune că satul nu are un serviciu de gestionare a deșeurilor, dar s-a mai pus pietriș pe drumuri și există iluminat stradal.
Zice că nu știe cu exactitate cine candidează, pentru că este prea ocupat ca să urmărească activitățile candidaților. „Oricum, o să vedem pe hârtie în ziua votului. Acolo o să avem închipuire cine și ce poate”, explică bărbatul. Totuși, recunoaște că unii dintre consăteni nu o să iasă la vot. „Nu au încredere în candidați. Că ei toți promit și când ajung la conducere, gata. Cred că și-au umplut buzunarul cu bani...”, povestește acesta.

Încercăm să aflăm de la el care sunt responsabilitățile unui consilier local. „Asta doar dacă o să nimeriți vreun consilier acasă. Acela poate să vă lămurească”, spune locuitorul satului Porumbești.
Porumbești e unul dintre cele zece sate din Republica Moldova care la alegerile generale locale din 2019 a înregistrat una dintre cele mai scăzute prezențe la votare (turul I). Rata de participare a fost de 31,2% în timp ce rata de participare pentru întreaga țară a fost de 41,68%.

Rata pentru alegerile prezidențiale este mai ridicată, în comparație cu alegerile generale locale. 48,54% a fost în 2020 (în timp ce, la nivel global, prezența la vot, de exemplu, pentru alegerile prezidențiale este de 63.8%). Într-o analiză făcută de expertul IDIS Viitorul Veaceslav Ioniță, acesta caracteriză această situație drept un paradox. „Deoarece instituția primăriei se bucură de o mai mare încredere din partea populației, după biserică, președinție, parlament, guvern, procuratură, judecătorii etc., 80% dintre oameni dau apreciere pozitivă conducerii din satul lor, indiferent de partid, totuși avem o prezență la vot cu mult mai slabă", a menționat Veaceslav Ioniță pe blogul lui.
„Toți promit că o să avem de lucru”
Lipsa unui serviciu de gestionare a deșeurilor se simte în Porumbești. În depărtare, pe unul dintre dealurile satului, se vede gunoiul cum se extinde în jos, iar nu departe se observă o fâșie de vegetație arsă.
În zonă mai trece și un pârâiaș, care se revarsă în râul Tigheci. Doar că această mică sursă de apă pare să fie mai degrabă un loc pentru a depozita tot felul de gunoi: de construcții sau menajer, aruncat la nimereală. Se observă și niște fire de apă tulbure.

În drum spre magazin îl întâlnim pe Mihail. Bărbatul de 57 de ani se duce acasă pe bicicletă. „În sat e tot rău”, spune Mihail. „Bani nu avem, de lucru nu-i. Toți promit că o să avem de lucru, că o să avem salarii”, adaugă acesta.

În contextul alegerilor, locuitorul spune că în Porumbești „nu prea sunt candidați, nu e ca la Chișinău. Ei sunt vreo trei-patru aici". Dar bărbatul nu se duce la vot, pentru că „m-am săturat de toți. Că nu se face nicio ghioagă". „Trebuie să se facă o grădiniță, un drum, ceea, cealaltă. Ne trebuie niște drumuri. Măcar «păpurite», așa lighțică [n.red.: de la light, ușor, în engleză], nu bun-bun din asfalt”, comentează Mihail.
În tot satul există un singur drum asfaltat – cel care leagă școala, grădinița și casa de cultură. Restul drumurilor sunt de lut, iar peste unele s-a turnat pietriș.

Drumul care duce spre poștă e la fel. Ion Bagrin se întoarce de acolo resemnat. Vineri după prânz nu mai sunt bani. Și așa pensia de 2.600 de lei abia îi ajunge de la o lună la alta.

Locuiește în Porumbești de aproape 50 de ani. S-a mutat din Lărguța când acolo au avut loc alunecări de teren, cu tot cu casele oamenilor. Toată viața a lucrat șofer, dar din 2018, în urma unor intervenții chirurgicale, a rămas acasă.

Bătrânul locuiește în Cuba, așa se numește una dintre cele mai vechi zone ale satului. Iar drumul din Cuba care trece prin fața casei lui este într-o stare deplorabilă. „Până la mine s-a mai pus pietriș, dar parcă s-a împrăștiat așa... Dar mai încolo nu au pus. Au zis că fuge pământul și când plouă, spală tot. Nu are cine să se străduie. S-ar putea de pus niște plitcă [n.red.: teracotă]. Sunt la noi la toc acolo, nu are cine să se străduie", este convins Ion. „O să facă drumul când nu o să mai fim noi.”
Casa în care locuiește cu soția lui, care acum e la spital, e de albastrul unei mări adânci. Așa a vopsit și poarta, și ușa la bucătăria de vară, și mobilierul.

