De Anton Dogaru
După ce în campania electorală, preşedintele rus Dmitri Medvedev şi alţi oficiali ruşi au demonstrat o susţinere făţişă pentru preşedintele Voronin şi partidul comunist în alegeri, ei s-au grăbit nu doar să-l felicite pe Voronin pentru victoria în alegeri înainte de anunţarea rezultatelor finale, dar şi să-i acuze de conspiraţie împotriva ordinii de stat din Moldova pe toţi acei care au încercat să pună la îndoială corectitudinea şi libertatea alegerilor. Atât preşedintele Medvedev cât şi şeful diplomaţiei ruse Lavrov, s-au grăbit să declare rezultatele alegerilor libere şi corecte facând trimitere la Raportul Misiunii ODIHR/OSCE de observatori la alegerile parlamentare din Moldova.
Misiunile ODIHR de observare a alegerilor şi fariseismul Rusiei
Ministrul Lavrov a declarat chiar că „orice cerere pentru organizarea de noi alegeri pentru reexaminarea rezultatului votului care a avut loc este fără fundament”. Într-un interviu relatat de agenţia Interfax la 9 aprilie acesta era revoltat de ce structurile parlamentare europene nu şi-au exprimat atitudinea faţă de evenimentele din 7 aprilie de la Chişinău, pentru că toţi observatorii internaţionali au admis că „alegerile au fost democratice, s-au desfăşurat într-un mod organizat, în conformitate cu toate standardele acceptate de comunitatea internaţionala” (Interfax, în l.rusă, 0650 gmt, 9 aprilie 2009). În plus, pentru a da mai multă greutate Raportului Misiunii ODIHR de observatori, Moscova a insistat ca evenimentele de la Chişinău să fie abordate şi la întâlnirea Miniştrilor de externe a statelor CSI, care şi-a ţinut lucrările la Aşgabad,Turkmenistan la 10 aprilie a.c. În „Declaraţia în legătură cu evenimentele din Republica Moldova” miniştrii au făcut apel către părţi să respecte ordinea constituţională şi să ţină cont de rezultatele alegerilor parlamentare, care au fost recunoscute de observatorii internaţionali. „Corespunderea deplină a scrutinului desfăşurat în Republica Moldova legislaţiei electorale a ţării a fost confirmată de observatorii internaţionali din partea CSI, ODIHR şi ai altor organizaţii”, se subliniază în declaraţie ( Moldpres, nr. 02657, 10 aprilie 2009)
Dorinţa Moscovei, însă, de a prezenta rezultatele alegerilor drept bătute în cuie, doar pentru că ele au fost apreciate pozitiv de către Misiunea ODIHR de observare a alegerilor parlamentare din Moldova, este comică. În continuare vom demonstra de ce.
Rusia şi politica standardelor duble
De-a lungul anilor, Rusia, dorind ca Biroul OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR) de la Varşovia să fie pus sub un control mai riguros al organizaţiei (şi implicit al Rusiei, pentru că deciziile în cadrul OSCE se iau prin consens), a criticat dur misiunile ODIHR de observare a alegerilor, punând aproape întodeauna la îndoială rapoartele acestora. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, aproape de fiecare dată cu rapoartele misiunilor de observatori la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din Belarus, Kyrgzystan, Georgia. Considerând rapoartele misiunilor drept „părtinitoare” şi „instrumente de promovare a intereselor occidentale în spaţiul post-sovietic” Moscova a militat, mai mulţi ani, ca structura şi componenţa misiunilor ODIHR de observatori să fie decise nu de Directorul ODIHR, dar de către Consiliul Permanent al OSCE de la Viena, ori ca OSCE să interzica ODIHR-ului să-şi facă publice rapoartele de evaluare a alegerilor înainte ca acestea să fie discutate în Consiliul Permanet. (Vezi: RIA Novosti, 15 iulie 2008).
La începutul anului 2008 divergenţele dintre OSCE şi Moscova au ajuns atât de departe încât la începutul lunii februarie, ODIHR, pentru a nu crea un precedent când o ţară îşi impune voinţa cu privire la mandatul misiunii, a refuzat să-şi trimită observatorii la alegerile prezidenţiale din Rusia din 2 martie 2008. Atunci Comisia electorală centrală a Rusiei a încercat să limiteze numărul de observatori trimişi de ODIHR în Rusia, precum şi aria lor de activitate. Mai târziu, pentru a-şi justifica întrucâtva atitudinea ostilă faţă de ODIHR, Moscova a declarat ca misiunile de observatori sunt folosite ca paravan de către serviciile speciale occidentale. În iulie 2008, Igor Borisov, unul din membrii Comisiei Electorale a Rusiei a declarat postului de radio Ekho Mosckvy, că instituţia sa ar dispune de date precum că «printre observatorii misiunilor OSCE de observatori activează lucrători ai serviciilor speciale occidentale» (Interfax, in l. rusă, 24 iulie 2008).
La 1 iulie anul trecut, cu ocazia alegerii lui Janez Lenarcic (Slovenia) în funcţia de director al ODHIR, Sergey Mironov, Preşedintele Consiliului Federaţiei al Rusiei, declara că „noi [Rusia] am dori să vedem acest oficiu în primul rând ca un centru consultativ, metodic şi de informare, dar nu ca un arbitru suprem al procesului electoral, un arbitru care este foarte des părtinitor” (ITAR-TASS, în l. rusă, 1 iulie 2008).
