Victoria răsunătoare a partidului de dreapta din Italia în frunte cu Giorgia Meloni a fost salutată de liderii și politicienii de dreapta din Uniunea Europeană. Despre Meloni se spune că a răspândit ideile supremației albe și va fi prima lideră de extremă dreapta a Italiei după cel de-al Doilea Război Mondial. Iar curentul de dreapta și de extremă dreapta dezvoltat în Italia, Ungaria, Polonia, Franța și mai nou în Suedia, a promovat de-a lungul timpului naționalismul, euroscepticismul și alte valori conservatoare.
În aceste condiții de euroscepticism, ne-am întrebat dacă acest fenomen din Uniunea Europeană ar putea afecta parcursul nostru de aderare la UE. Am căutat răspunsul la experții politici Aurelia Peru, conferențiară universitară, și Mihai Mogîldea, expert al Institutului de Politici și Reforme Europene (IPRE).
Italia
Aripa dreaptă a Europei a salutat victoria Giorgiei Meloni la alegerile din Italia. Ea urmează să conducă cel mai de dreapta guvern al Italiei de la Benito Mussolini, scrie Deutsche Welle. Coaliția condusă de partidul ei „Frații Italiei”, cu origini în neofascism, a câștigat cu aproximativ 44% din voturi.
Potrivit aceleiași surse, pentru Italia, una din țările fondatoare ale UE, este un moment de cotitură. Niciodată, de la sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial încoace, un parlament italian nu a virat mai puternic spre dreapta decât acesta. „Frații Italiei” va fi în coaliție cu partidul „Lega”, formațiunea naționalistă de dreapta a lui Matteo Salvini, și „Forza Italia”, formațiunea creştin-democrată a lui Silvio Berlusconi.
Deutsche Welle mai scrie că această alunecare spre dreapta a Italiei este legată de situația politică din țară. Mulți italieni sunt frustrați și nemulțumiți de clasa politică. În ultimii patru ani, în Italia s-au succedat trei guverne. Partidul Giorgiei Meloni nu a fost implicat în niciunul dintre ele și a profitat de acest aspect în campania electorală. Meloni și coaliția din care face parte sunt privite cu scepticism de liderii UE din cauza simpatiei, fie „neutralității” față de Putin.
Ungaria
La începutul lunii aprilie al acestui an, Viktor Orbán a câștigat al patrulea mandat de prim-ministru.
Fidesz – Alianța Civică Maghiară este un partid politic parlamentar de centru-dreapta din Ungaria. Împreună cu Orban, și-au arătat poziția clară împotriva imigranților, euroscepticismul și, în timpul războiului, susținerea față de Vladimir Putin.
În ultimii 12 ani de guvernare ai Fidesz, Viktor Orbán a reușit să schimbe fundamental pătura democratică a societății, acaparând presa și transformând mare parte din aceasta într-o unealtă politică.
Polonia
Principala forță politică a Poloniei este și formațiunea de guvernământ de la Varșovia – partidul Lege și Justiție (PiS), partid de dreapta. Aceștia au venit la putere în 2015, moment de cotitură în viața Poloniei. Au viziuni eurosceptice, sunt împotriva comunității LGBTQ+ și a avorturilor.
Anul trecut în presa internațională apăreau tot mai multe titluri despre un posibil Polexit, adică ieșirea Poloniei din blocul Uniunii Europene. Dezbaterea a apărut în contextul reformei judiciare din Polonia care „nu este în conformitate” cu legislația europeană.
Suedia
Un bloc ce reunește dreapta și extrema dreaptă a câștigat recent alegerile legislative din Suedia. Partidul de extremă dreaptă „Democrații Suedezi”, condus de Jimmie Åkesson, a devenit a doua forță politică a țării.
Partidul este moștenitorul unui grup neo-nazist. Acesta a fost înființat în 1988. A intrat în parlament încă 2010 cu 5,7 % și treptat a urcat cu fiecare scrutin.
Jimmie Åkesson, președintele partidului, împărtășește antipatia față de migrație, Islam și unitatea „globalistă” pe care activiștii de extremă dreapta din Occident au exploatat-o în campaniile electorale.
Franța
Marine Le Pen este lidera de extremă dreapta din Franța a partidului „Rassemblement National”. Ea a obținut 41,45% din voturi în al doilea tur al alegerilor prezidențiale din anul acesta, pierzând în fața lui Macron.