„Unii candidați făgăduiesc că o să facă ceea, ceea, ceea și apoi când prind la aripi, gata, uită”, revine Ion la discuția despre alegeri. Spune că se duce la fiecare scrutin electoral. Chiar dacă campania electorală a început, nimic nu-ți dă de înțeles că are loc o „bătălie” între candidați. Pe străzi nu există afișe informative și nici ziare nu s-au împărțit.

„Satul nostru parcă e primitiv oleacă. Lumea nu e așa ca prin alte sate. Sunt sate civilizate. Mai bună atitudine. Unul bun și zece răi în satul acesta. Nu vreau să-i laud sau să-i hulesc. Vă spun ce este real”, povestește pensionarul. Acesta iese în drum și o vede pe vecina lui. Femeia vine din vale unde a priponit caprele. A fost sunată de la primărie și atenționată că animalele ei pășteau în parc.
Discuția celor doi ajunge la cât de greu se trăiește astăzi. „Te duci cu o mie de lei la magazin și nu ai ce lua. M-am dus deunăzi și am vrut să iau pentru pui, soluție de păduchi. Dă încolo, dă încolo. Am venit cu un culioc. 500 de lei și nu aveai ce face”, spune femeia.

— La alegerile pentru primarul satului ne ducem. Dar o să vedem la alegerile țării, spune vecina lui Ion.

— Ce responsabilități are un primar?

Să fie amenajat satul frumos, străzi să fie... Grădinița la noi e făcută normal, școala tot..., spune bătrânul.
„Dacă vrei să fii primar și să te votez, în primul rând, ce ai vrea să faci pentru sat?”
La câteva case distanță, pe aceeași stradă din Cuba, trăiește Panea Leu. Când o întrebi despre alegeri, femeia spune că cea mai mare durere a ei este pensia. „Lasă să mărească pensia la vreo patru mii de lei", spune femeia, chiar dacă mărirea pensiei nu este responsabilitatea primarului localității sau a consiliului local. „Mie îmi dă 700 de lei pe cinci luni de zile ca ajutor. Cum poți să trăiești așa?”, întreabă femeia. „Să ne lungim viața trebuie să avem capică (n.red.: bani), să nu mai stăm așa prin jurul casei.”

Anul trecut s-a înscris pe lista primăriei pentru a beneficia de lemne la preț mai mic decât la intermediari. „Ne-au dat chitanță și ne-au spus: lemnele le luați de la Cociulia. M-am dus acolo, am plătit numai pentru transportarea celor trei metri steri de lemn peste o mie de lei, plus lemnele. Tot acolo ieși”, spune femeia, sugerând că aproximativ același preț l-ar fi plătit la intermediari care i-ar fi adus acasă lemnele. „Să ne dea ajutor și cu lemnele acestea”, adaugă femeia pe lista responsabilităților primăriei.

Cei trei metri steri de lemn abia i-au ajuns să se încălzească. „Am făcut scutire, am mai pus ciocălăi, hlujeni...” Femeia meditează câteva zeci de secunde, studiind gâștele din drum.
„Sunt gâște rufoase”, explică Panea Leu aspectul deosebit al păsărilor. „Știți ce l-aș întreba pe fiecare candidat dacă ar fi aici, în fața mea? Dacă vrei să fii primar și să te votez, în primul rând, ce ai vrea să faci pentru sat? Cu ce ai putea să ajuți oamenii?”, povestește Panea. Satul are apă la robinet, însă nu și canalizare. „Nu am mașină de spălat, cu două mii de lei nu pot să-mi cumpăr. Trebuie să mă întrețin pe mine și nu pot să-mi pun canalizare. Bine că s-a făcut oleacă drumul acesta, că putem să ne mai ducem la moară, la un magazin”, spune femeia de 62 de ani. „Mă uit la satul Cania, tot din Cantemir. Să vă duceți să vedeți ce e de frumos. Șoseaua făcută, trotuar, scaune, coșuri de gunoi. De-o dragoste!”

Întrebată dacă pot fi făcute asemenea lucruri și la Porumbești, femeia se arată reticentă. „Nu știu dacă s-ar putea de făcut la noi în sat. Trebuie să ai bani și minte. Trebuie să fii hâtru, să fii cu partidul cela, cu cela, ca să te finanțeze”, concluzionează bătrâna.
„Dacă guvernul i-ar da ajutor primarului, ar face”
În aceeași mahala două bătrânele stau așezate pe scăunelul de lângă poartă. Natalia, o altă vecină, s-a oprit în fața lor să mai stea de vorbă.
Cum vă simțiți?

Cu un picior în groapă și unul pe mal, zice una dintre Elenele de pe scaun.

Câte zile avem, atâtea o să le trăim, spune altă bătrână.
Femeile au de gând să se ducă la vot. „Dacă guvernul i-ar da ajutor primarului, ar face”, spune Natalia, cu o sticlă de ulei de cinci litri în mână, făcând referire la drumul pe care trăiește. „El nu poate să facă numai cu putința primăriei”, continuă femeia. Una dintre Elenele de pe scaun spune că e ca și cum ai începe a construi o casă. „Dacă nu ai, te-ai oprit. Îți dau părinții bani, continui.” În linii generale, femeile spun că trebuie să ridice pensia, atunci când sunt întrebate care sunt responsabilitățile unui primar.

