De Petru CLEJ
Numirea liderului Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD), Iurie Roșca, în funcția de vicepremier al Republicii Moldova în guvernul interimar dominat de Partidul Comuniștilor (PCRM) nu mai poate surprinde pe nimeni dată fiind evoluția politică a liderului PPCD din ultimii patru ani.
„Mă voi ocupa de reforma juridică şi continuarea reformelor democratice din R.Moldova. Adică va fi atât activitatea de supraveghere a organelor de drept, cât şi activitatea de creaţie legislativă, de propuneri pentru perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ al Republicii Moldova”, a declarat Iurie Roșca cotidianului FLUX, ziarul "de casă" al PPCD.
Dar funcția sa nu va dăinui prea mult, dat fiind faptul că pe 29 iulie vor fi organizate alegeri parlamentare repetate, ca urmare a eșuării alegerii de către parlamentul ales la 5 aprilie a noului președinte al Republicii Moldova.
PPCD nu a intrat în parlament atunci, nereușind, cu 3% din voturi, să treacă pragul electoral de 6%, prag redus de noul parlament la 5%.
Cu toate aceste, liderul PPCD e optimist.
„Este un context destul de prielnic pentru cariera mea politică deoarece cred că este important să îmi asum responsabilităţi publice care să scoată în evidenţă şi calitatea mea de om de stat, nu doar de persoană care face politică comentând ce fac alţii”, a mai declrat Iurie Roşca ziarului FLUX.
Numirea sa în funcția de vicepremier seamănă cu ocuparea unui fotoliu de orchestră mai bun pe nava Titanic în plină scufundare.
Liderul PCRM și președinte interimar al țării, Vladimir Voronin, a dat de înțeles că-l va sprijini în campania electorală pe Iurie Roșca, pentru ca în viitorul parlament Comuniștii să aibă măcar un aliat.
Cum a ajuns Iurie Roșca din lider al mișcării pro-românești și unioniste, principalul și cel mai înverșunat adversar al comunismului în Republica Moldova un fel de Coriolan Drăgănescu – personajul caragialian care simbolizează oportunismul prin schimbările de 180 de grade în cariera politică?
Eu personal nu cred că e ceva sinistru aici, așa cum sugerează unii că Iurie Roșca a fost încă de la sfârșitul anilor ’80, din perioada renașterii naționale, un agent "plantat" de KGB pentru a compromite românismul în Basarabia.
Iurie Roșca a fost și probabil mai este încă disprețuit de mulți românofobi de la est de Prut, cărora li s-au adăugat acum numeroși românofili.
Puterea care corupe
Momentul crucial a fost data de 4 aprilie 2005, când îndemnat și de occidentali, Iurie Roșca și PPCD au contribuit la realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de președinte, în perioada sa eurofilă și de maximă revoltă la adresa Rusiei.
Din toate promisiunile obținute de la Voronin în schimbul sprijinului privind democratizarea Republicii Moldova, Iurie Roșca nu s-a ales cu nimic.
A obținut postul de vicepreședinte al Parlamentului pentru el însuși și controlul televiziunii municipale EURO-TV (acum EU-TV) pe care însă a transformat-o într-un instrument de propagandă împotriva opoziției.
Spectacolul jalnic al emisiunilor animate de directorul Vasile Năstase, secondat de comentatorii de la ziarul FLUX, Igor Burciu și Sergiu Praporșcic, depășește cu mult chiar și pe cel la postul de stat Moldova 1.
Recent a fost difuzat la EU-TV documentarul "ATAC la Moldova", realizat de Constantin Starîș, unul dintre cei mai românofobi gazetari de la Chișinău, un montaj din care rezulta că recentele demonstrații violente din capitala Republicii Moldova (7 – 8 aprilie) au fost tentativă de lovitură de stat, organizată de opoziție cu complicitatea României.
Mai dezgustătoare decât acest film a fost dezbaterea ce i-a urmat, moderată de Igor Burciu, la care au participat analistul pro-comunist Alexandru Petcov și Cornel Ciurea, până nu de mult apropiat de opoziție.
Așa se face că Iurie Roșca a ajuns să patroneze această propagandă anti-românească și în ultimă instanță anti-democratică.
Traiectul politic al lui Iurie Roșca nu e singular într-o țară în care principialitatea e o pasăre rară, mai ales datorită sărăciei și lipsei de oportunități. Dar liderul PPCD, obosit probabil de 15 ani de opoziție intransigentă în care n-a obținut practic nimic, a avut probabil impresia că apropiindu-se de puterea comunistă, va avea mai multă influență și va putea schimba ceva.
Dar ultimii patru ani au confirmat la Iurie Roșca dictonul că puterea (așa puțină cât i-a fost atribuită) corupe. Cariera sa politică este într-o fundătură, căci e puțin probabil că la alegerile din 29 iulie PPCD va trece de pragul electoral, cu tot presupusul sprijin al PCRM: de ce să voteze electoratul copia (Iurie Roșca) când are originalul (Vladimir Voronin).
Imaginea lui Iurie Roșca huiduit pe 15 iunie la depunerea de flori la bustul lui Mihai Eminescu din Chișinău spune totul: fostul campion al românismului din Republica Moldova, s-a metamorfozat într-un Coriolan Drăgănescu basarabean.