Totuși, la alegerile parlamentare din acest an, extrema-dreaptă franceză a reușit să-și crească numărul de locuri în parlament de aproape 11 ori față de alegerile din 2017. În baza noilor cifre, Rassemblement National, partidul Marinei Le Pen, a devenit o forță de opoziție în toată regula și părăsește periferia politicii franceze în care s-a aflat până acum.
Despre Le Pen se știe că și-a arătat simpatia față de Putin și că ar fi primit sprijin financiar din Rusia.
În campania prezidențială, Le Pen spunea că, în calitate de președintă, ar organiza un referendum pentru a înscrie în Constituția Franței un așa-numit principiu al preferinței naționale. Persoanele cu cetățenie franceză ar avea, astfel, prioritate în fața străinilor care locuiesc în Franța atunci la obținerea de locuri de muncă, locuințe sau asistență medicală.
Deși nu mai vorbește pe față despre Frexit în programul său, aceste reforme ar conduce la o ieșire a Franței din UE. Ele se încadrează în viziunea de antiglobalizare și în planul de a controla frontierele franceze și de a întări protecționismul economic.
România
AUR sau Alianța pentru Unirea Românilor este un partid de dreapta sau de extremă dreapta care promovează o retorică antimaghiară, antioccidentală, antiglobalistă și eurosceptică.
În alegerile parlamentare din decembrie 2020, pe fondul acutizării frustrării în societatea românească și pe un discurs conspiraționist și naționalist, ce exploata fricile și anxietatea românilor, formațiunea a ajuns la un scor de 9,8% sau 535.828 de voturi. Transpus în locuri în Parlamentul bicameral de la București, acest lucru este echivalent cu circa 10% din total 466 de membri.
Partidul se menține pe locul al treilea după PSD și PNL, cu 11% din simpatiile populare, la două procente diferență de USR (Avangarde, august 2022). George Simion are același scor cu formațiunea sa și rămâne pe locul al patrulea în topul credibilității.
Se știe că AUR a ridicat de mai multe ori problema drepturilor minorității de limbă română în Ucraina, aproape simultan cu discursurile de la Moscova despre cum România își revendică teritoriile care i-au aparținut în perioada interbelică.
Declarațiile de acest fel sprijină direct și indirect propaganda anti-ucraineană, anti-occidentală, anti-democratică. Liderii AUR nu vorbesc în favoarea rușilor, dar ajută la politica Moscovei, aliniindu-se cu toți extremiștii europeni de partea interzicerii avorturilor, împotriva LGBT.
Principalele cauze ale populismului
Am discutat cu Aurelia Peru doctoră habilitată în științe politice, conferențiară universitară. Am analizat liderii și partidele politice de dreapta și extremă dreapta din Uniunea Europeană și cum acestea, odată ajunse la putere, ar putea afecta integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
Potrivit Aureliei Peru, curentului de dreapta i se mai spune populismul de dreapta. Principala cauză pentru populism, în general, și de dreapta, și de stânga este lipsa de încredere față de elitele politice. Populismul de dreapta se referă la protestul împotriva elitelor corupte și care, de fapt, are drept consecință precaritatea socială a populației. „Dacă elitele nu sunt capabile, sunt corupte, populația are de suferit”, explică Aurelia Peru.
Un impuls pentru evoluția partidelor populiste de dreapta a fost valul imigraționist din 2015. „Ne amintim de Orban, Ungaria, căruia i-a fost foarte clar auzită vocea. Acesta a încercat să stopeze cumva ruta imigraționistă – Balcanii, Balcanii de Vest”, explică Peru, menționând că aceste partide au profitat de problema respectivă.
Despre populismul de dreapta se spune că ar exploata naționalismul, subiectul LGBT și altele. Iar acestea s-au regăsit în campania electorală a Giorgiei Meloni, care potrivit expertei, a avut un discurs destul de conservator și naționalist.
Aurelia Peru spune că acest fenomen nu ar afecta direct aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Pentru că noi, deocamdată, nu ținem pe deplin de legislația UE și de deciziile de la Bruxelles. Totuși, Aurelia Peru face apel la noțiunea de „nimbus” din relațiile publice și explică faptul că de această situație ar putea profita politicienii eurosceptici din țară. „Ei ar putea, în retorica lor, să amintească de faptul că și «în Europa sunt discrepanțe, sunt oameni sau state de categoria I și de categorii mai inferioare sau că, decât să fim o periferie a Europei, mai bine suveranitate»”, prognozează specialista.
