Războiul poate să nu fie întotdeauna în forma sa clasică, cu armele în mână. Până la invazia Rusiei în Ucraina, liderii occidentali acuzau adesea Rusia că desfășoară războaie hibride în diferite colțuri ale lumii. În ultimii ani, actorii politici, reprezentanți ai societății civile, activiștii au început să utilizeze noțiunea de „război hibrid” tot mai des.
Dar ce este un război hibrid? Ce trebuie să înțelegem atunci când acest termen este utilizat? Care sunt armele acestui război, unde și cum sunt utilizate? Am analizat acest subiect și îți propunem să vezi dacă Moldova este ținta sau nu a unui război hibrid.
Care este miza unui război hibrid?
Prima formulare a fost folosită în 2005 de publiciștii militari americani James Mattis și Frank Hoffman în articolul „Future Warfare: The Rise of Hybrid Wars”, în care au vorbit despre combinația de strategii, metode și tactici convenționale și netradiționale în luptele moderne.
Chiar dacă sunt definiții și opinii diferite pe această temă, esența războiului hibrid rămâne neschimbată – atacatorul încearcă să distrugă adversarul prin operațiuni ascunse, de sabotaj, atacuri cibernetice, dezinformare, propagandă politică, teroare și presiune economică asupra inamicului. Războiul hibrid include și activități subversive ale serviciilor speciale pe teritoriul inamic și diverse tehnici de denaturare a informațiilor. Lupta se dă nu pentru teritorii, ci pentru minţile şi atitudinele cetăţenilor altor state, iar mijloacele de luptă sunt foarte sofisticate. Cuvântul „hibrid” în acest context înseamnă utilizarea simultană a mai multor pârghii de presiune asupra inamicului. Ca parte a unui război hibrid, partea atacatoare neagă în toate modurile posibile implicarea sa în ostilități. Un astfel de război permite, teoretic, atacatorilor să mențină conflictul pentru o perioadă lungă de timp: cheltuielile lor financiare și pierderile umane vor fi incomparabil mai mici decât într-un război convențional. Dar ceea ce au în comun un război hibrid și unul convențional e că ambele au obiective clare, au la bază un plan de acțiuni, responsabili de desfășurarea lui și bugete alocate special pentru asta.
Războiul hibrid e mai ieftin, cu riscuri mai mici, dar pagubele sunt reale
Experții spun că războiul hibrid este mai simplu, mai ieftin și mai puțin riscant decât operațiunile pe un front clasic de război. Este mult mai ușor să plătești și să orchestrezi dezinformarea decât să trimiți tancuri pe teritoriul unei alte țări sau să trimiți avioane de luptă în spațiul său aerian. Costurile și riscurile sunt mult mai mici, iar pagubele pot fi reale.
Iată câteva dintre caracteristicile „războiului hibrid” :
- în cazul războiul hibrid nu se face o declarație oficială de război și nici o capitulare oficială;
- războiul hibrid exploatează vulnerabilităţile naţionale în plan politic, militar, economic, social, informaţional şi al infrastructurii;
- poate fi iniţiat şi desfăşurat atât de state cât şi de structuri non-statale;
- războiul hibrid poate să utilizeze mijloace de crimă organizată (corupţie, şantaj etc.) şi acţiuni teroriste, asasinate, crime, alte fapte săvârșite pentru tulburarea ordinii publice;
- exploatează lacunele şi ambiguităţile legislative la nivel internaţional pentru a perturba şi chiar împiedica deciziile, inclusiv cele militare, prin care se reacţionează la astfel de atacuri;
- se bazează adesea pe viteza, volumul şi omniprezenţa tehnologiei digitale pentru diseminarea informaţiilor.
Unul din războaiele hibride: când și unde a avut loc?
Un exemplu elocvent de desfășurare a unui război hibrid a fost în cazul anexării Crimeii de către Rusia. Reamintim că la 18 martie 2014, Rusia, cu încălcarea dreptului internațional, a anexat peninsula Crimeea – parte a teritoriului Ucrainei, cu o populație de peste două milioane de oameni. Anexarea Crimeeii a fost precedată de un așa-zis referendum organizat ilegal pe 16 martie de forțele separatiste, contrar atât constituției ucrainene, cât și dreptului internațional.
