Autor: Nicolae Negru
„Scaunul lui Roşca se clatină, comuniştii doresc demiterea lui din funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului şi lucrul acesta s-ar putea produce în viitorul cel mai apropiat.”
Pe cât de adevărate sunt aceste zvonuri e greu de spus, dar se observă că în comportamentul lui Roşca din ultima vreme au apărut unele semne de nervozitate.
Surse cu relaţii în PCRM, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, ne-au confirmat că există două motive, şi ambele serioase, care îl determină pe Voronin să se gândească la înlocuirea lui Roşca. Primul este legat de intenţia sa de a se reapropia de Moscova, şi al doilea, e apropierea alegerilor locale. E puţin probabil ca Moscova să pună condiţia îndepărtării PPCD de la putere, ca răspuns la solicitările Chişinăului de a relua importurile vinurilor moldoveneşti sau de a face unele concesii în problema transnistreană. Dar unele reproşuri privitor la alierea PCRM cu PPCD, care, relativ nu demult ardea portretele lui Putin în faţa Ambasadei Ruse, ar fi putut fi exprimate de către reprezentanţii Kremlinului. Şi aceste reproşuri pot fi speculate la Chişinău de unii membri influenţi ai PCRM (cum ar fi Ivan Kalin), pentru a pune problema ruperii relaţiilor cu PPCD, ca să-i ia scaunul lui Roşca.
Oricum, alianţa cu PPCD le-ar putea aduce comuniştilor mari prejudicii electorale în mediul rusofililor. De aceea Voronin este presat să se decidă cât mai repede în această privinţă. Chiar şi persoanele din Occident, care l-au sprijinit în alegerile parlamentare, înţeleg dificultăţile lui Voronin în viitoarele alegeri, legate de parteneriatul nefiresc dintre PCRM şi PPCD. Roşca şi-a jucat rolul şi trebuie demis, dar cine să-i înlocuiască pe deputaţii PPCD, de ale căror voturi mai este nevoie din când în când? Diacov cu colegii săi? Diacov este gata oricând, dar el nu place tuturor…
Spre deosebire de Roşca, Voronin nu dă cu piciorul în cei care i-au făcut vreun serviciu. El este dispus să-i ofere liderului PPCD alt post, care însă nu poate fi nicidecum mai prestigios decât cel actual. De aceea Roşca luptă ca să rămână ceea ce este acum. De aceea el încearcă să fie cât mai puţin vizibil şi să nu le creeze comuniştilor incomodităţi prea mari (de exemplu, în cazul cu manualele de istorie falsificată, Roşca s-a limitat doar la reproşuri la adresa lui Ţvircun, de parcă nu ar şti că ministrul Educaţiei este o simplă marionetă). De aceea, el l-a înlăturat de la cârma „Fluxului” pe Petru Bogatu, pe a cărui popularitate se ţinea această publicaţie, dar care îşi permitea să-l critice pe Voronin de pe fostele poziţii ale PPCD.
Intuind ce se pune la cale, ca să le reamintească occidentalilor cine este Diacov în realitate (ca şi cum aceştia nu ar avea ştiinţă), Roşca publică în „Flux”, un articol distrugător, a cărui idee e că liderul PD nu a fost un simplu agent KGB, ci „a făcut parte efectiv din nomenclatura kaghebistă”, şi „acest statut îi bate în cuie dependenţa psihologică faţă de structurile de securitate”. E pentru prima dată după 4 aprilie 2005 când Roşca reia în „Flux” obişnuitele sale atacuri la adresa aliaţilor, şi lucrul acesta nu poate fi întâmplător. Remarca privind „stilul sui-generis al lui Diacov de a se fofila pe lângă personajele şi structurile cu greutate, în detrimentul competiţiei politice” relevă adevărata pretenţie a lui Roşca faţă de Diacov, care „se fofilează” de data aceasta pe lângă Voronin.
În acelaşi context al posibilei demiteri, trebuie privită şi ticăloasa, cinica lansare a aşa-zisei liste a lui Şandrovschi, (care, se spune, a fost un administrator şi nu a avut acces la niciun fel de dosare, mai fiind şi decedat de mai mult timp). Roşca n-a îndrăznit să-i includă în listă pe liderii PCRM, ca să nu-şi atragă SIS-ul pe capul lui (care oricum a fost discreditat prin „operaţiunea” aceasta), dar este evidentă intenţia de a stârni un scandal politic de proporţii, pe a cărui fundal PPCD-ul „purificat” după plecarea disidenţilor să arate singurul partener de nădejde al PCRM-ului „virgin” sub aspectul relaţiilor cu KGB-ul rusesc.
Occidentul însă a demonstrat nu o singură dată (cazul lui Nicolae Chirtoacă e cel mai proaspăt) că nu se jenează să „conlucreze” cu foştii kaghebişti, aşa că eforturile lui Roşca ar putea fi zadarnice. După alegerile din Autonomia Găgăuză, care vor fi un test serios pentru PCRM, Voronin va trebui să decidă ce face mai departe, dacă îi dă sau nu papucii lui Roşca. // Jurnal de Chisinau