„Războiul din Ucraina a consolidat cetățenii europeni în jurul comunității europene”
Potrivit lui Mihai Mogîldea, director adjunct la IPRE, acest fenomen este caracteristic mai multor țări europene începând cu anii 2015-2016. Totuși, în ultima perioadă există câteva elemente de noutate.
Dacă în 2015-2016, aceste partide creșteau datorită unui discurs anti-imigrare, anti-UE, astăzi discursul s-a schimbat, explică Mogîldea. Acum se scoate în evidență problema inflației care a crescut foarte mult în acest an pe tot continentul european. Se mai abordează problema resurselor energetice, una presantă pentru mai multe state.
Un alt element de noutate este faptul că războiul din Ucraina și în special propaganda rusă nu au reușit să crească nemulțumirile sau scepticismul european în statele care și-au ales la cârmă politicieni de dreapta sau extremă dreapta. „Mai degrabă au reușit să consolideze cetățenii europeni în jurul ideii de UE și de comunitate europeană”, spune expertul.
În contextul schimbării discursurilor, Mogîldea observă că partidele de extremă dreapta devin mai deschise față de partidele populare din aceste state, pentru a deveni parte a coalițiilor de guvernare. „Partidele main-stream au o istorie mare, o experiență de guvernare extinsă, respectiv au obosit să creeze coaliții cu partide opuse ideologic. Au obosit să-și unească cumva programele de guvernare și să creeze guverne de dragul suportului popular și al democrației din aceste state. În această perioadă de șase-șapte ani, se observă o socializare dintre aceste partide de extremă dreapta și, de exemplu, cu partide de centru-dreapta. Ei reușesc cumva să creeze anumite legături și dacă ajung la guvernare împreună, agenda celor de extremă dreapta încet-încet devine una mai centristă în comparație cu ce au promovat înaintea alegerilor”, spune Mogîldea.
Partidele de dreapta din Republica Moldova
Potrivit lui Mogîldea, singurul partid care face parte dintr-o familie de partide de extremă dreapta la nivel european este partidul Șor. Ei sunt membri ai „conservatorilor și reformatorilor europeni” care sunt eurosceptici, au o viziune diferită despre cum trebuie să funcționeze UE și care au un set de valori ultraconservatoare. „Ceea ce este o absurditate, pentru că partidul Șor, cel puțin în Moldova, se revendică ca un partid de stânga.”
O situație similară este și în cazul Partidului Socialiștilor care are elemente ale unui discurs conservator în program. „Este o agendă de dreapta pe care o promovează un așa zis partid de stânga. Este iarăși o absurditate din punctul acesta de vedere. Din păcate, agendele unor partide înglobează elemente ideologice aflate pe sensuri diametral opuse axei ideologice. Adică, pe de o parte promovează o agendă social incluzivă, cu încercarea de a susține diferite grupuri social defavorizate, iar pe de altă parte ai un discurs împotriva comunității LGBT din Moldova, care la noi face parte din aceste grupuri defavorizate și discriminate”, spune expertul IPRE.
Ar putea afecta procesul de aderare al țării noastre în UE partidele eurosceptice?
Potrivit lui Mihai Mogîldea, teoretic ar putea afecta. Și explicația pe care o dă se referă la prezența acestor partide în instituțiile de conducere atât la nivelul țărilor europene, cât și la nivelul de UE, per ansamblu. „Prezența lor acolo poate diminua sau submina întreaga construcție europeană. Posibilitatea ca acest discurs eurosceptic să capete mai multă amploare în următorii ani reprezintă un risc potențial pentru procesul de extindere a UE”.
Există partide de dreapta care pun la îndoială întregul proiect european sau altele care pun la îndoială anumite inițiative, politici promovate de UE. „Aceste partide nu sunt neapărat adepte ale extinderii UE și includerea altor state în cadrul UE. Ele spun că UE se confruntă cu probleme existențiale, cu probleme în procesul de luare a deciziilor, de repartizare a fondurilor și până nu rezolvăm aceste probleme și nu găsim un compromis pe placul nostru, nu poate fi vorba de nicio extindere”, explică Mogîldea. Reticența este și mai mare dacă vor să adere țări sărace, precum Republica Moldova, cu multe probleme și care au nevoie de o susținere net superioară decât ar putea ele oferi, în general, Uniunii Europene. „Dar cel puțin la ora actuală nu văd un asemenea risc.”
