De Victoria Ungureanu
După ce în data de 24 iunie, actualul preşedinte interimar al RM a emis un decret, privind declararea zilei de 28 iunie 1940 “ Zi a Ocupaţiei Sovietice”, pe scena politică au început să se accentueze noi “caractere” şi viziuni ale actualei guvernări. Au trecut 20 de ani de la declararea Republicii Moldova stat independent, iar printre noi mai sunt “personalităţi” care se îndoiesc de adevărul istoric pe care l-a trăit ţara noastră.
Este firesc că poziţia comuniştilor vizavi de decretul lui Ghimpu este una justificată, care timp de 8 ani au încercat să impună societăţii “simbolurile comuniste învechite”. Multe din statele dominate de URSS s-au bucurat că au scăpat de sub “jugul” acestei puteri, comuniştii din RM continuă să promoveze URSS-ul ca un idol, care a scăpat Moldova din “ghearele” României.
Privind istoria ţării noastre şi a oricărei ţări, care este o valoare, prof.univ. Dan Dungaciu în ultimul material, întitulat “Cui nu-i place decretul lui Ghimpu?” a specificat faptul că “nimeni nu ignoră istoria, doar cei care se tem de ea”, de aici şi concluzia privind poziţia comuniştilor faţă de decretul lui Ghimpu.
La fel, Dan Dungaciu, reaminteşte “străduinţele” PCRM-ului, de-a lungul celor 8 ani de guvernare, care de fapt au fost cei care au încercat să schimbe un adevăr, înrădăcinând prin rândurile cetăţenilor, o nouă istorie, o nouă viziune, “când se declanşa un război fără precedent împotriva României, a limbii, istoriei şi prestigiului ei “, atunci nu a fost condamnată. Azi când se spune tare un adevăr, acesta este condamnat.
Într-un alt paragraf din acelaşi material, întitulat “La ei – ocupaţie, la noi – „eliberare”, Dan Dungaciu, aminteşte despre “fericirea” pe care a trătit-o orice ţară eliberătă după prăbuşirea URSS, după ocupaţia de peste 50 de ani, revenind acolo unde le e locul, au văzut-o ca o şansă enormă de eliberare, altfel spus ce pasăre vrea să ciripească în limba vecinului…
Poziţia politicienilor şi a experţilor care au contestat Decretul Ghimpu, a fost probabil generată de “teama” faţă de Rusia. Membrii AIE, care au fost împotriva decretului şi a Paridului Liberal, de fapt au greşit cu decizia şi poziţia “ocupată” până la 28 iunie, şi după desfăşurarea evenimentului de la 28 iunie, care în mod “intenţionat evită să vadă ceea ce se vede şi din avion- faptul că Moscova pregătea terenul pentru negocierile privind ne-retragerea din Moldova pe plan internaţional, combinându-le cu negocieri în Moldova şi cu Moldova în situația noastră de criză şi pre-electorală.”scrie, analistul politic, Vlad Lupan. Adevărul este că noi ne temem de Rusia doar din motivul că sunt asiguraţi cu armament, iar cum zicea cineva, tot din frica de Rusia, “mâine poate să de-a o bombă în Moldova şi să o şteargă de pe faţa pământului”.
În opinia analistului Vlad Lupan, Decretul Ghimpu a apărut exact în momentul în care în plan internațional sunt în plină desfășurare discuții privind conexiunea retragerii trupelor ruse din Republica Moldova cu negocierile „secrete” cu Rusia pe tema acordurilor de controlul armamentelor internaționale.” Decretul Ghimpu, vrem ori nu vrem, dar a cam “răcit” relaţia de “prietenie cu Rusia”. Mai ales că “Decretul prezidenţial mai stipulează ca Federaţia Rusă, în calitatea sa de succesor de drept al Uniunii Sovietice, să-şi retragă necondiţionat, urgent şi transparent trupele şi armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova.” Vlad Lupan consideră subiectul retragerii din Decret, modalitatea de exprimare şi momentul optime, ba chiar ideale.
Efectele, rezultatele Decretului Ghimpu încă sunt abia la început de drum. Dan Dungaciu consideră că "Decretul Ghimpu generează o serie de consecinţe ce se vor resimţi acut de aici înainte, iar discuţia despre Decretul Ghimpu e departe de a se fi încheiat, cu atât mai mult cu cât reacţiile iritate ale Moscovei sau provocările transnistrene nu vor face decât să îi sporească notorietatea şi, de ce nu, prestigiul. Cariera acestui document istoric abia acum începe…”
Nu ştim cine i-a propus lui Mihai Ghimpu emiterea acestui decret, poate a venit din propria inţiativă, dacă e aşa, atunci e un lucru lăudabil. Nu ştim dacă Ghimpu, după ce a văzut poziţiile membrilor AIE faţă de iniţiativa sa, cât şi faţă de Partidul Liberal pe care îl conduce, astăzi regretă faptul că a mers înainte, înainte pentru adevăr istoric. Rezultate vor fi doar dacă toţi membrii AIE, vor merge pe acelaşi “drum”, vor avea aceleaşi scopuri şi viziuni, doar astfel vor reuşi să câştige pe urma adevărului, care chiar dacă e contrazis, nu poate fi uitat.