Anexarea peninsulei a fost precedată însă de un șir de atacuri hibride aplicate de Rusia împotriva Ucrainei pe parcursul mai multor ani. Valeri Gherasimov, șeful Statului Major al Rusiei, încă la începutul anului 2013, spunea că în cazul Ucrainei „accentul metodelor se îndreaptă către utilizarea pe scară largă a acțiunilor politice, economice, informaționale, umanitare și alte măsuri nemilitare implementate cu utilizarea potențialului de protest al populației” și că „toate acestea sunt completate de măsuri militare sub acoperire, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor de confruntare a informațiilor și acțiunile forțelor de operațiuni speciale”. „Într-un paragraf, generalul a conturat esența agresiunii ruse din Crimeea și Donbas: sabotajul informațional; «măsuri economice» sub formă de șantaj comercial; mituirea politicienilor; provocarea revoltelor; introducerea contingentelor militare sub formă de „forțe de autoapărare”, scria presa de la Kyiv.
Odnoklassniki și televiziunea a ajutat Rusia
Jurnaliștii ucraineni au analizat cum rețelele de socializare și televiziunea au ajutat Rusia să cucerească Crimeea. Potrivit acestora, forțele ruse încă prin 2004-2010, pe diferite platforme online, care în prezent deja au încetat să mai existe, au început să abordeze subiecte de discuție cu tentă anti-ucraineană, de genul: „Ucraina are nevoie de Crimeea?” sau „Dacă Crimeea va merge către Rusia?”. Ulterior, profitând de faptul că nivelul de acoperire cu internet al populației din Crimeea era de aproape 50%, iar localnicii au creat grupuri locale pentru a discuta problemele lor pe rețelele de socializare, rușii au lansat activități intense de propagandă și dezinformare pe rețelele de socializare. În 2013 a fost creată Agenția de Știri Harkiv (NAH), care difuza pe larg agenda Kremlinului în Ucraina. Aceasta a fost creată din banii antreprenorului Evgheni Prigojin, numit și „bucătarul lui Putin”. Angajații săi instruiau locuitorii cum să lucreze în rețelele de socializare, au creat și au completat grupuri pro-ruse. Pentru a face acest lucru, au folosit în principal rețeaua de socializare Odnoklassniki. Prin intermediul acesteia, erau răspândite sloganuri că fasciștii au ajuns la putere la Kyiv, că ei ar putea interzice limba rusă în Crimeea.
Totodată, o altă armă utilizată cu succes de Rusia a fost televiziunea rusă care a fost eficientă în dezinformarea populației. Odată cu începerea Euromaidanului, pe canalele rusești a început o campanie activă anti-ucraineană, fără de care influența rețelelor de socializare nu ar fi fost atât de semnificativă. Propaganda rusă a fost eficientă în Crimeea pentru că locuitorii de acolo călătoreau mai rar în Ucraina continentală. Având posibilități limitate de a se informa din surse directe, ei au fost mai ușor influențați de propaganda și dezinformarea rusă despre evenimentele de la Kiyv.
Astfel, s-a reușit fidelizarea unei bune părți a populației locale față de Federația Rusă. Într-un studiu realizat în 2020 despre războiul hibrid, Dumitru Mînzărari, analist asociat la Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), constată că atunci când a avut loc anexarea peninsulei, forțele militare ruse nu au avut nevoie să influențeze populația din teritoriul respectiv. „Operațiunea rusă din Crimeea a avut succes în special datorită faptului că populația nu a opus rezistență armată. Din contra, unele grupuri de populație au oferit asistență forțelor speciale ruse, care erau prezentate public drept miliția locală, pentru a descuraja rezistența forțelor armate ucrainene contra invaziei. Acest lucru le-a reușit pentru că au fost organizați să încercuiască și să izoleze bazele militare ucrainene, să blocheze drumurile de acces, să servească drept scuturi umane pentru soldații ruși și să creeze imaginea susținerii populare pentru protestele false anti-Kiev, care au servit drept paravan pentru invazia militară rusă”, arată expertul.
Rusia desfășoară un război hibrid în Moldova?