După atâtea critici la adresa ODIHR-ului, declaraţiile oficialilor ruşi cu privire la corectitudinea alegerilor parlamentare din Moldova cu trimitere la raportul ODIHR, sunt cel puţin fariseice. Rusia, şi de această dată, demonstrează o politică crasă a dublelor standarde. Rapoartele misiunilor de observatori ale ODIHR, sunt considerate „arbitru suprem al procesului electoral” doar atunci cand convin intereselor geopolitice ale Rusiei.
Misiunea ODHIR de observare a alegerilor în Moldova s-a compromis
Activitatea Misiunii de observatori ODIHR în Moldova este un exemplu elocvent al neîntelegerii de către experţii occidentali a proceselor politice din Moldova. Autorul acestor rânduri a avut de multe ori ocazia să vorbească cu analişti occidentali, care după o vizită-două în Moldova să se considere experţi în problemele Moldovei şi să se declare atotştiutori. Se pare că Misiunea ODIHR de observatori la alegerile parlamentare recente a fost compusă cu prioritate din asemenea „experţi”. Altfel ne este greu să înţelegem cum de Misiunea de observatori a ajuns la concluzia că „alegerile parlamentare de ieri în Moldova au fost în conformitate cu multe din standardele şi angajamentele internaţionale…”.
Chiar să nu fi văzut membrii misiunii ODIHR că toate instituţiile de stat (în special cele opresive – SIS, Procuratura, poliţia) au fost îndreptate împotriva oponenţilor partidului comunist, că accesul la mijloacele de informare în masă publice nu a fost egal pentru toţi concurenţii? Impresia este că Misiunea de observatori şi-a bazat concluziile sale doar pe observaţiile din ziua alegerilor, pe cât de bine şi frumos au fost organizate secţiile de votare. Iar dacă e aşa, le spunem acestor observatori că în Moldova în perioada sovietică, secţiile de votare erau aranjate şi mai bine şi mai pompos, iar ce democraţie şi alegeri libere aveam atunci ştie toată lumea…
Alegerile din Moldova vorbesc ca activitatea misiunilor de observatori ODIHR trebuie analizata riguros, iar metodologia de observare a alegerilor îmbunatăţită. Alegerile în Moldova au fost trucate cu mult înainte de ziua alegerilor. Şi aici am în vedere, regimul de teroare instaurat de comunişti, controlul asupra mass-mediei publice şi îndoctrinarea electoratului cu ideologia comunistă, lipsa de transparenţă la alcătuirea listelor electorale, etc. Se inţelege, că unor observatori care vin în ţară doar cu 2-3 saptămâni înainte de ziua alegerilor le este greu să „observe” toate aceste lucruri, mai ales dacă nu vorbesc limba ţării şi până a ateriza în Moldova nu ştiau unde se află aceasta pe hartă. În opinia noastră, o soluţie ar fi ca ODIHR-ul să-şi trimită câţiva observatori în ţară cu cel puţin 3-6 luni înainte de alegeri care ar urmări procesele politice din ţară, precum şi să ţină cont mai mult de opinia ONG-urilor şi organizaţiilor internaţionale ce activează în ţara respectivă. Nu este intenţia noastră de a da sfaturi ODIHR-ului cum să-şi imbunatăţeasca metodologia de activitate. Faptul, însă, că o mare parte a electoratului din Moldova consideră alegerile trucate, că unii membrii ai Misiunii de observatori (vezi declaraţiile Baronesei Emma Nicholson) pun la îndoială rezultatele alegerilor vorbeşte că ceva „e putred” cu metodologiile misiunilor ODIHR de observare a alegerilor.
Moscova şi drapelele ruseşti
În încheiere, mai facem încă o observaţie cu privire la declaraţiile ruse privind rezultatele alegerilor din Moldova.
Ministrul rus Lavrov, şi-a exprimat joia trecută speranţa că Uniunea Europeană şi România vor intreprinde eforturi pentru ca drapelele româneşti să nu fie utilizate în scopul subminării statalităţii Republicii Moldova, cum s-a întâmplat în zilele de 6-7 aprilie la Chişinău. "Lozincile şi steagurile care ieri-alaltăieri erau scandate şi agitate la Chişinău ne-au îngrijorat foarte mult, ele arătând fără echivoc că demonstranţii, în realitate vandali, erau dominaţi de ideea distrugerii statalităţii" Republicii Moldova, – a declarat Lavrov, intr-un interviu acordat RIA Novosti, postului de televiziune Russia Today şi postului de radio "Golos Rossii". El a mai declarat că aceste evenimente nu trebuie doar condamnate, ci trebuie trase o serie de concluzii, în special de către Uniunea Europeană şi România, având în vedere faptul că "am vazut sub ce drapel s-au comis actele de vandalism". Deşi Ministrul Lavrov, nu a acuzat în mod direct Romania de implicare în evenimentele de la Chişinău, acest lucru l-au făcut alţi demnitari ruşi. Şeful Comisiei pentru afacerile CSI a Dumei de Stat a Rusiei, Aleksei Ostrovsky, a făcut o legătură directă între serviciile secrete româneşti, cele americane şi manifestaţiile de la Chişinău, afirmând că Vestul vrea „să producă schimbări, astfel încât RM să se alăture Alianţei Euroatlantice” (AFP, 8 aprilie 2009). Însă dacă urmăm logica oficialilor rusi, atunci putem conchide că de câte ori naţionaliştii ruşi din Letonia, Estonia, Lituania, ori Ucraina ies la demonstraţii cu drapele ruseşti, aceştia acţionează la ordinile Moscovei. Ori, cu alte cuvinte, Lavrov judecă Bucureştiul după „operaţiunile speciale” ale Moscovei în statele post-sovietice.
