Autor: Gheorghe Budeanu
Ieri, toată presa de la noi a mai tras o brazdă pentru a lărgi prăpastia dintre primăria municipiului Chişinău şi administraţia centrală sau, mai bine zis, dintre moşiile lui Vladimir Voronin şi Dorin Chirtoacă. Motivul a fost reacţia primarului capitalei la cererea autorităţilor centrale de a fi autorizată sărbătorirea Zilei vinului pe 13 şi 14 octombrie, adică odată cu Hramul oraşului. Primarul consideră că intenţia aceasta ar putea să nu fie întâmplătoare şi poate face parte dintr-un nou episod al conflictului dintre administraţia centrală şi cea a Chişinăului, reluat după alegerile locale. „Acest film o să dureze şi fiecare va putea, la final, să tragă concluzia cine a acţionat corect şi cine – incorect”, a spus Chirtoacă. El motivează că a informat opinia publică despre intenţia autorităţilor centrale, deoarece anume aşa se poate afla cum procedează conducerea republicii.
Primarul de Chişinău consideră că organizarea Hramului oraşului în altă zi decât 14 octombrie nu se negociază, pentru că ar fi „o jignire în adresa tuturor cetăţenilor”. Iar organizarea lor în aceeaşi zi ar însemna „să le sfidezi” pe ambele, obţinând, în final, numai Ziua vinului. S-a menţionat şi faptul că organizarea celor două sărbători consecutiv, la 13 şi 14, octombrie nu este o opţiune reuşită. Chiar numai din punct de vedere tehnic, într-o singură zi, nu pot fi montate şi demontate utilajele din Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Sigur că, dacă în postul de primar ar fi fost altcineva – Lupu, Zgardan, Iordan sau Ivan – asemenea nedumeriri nu mai apăreau. Ca „buni gospodari”, aceştia puteau oricând să amestece zgura cu prefectura. De ce să suspectezi conducerea statului, în special pe Vladimir Voronin, de anticreştinism? Nu cred că şeful statului ar vrea să diminueze însemnătatea Hramului oraşului Chişinău. El, de fapt, totdeauna a insistat să ne demonstreze că este cel mai mare creştin al ţării sale. Şi pe ceilalţi i-a îndemnat la închinare în biserică. L-a mobilizat pe Tarlev, să fie ctitor, alături de el, la reconstrucţia Mănăstirii Căpriana, pe Lupu – al Mănăstirii Curchi. Fiecare dintre ei sunt, în contemporaneitate, un fel de Aprodul Purice, pe parte creştinească, a lui Ştefan cel Mare. Chiar şi pe „Vasea” Zgardan, vrând să-l aibă în fruntea Chişinăului, Voronin l-a trimis, creştineşte, la Ierusalim, să aducă Focul Sfânt. Iar la marile sărbători religioase şeful statului este mereu alături de Mitropolitul Vladimir, de parcă i-ar fi purtător de mitră. Nici nu mai înţeleg cum de basarabenii nu i se adresează şefului statului cu Vladâca mitrofor Voronin…
Iată de ce nu cred că şefii statului, fiind atât de creştini, ar vrea să facă „telebencik” din Hramul Chişinăului, amestecând sărbătoarea religioasă cu Ziua vinului. La urma urmei, dacă-i vorba de vin, Vladâca Vladimir i-a demonstrat de mai multe ori şefului statului că vinul e sângele Domnului. Vă mai amintiţi din ce cupă cu burduhan bea şeful statului în faţa lumii, pe scena din Piaţa Marii Adunări Naţionale, de Ziua vinului? Ei şi ce dacă va fi şi Hramul Chişinăului?
Sigur, am vrut să ne mai descreţim frunţile. Cred că Dorin Chirtoacă dă al doilea exemplu care trebuie aplaudat de toată lumea – apariţia denumirii corecte a sărbătorii din 31 august în Piaţa Marii Adunări Naţionale – Sărbătoarea Limba noastră cea Română – şi atitudinea pe care a luat-o, deocamdată, faţă de încercările oficialităţilor comuniste de a amesteca Hramul oraşului cu Ziua vinului. Se vede ceva sănătos în dorinţa de a aşeza lucrurile la locul lor. // Timpul