Da, susține expertul Valeriu Pașa. „Cum determinăm dacă este un război sau nu. Un război clasic urmărește anumite scopuri și aceste scopuri sunt controlul asupra teritoriului și al populației. Atât timp cât Rusia urmărește în Republica Moldova cel puțin controlul populației, implicit controlul asupra conducerii Republicii Moldova, prin metode ne-militare acesta este un război”, își argumentează poziția expertul.
În cazul Republicii Moldova, potrivit expertului, este vorba de utilizarea concomitentă a mai multor metode. „Nu putem spune care instrument e mai eficient. De exemplu elementul energetic nu poate fără elementul de propagandă, de manipulare a opiniei publice. Acestea două sunt importante. În plus, cooperarea cu diferite forțe politice și oligarhice din țară. Acestea trei sunt instrumentele de bază”, spune Valeriu Pașa.
Citește și: Cine este Victor Petrov din Găgăuzia și
de ce ar putea fi periculos pentru securitatea Republicii Moldova
Totuși, fostul vicepremier pentru reintegrare, Alexandru Flenchea, directorul Asociației Inițiativa pentru Pace, este de părere că în prezent Federația Rusă desfășoară război hibrid împotriva unei bune părți a comunității internaționale, din care face parte și Republica Moldova, care ar fi mai degrabă o victimă colaterală a acestui război. „Avem amenințări de ordin militar de la zona Mării Baltice, în Oceanul Arctic sau Orientul Îndepărtat. Avem și război energetic și șantaj energetic, un război alimentar, ca să nu vorbesc de campanii de dezinformare și de propagandă, de atacuri cibernetice. Vedem un set foarte mare de instrumente aplicate de Federația Rusă în diferite zone ale lumii”, explică expertul.
Potrivit lui, în acest context mai larg, indiscutabil, aceste instrumente sunt aplicate și în țara noastră: „pentru că avem șantaj energetic, avem campanii de dezinformare și propagandistice, avem diferite forțe politice sprijinite deschis sau discret de Federația Rusă”.
Detalii despre cum funcționează tehnicile războiului hibrid dus de Federația Rusă în Republica Moldova vom publica zilele următoare într-un nou articol.
„Există suficiente exemple de ripostă la războiul hibrid”
Există suficiente exemple în Europa, când Federația Rusă nu a reușit să-și atingă rezultate în urma desfășurării războiului hibrid, susține Alexandru Flenchea. Potrivit lui, acestea țin atât de latura politică, cât și de cea economică. „Să ne amintim de tentativa de lovitură de stat în Muntenegru, acum câțiva ani, care a fost inspirată de Federația Rusă și care a eșuat. Dacă e să ne gândim la ceea ce a făcut Polonia pentru a elimina elementele de șantaj energetic din partea Federației Ruse. Și acum Polonia nu depinde energetic de Federația Rusă”, spune expertul
La rândul său, Valeriu Pașa spune că practicile de ripostare contra unui război hibrid ar putea fi preluate de la Țările Baltice și Ucraina. „Eu cred că Ucraina a ripostat. Respectiv, Rusia nu și-a atins obiectivele prin metodele războiului hibrid, de aceea a recurs și la războiul convențional. Da, în 2014 a anexat Crimeea, a obținut anumite succese, dar scopul lor de atunci era să obțină controlul întregii Ucraine. Respectiv, putem spune că Ucraina a făcut față, chiar dacă a suferit pierderi majore”, argumentează expertul.
Potrivit lui, Republica Moldova ar trebui să învețe aceste practici de la toți ca „să-și creeze propriul model de construire a rezilienței”.
Tehnicile de apărare într-un război hibrid constau tocmai în atenuarea și înlăturarea vulnerabilităților care sunt exploatate într-un astfel de război și acestea ar consta într-un ansamblu de măsuri, în funcție de nivelul de dezvoltare a unui stat. În cazul Republicii Moldova, printre măsurile de apărare ar fi următoarele:
- lupta cu corupția;
- întărirea instituțiilor și dezvoltarea statului de drept;
- asigurarea independenței energetice și dezvoltarea rezilienței economice;
- protejarea spațiului informațional de propagandă și dezinformare;
- educarea media a populației.
Altfel spus, cu cât un stat este mai bine dezvoltat, sub toate aspectele, cu atât mai ușor poate face față atacurilor unui război hibrid.
