Mulți s-au enervat astăzi pe Bogdan Țîrdea. L-au criticat, au combătut ce a scris el în cele aproape 800 de pagini. Eu însă, ascultând prezentarea lui, aveam senzația că urmăresc un stand-up show nu foarte inspirat. Am râs pe alocuri, ce-i drept, pe alocuri am fost de acord cu politicianul, bloggerul și autorul cărții „Societatea civilă din Republica Moldova: ONGocrație, sponsori, războaie culturale”.
Dar să le luăm pe rând.
Eu cartea asta nu o voi cumpăra, îl voi crede pe cuvânt pe deputat că acolo scrie mai desfășurat ceea ce a prezentat el la conferința de presă. Așa că să fiu scuzată pentru lipsă de acuratețe în date, că nici să-l ascult a doua oară nu prea am chef. După cum îți dai seama probabil din titlu, cartea este despre cum societatea civilă din Republica Moldova este finanțată de varii sponsori ca să organizeze războaie culturale.
Potrivit domnului Bogdan Țîrdea, „efortul lui intelectual” a rezultat într-o carte care inițial avea 890 de pagini, dar autorul a micșorat fontul de la 12 la 11,5, ca „să nu sperie populația și electoratul”! Всё о народе думает. Am râs.
Am apreciat îngrijorarea omului și am fost de acord că instituțiile statului și politicile publice trebuie să aibă acces la resurse considerabil mai mari. Cu siguranță nu e normal ca în plină pandemie prost gestionată de autorități, domeniul ocrotirii sănătății să acceseze doar 1,8 miliarde lei, agricultorii – 1,1 miliarde lei, domeniul cultural – de două ori mai puțin, iar protecția mediului – 270 milioane lei.
„Numai nu vă râdeți”, spune Țîrdea despre aceste cifre. La fel aș spune și eu, mai puțin calchierea din rusă. Da, dragă deputat, sunt absolut de acord că prioritățile statului sunt ridicole. Sunt absolut de acord că aceste domenii trebuiesc subvenționate mai cu spor. Adică, ce așteptări poți avea de la un stat care investește 22 de milioane de lei în Academia de Științe, iar în SIS de aproape șase ori mai mult?
Nu știu dacă a intrat asta în carte, dar domnul Țîrdea mi-a părut plin de metafore. Potrivit lui eu sunt soldat și fac parte dintr-o armată de peste 80 de mii de oameni. Evident, arma mea și a altor „colegi de oaste” sunt cuvintele. Frumos spus, nu? Da, el a spus-o în sens peiorativ, dar hei, nimeni nu-i perfect. Mai pe scurt, Țîrdea spune că armata asta din care fac parte și eu, și colegii mei de la Moldova.org și alte instituții media independente, am scris despre cele întâmplate pe 7 aprilie, am oferit argumente pentru combaterea comunismului, pentru eliminarea religiei din școli, prevenirea și combaterea discriminării pe bază de gen sau orientare sexuală, am susținut reforma în justiție (ce-i drept nu a cam reușit), am scris despre euromaidanul din Ucraina, am susținut combaterea propagandei ruse (ca de altfel, toate fake-urile, indiferent de originea lor geografică), susținem egalitatea de gen și judecăm violența domestică, etc. Eu cred că e o armată frumoasă și mă mândresc să fac parte din ea. Autorul cărții, desigur, vorbea altfel despre aceste activități. El crede că există „feminism normal” și „feminism extremist”, el crede că apărarea drepturilor dependenților de droguri înseamnă promovarea consumului de droguri. Dar iarăși, nu le e dat tuturor să înțeleagă. Se vede că noi, cei din armată, mai avem de lucru ca să ajungem și la sufletul deputatului socialist.
Domnul Țîrdea s-a cam contrazis de câteva ori. De exemplu el spune că activitățile implementate de ONG-uri pe banii Fundațiilor Soros, National Endowment for Democracy nu au avut impact social-politic. Iar peste 30 de minute lungi cât o călătorie cu troleul 24 dintr-un capăt într-altul, spune că, în 2009-2011, 18 posturi tv și radio și-au modernizat echipamentele tehnice (au cumpărat camere video, reportofoane, microfoane, telefoane) și așa au reușit să zdrobească Partidul Comuniștilor. Eeeee, d’apoi dacă știam că de asta era nevoie…
***
Prietene, eu nu cred că m-aș fi apucat vreodată să comentez ce debitează Bogdan Țîrdea dacă acesta nu menționa și Moldova.org. Nu-mi stă în fire să comentez lucruri care mi se par evidente. Mi se pare clar ca bună ziua că el trebuia să vorbească despre motivele pentru care presa independentă din Republica Moldova are nevoie de susținerea donatorilor externi și să compare resursele acestor instituții media cu ale celor care susțin Partidul Socialiștilor. Sigur, dacă vorbea despre asta, trebuia să explice ca deputat de ce afacerile mici și mijlocii nu au bugete să investească în promovare și în parteneriate cu media. Evident este și că trebuia să se bucure că sunt 80 de mii de oameni, specialiști în varii domenii pentru care statul nu trebuie să-și facă griji, ei au un loc de muncă, luptă pentru drepturile omului, luptă cu corupția. Acești oameni achită toate impozitele la timp, acești oameni raportează oficial totul, acești oameni nu se vor eschiva de la întrebări.
Eu sunt jurnalistă la Moldova.org de patru ani și patru luni. De jumătate de an sunt Directoare Executivă. Mereu am știut din ce surse îmi vine salariul, știu și pentru ce-l primesc. La fel și colegii mei. Numele donatorilor noștri sunt publice în secțiunea „Despre noi”, tot acolo vorbim despre viziunea și misiunea noastră ca echipă de media. Sper și domnul deputat să poată vorbi la fel de transparent despre micul lui hobby – publicarea de cărți cu fontul 11,5.
P.S. Nu te supăra pe el, bănuiesc că nu e foarte simplu să te supui atâția ani unui om care suferă de masculinitate toxică.
P.P.S. Mulțumesc tuturor donatorilor care ne-au fost alături de-a lungul timpul. Datorită lor putem face reportaje și analize de calitate, cutreiera întreaga țară și vorbi cu oameni și să facem toate astea nu din banii lui Țîrdea sau ai altor politicieni care nu inspiră încredere.
