Filat ne promitea o politică externă pragmatică, dar nu lipsită de demnitate. Nu vom sta smirna în faţa nimănui, spunea el cu emfază în campania electorală. Vom fi verticali, nu vom merge încovoiaţi nicăieri, se grozăvea liderul PLDM, arătând cu degetul spre liderii comunişti.
Astăzi îl vedem pe Filat tot mai aplecat şi mai aplecat, aproape pe brânci, cerşind un semn de atenţie din partea lui Putin.
Ca în telenovelele cele mai simple, eroul nostru emancipat şi-a făcut o pasiune nebună pentru fostul stăpân. Putin, a declarat Filat după alegeri, este pentru mine modelul, steaua călăuzitoare în periplul politic contemporan, în edificarea unei republici europene. Nimeni nu mă inspiră la fapte măreţe pentru poporul meu, după cum mă inspiră fostul kaghebist aflat la cârma Rusiei, sublinie proaspătul premier pentru presa rusă, în speranţa că idolul său, terminatorul cecenilor, citeşte ziare.
Lumea care a crezut în Filat a rămas nedumerită, căci această relaţie sentimentală nu părea tocmai potrivită pentru aspiraţiile sale democratice şi europene. De ce anume Putin? De ce nu Obama, de ce nu Sarkozy, de ce nu Berlusconi sau Angela Merkel, la urma urmei? De ce nu regretatul Lech Kazcynski, pe care l-a deplâns atât de mult, venind cu un braţ de trandafiri la poarta ambasadei poloneze?
Cu dragostea nu te pui, l-au jelit unii, împăcându-se cu realitatea. Ale tinereţii valuri, s-au consolat alţii, sperând că e vorba despre o pasiune trecătoare, hormonală. Dar s-au înşelat. Dorinţa lui Filat de a se vedea cu Putin, de a fi primit de acesta la Kremlin, nu scădea, ci dimpotrivă, se intensifica, devenind o obsesie. Întâlnirea de la Soci, din noiembrie, când a avut onoarea să călătorească în limuzina lui Putin, i-a dat speranţe, dar i-a provocat şi îndoieli, probabil, căci a solicitat imediat o întâlnire nouă, bilaterală, oficială. Filat nu se jena să declare în public că nu mai poate de dorul lui Putin, că vrea neapărat o întâlnire cu el, pentru că numai astfel îşi va putea onora obligaţiile de prim-ministru al Republicii Moldova. Neputând rezista tentaţiei cumplite, aflându-se în luna ianuarie la New York, Filat telefonă la Kremlin în miez de noapte.
Putin însă nu reacţiona la aceste exhibiţii admirative vasale ale premierului moldovean, decât cu zâmbete enigmatice, pentru a-l aţâţa şi mai mult pe inimosul amorez. Lunea trecută, Vlad Filat l-a invitat pe ambasadorul Rusiei, Valeri Kuzmin, să-i spună că vine neapărat la summitul şefilor de guvern din statele CSI, în luna mai, şi că, „în cadrul acestui for, ar fi foarte importantă o întâlnire cu Vladimir Putin”.
Dacă doriţi o întâlnire cu Putin, trimiteţi militarii moldoveni să participe la parada de la Moscova, căci Ghimpu nu vrea, iar ministrul Apărării inventează tot felul de pretexte, o fi răspuns Kuzmin.
„Eu cred că ar fi cazul ca şi militarii noştri să mărşăluiască pe Piaţa Roşie, să tremure caldarâmul de acolo. Comandantul Suprem al Forţelor Armate trebuie să ia o decizie politică, iar Guvernul va aloca banii necesari. Nu trebuie să se facă speculaţii că nu ar fi bani pentru a participa la parada de la Moscova”, spuse apăsat Filat, convocând cabinetul de miniştri. Nu numai miniştrii, inclusiv miniştrii PLDM, toţi cetăţenii Republicii Moldova au amuţit stupefiaţi. L-o fi orbit dragostea cu totul, încât e gata să rupă pâinea de la gura celor mai săraci pensionari din Europa pentru a face pe placul lui Putin? Este dispus liderul PLDM să umilească Republica Moldova pentru un hatâr personal? Să spună el abia acum, şiretul, că a visat să mărşăluiască în Piaţa Roşie? Să ne gâdile moldovenismul, trimiţindu-l să „cutremure” caldarâmul din Piaţa Roşie! O fi fiind soldaţii noştri naivi, dar nu sunt nişte tancuri, domnule Filat. De ce ne luaţi drept proşti?
Noi nu ne putem compara cu americanii şi nici cu polonezii. Ostaşii noştri nu pot merge la parada de la Moscova, decât ca reprezentanţi ai unui stat vasal, decât numai călcând pe oasele sutelor de mii de victime staliniste. Asta trebuie să înţeleagă Filat în călduri electorale.
