Luminile se sting pe o insulă din Canada pentru totdeauna. De ce guvernul plătește localnicii să se mute?

PE SCURT

Aproape toți oamenii care trăiesc pe insula Little Bay din Newfoundland, Canada, vor pleca de acolo. Astfel, insula care găzduiește 54 de familii, în curând, ar putea rămâne pustie. Localnicii primesc bani din partea guvernului pentru a se muta, relatează The Guardian.

Ideea de relocare a populației le-a venit guvernanților din Canada în urmă cu 60 de ani. Atunci, ei au decis că îi costă prea scump întreținerea insulelor care nu mai sunt atractive economic.

PE LUNG

Insula Little Bay era recunoscută pentru pescuit și ca una dintre cele mai sigure regiuni din întreaga lume. Toți se cunoșteau între ei și nu găseai niciun localnic care să încuie ușa nici măcar dacă pleca în concediu pentru câteva săptămâni. Mai mult, mereu deschis și adesea fără proprietar în spatele tejghelei era și singurul magazin de pe insulă. Banii stăteau într-o cutie pe masă, iar cumpărătorii se autodeserveau, plăteau și tot singuri își luau restul. Toți cei de pe insula izolată trăiau în armonie, dar cu tot mai puține locuri de muncă și cu o populație îmbătrânită. 

Insula Little Bay are o istorie de peste două secole. Oamenii se ocupau cu pescuitul, care le permitea să se dezvolte, însă, odată cu reducerea populației de pești din zonă, au început să dispară și locurile de muncă. Astfel, tinerii au părăsit insula și au rămas doar cei mai în vârstă.

În anul 1953, guvernul canadian decide să aplice o politică de relocare a comunității pentru a ușura sarcina financiară a furnizării serviciilor către comunitățile de pescuit îndepărtate. Guvernanții au calculat că i-ar costa mai ieftin să plătească oamenii pentru a se muta decât costurile pe care le suportă pentru a livra servicii la fiecare gospodărie din insulele izolate. Potrivit autorităților, relocarea comunităților i-ar ajuta să economisească 20 de milioane de dolari pe parcursul a 20 de ani. 

În primii 20 de ani ai politicii au fost relocați rezidenții a peste 300 de comunități, unii spun că au fost forțați să plece, iar alții că nu au văzut o altă soluție. Același lucru se întâmplă și pe insula Little Bay, unde 90% din populație a votat pentru mutare. „Nu vreau să plec, dar nu am altă opțiune”, spune Ted Grimes, care și-a trăit toți cei 70 de ani pe această insulă. Tot aici au trăit părinții și bunicii lui, dar la referendumul de la începutul anului 2019 a votat pentru relocare, pentru că „nu am vrut să rămân singur pe insulă”, recunoaște el. În schimb, Grimes a primit peste 250 de mii de dolari drept recompensă din partea guvernului, iar acești bani îi va folosi pentru a-și cumpăra o căsuță în orașul Lewisporte, care are o populație de 3400 de oameni. „Lucrurile sentimentale, le iei cu tine, dar restul lași”, adaugă el.

Toți localnicii care au primit recompense trebuie să părăsească insula până la sfârșitul acestui an. Iar la 31 decembrie, energia electrică și apa vor fi oprite, iar serviciul de feribot va fi întrerupt. 

Astfel, pe insula Little Bay va rămâne doar doi oameni și un câine. Mike și Georgina Parsons vor fi singurii rezidenți permanenți ai insulei. La 53, respectiv 44 de ani, ei sunt cei mai tineri rezidenți ai insulei. Cei doi s-au mutat în comunitate cu câțiva ani în urmă, fiind atrași de ideea că vor trăi departe de zgomotele și aglomerația din orașele mai mari. 

„În fiecare săptămână pleacă cineva. Deși au votat să plece, oamenilor le este insuportabil de greu să își lase amintirile și să plece în altă parte”, povestesc soții Parson. Ei spun că atunci când lumina, apa și orice rețea de comunicație va fi oprită, ei vor folosi panouri solare, o fântână cu apă dulce, alimente stocate, vor avea o conexiune prin satelit și alte funcții off-grid care le vor asigura totul de ce au nevoie.

Când toți vor pleca și rețelele de comunicație vor fi deconectate, Mike și Georgina își vor trăi viața retrasă la marginea Atlanticului. Lăsați singuri vor asista la răsăritele aprinse ale orașului și la tăcerea moartă a nopților de iarnă.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.