Mai la vale îl găsim pe Ion, care stă de vorbă cu doi vecini. Au renovat recent o fântână din apropiere și e revoltat că tot suportul pe care l-au primit de la primărie a fost de doi saci de ciment. „Fiecare vecin de aici am contribuit și am făcut fântâna că cădea budăiul. Ne-au dat doi saci de ciment. Dar cum, primăria nu are buget? Noi am plătit oamenii să o curețe... Eu știu că sunt primării prin sate care se uită de o oprire, de drumuri, de problemele satului”, povestește bărbatul care lucrează periodic în Olanda.

„Eu am vreo doi ani de când nu mă mai duc la alegeri, pentru că nu am încredere. Pe cine să alegi? Toți sunt hoți. Toți fac pentru dânșii. Eu am 40 de ani și nu am reușit să fac atâtea cum au făcut unii”, spune bărbatul.
La alegerile generale locale din 5 noiembrie 2023 vor fi aleși 898 de primari și 11 058 de consilieri locali, dintre care 9 972 sătești (comunali), orășenești, municipali și 1 086 raionali/municipali Chișinău și Bălți.
Educația electorală nu este înrădăcinată în țara noastră
Am discutat cu analista electorală Mariana Dobrovolschi de la Asociația Promo-LEX despre ce soluții pot exista atunci când oamenii nu cunosc responsabilitățile aleșilor locali. Dar și care sunt cauzele fenomenului.

Specialista explică: „unii, într-adevăr, nu cunosc atribuțiile, iar alții sunt nedumeriți, pur și simplu, referitor la candidatul pe care trebuie să-l aleagă”.

Opinia Marianei Dobrovolschi este că educația electorală nu este bine înrădăcinată în țara noastră. „Ea este mai mult informativă”, spune specialista, menționând că pentru a soluționa lipsa educației electorale există câteva căi simple pe care deja le parcurgem încet.

„Cetățenii nu cunosc doar atribuțiile primarului și consilierilor, cetățenii nu cunosc nici atribuțiile președintelui sau ale unui parlamentar. Totuși, aceasta depinde inclusiv de interesul fiecăruia dintre noi. Noi putem să solicităm respectarea drepturilor noastre doar dacă noi le cunoaștem. Ar fi aici un băț cu două capete. Pe de o parte ar fi interesul cetățeanului de a cunoaște, și pe de altă parte ar fi aceste programe de educare sau informative din partea autorităților publice locale despre, bunăoară, cu ce se ocupă primăria și consiliul local", explică analista.
Prea multe alegeri, prea multe buletine?
Potrivit ei, având în vedere că în Republica Moldova sunt diferite tipuri de scrutine, pot apărea nedumiriri la alegerea primarului și consilierilor. „Comparativ cu alegerile prezidențiale și parlamentare, alegerile generale locale sunt mult mai complexe, atât din punct de vedere al organizării întregului proces și al responsabilității organelor electorale, cât și a numărului de candidați pentru mai multe funcții”, explică Dobrovolschi.

Bunăoară, în Chișinău vor fi doar două buletine de vot – pentru primar și consilieri. Dar la Orhei, de exemplu, vor fi patru, exemplifică Mariana. „Unul pentru primarul orașului, unul pentru consiliul din oraș; unul pentru consilierii locali, altul pentru primarul localității tale dacă locuiești în suburbia mun. Orhei. Prin urmare, alegătorul trebuie să fie dublu informat despre programele electorale ale concurenților.”
Totuși, ea remarcă o diferență între două categorii de alegători: persoanele mai vârstnice și persoanele mai tinere. „Dacă persoanele mai tinere au la îndemână internetul și pot accesa pagina primăriei să vadă structura ei, dispozițiile aprobate și mai ușor se pot informa, atunci persoanele în etate, au posibilități mai reduse. Lor nu le rămâne altceva decât activitățile informative ale autorităților prin localitate și desfășoară întâlniri cu cetățenii. În primul rând consilierii și primarul ar trebui să vină în fața cetățenilor și să le raporteze despre realizările lor”, explică analista.

„Vedem că aceste lucruri simple nu sunt realizate și prin urmare, tot mai multă lume rămâne slab informată sau chiar deloc informată. Nu putem să dăm vina acum fie pe cetățeni, fie pe autorități. Interesul trebuie să vină de la toată lumea”, concluzionează analista electorală Promo LEX.
Reportaj de Georgeta Carasiucenco
Editare de Anastasia Condruc
Fotografii de Tatiana Beghiu
Acest reportaj este realizat cu sprijinul Asociației Promo-LEX, din sursele Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în acest text aparțin autorilor și nu reflectă neapărat opinia Asociației Promo-LEX și a Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).