Inovația este peste tot, permite-ți s-o vezi

Eu nu m-am născut cu telefonul mobil în mână, dar la vârsta de grădiniță, alergam printre calculatoarele din sălile unui colegiu de microelectronică, unde părinții mei erau profesori. Pe atunci ascultam fermecată despre cum, pe vremuri, un calculator putea fi mare cât o casă și mă simțeam mândră că am acasă un PC și părinți care pricep în el mai mult decât să apese pe butonul de conectare. Astăzi, inovațiile nu mai sunt străine nimănui, nici măcar celor care nu dispun de gadgeturi performante. Astăzi, inovațiile nu mai sunt asociate cu computere și smartphone-uri. Pentru că a fi inovator nu mai înseamnă neapărat să apeși pe butoane și să scrii coduri, ci că vrei să ajuți, să schimbi, să influențezi pozitiv viitorul. Eu tocmai asta am înțeles ascultându-i pe speakerii de la Ignite Chișinău: The Future.

Timp de 5 minute, persoane din diverse domenii din Ucraina, România și Republica Moldova au urcat pe scenă și au prezentat viziunea lor asupra evoluției tehnologice. Între pauze însă, oaspeții s-au delectat cu operă. Ceva neobișnuit pentru așa un eveniment. Tematicile au fost cele mai diverse, de la pilotarea unui avion, la dezvoltarea raioanelor republicii, s-a discutat despre reușite și eșecuri, sport, spații de lucru, afaceri, construcții și multe altele.

Două lumi și două timpuri

Dar vreau să vă povestesc despre trei vorbitori care mi-au rămas în minte și voi începe cu Veronica Verlan. Trebuie să recunosc, nu mi-e străină. Îi cunosc lucrările, îi cunosc activitatea, dar nu o mai văzusem vorbind despre ce face. Fotografă și operatoare video și-a construit reputația și cariera nu la nunți și cumetrii, nu în studiouri și nici filmând spoturi publicitare. Veronica Vârlan și-a făcut un nume escaladând munți și petrecând timpul în locuri foarte retrase de civilizație. Aventura ei a început, cu șase ani în urmă, când a co-fondat o agenție locală de producție de imagini în direcția travel/sport/adventure.

Veronica își iubește foarte mult jobul, pentru că acesta nu o lasă să ignore evidentul, și anume că viitorul nu poate exista doar în limita conștiinței umane. „Noi putem să inventăm troleibuze zburătoare, dar la un moment dat toată tehnica s-ar putea deconecta, iar noi ne vom speria pentru că nu vom mai ști cum să savurăm lucrurile simple, cum să ne admiărm răsăritul de soare, cum să râdem în hohote, cum să prietenim ca în copilărie sau să ne îndrăgostim ca proștii. Vom uita cum să ne îmbrățișăm părinții și să le spunem cât de importanți sunt ei pentru noi”, a zis ea la Ignite. Astfel, viața Veronicăi se împarte între două lumi, una, care se schimbă în fiecare zi, și alta, unde timpul este doar o noțiune inventată de oameni. Totuși, ea mereu avea la ea aparate foto și video de ultimă generație, care i-au permis să imortalizeze scene nemaipomenite.

Start-up-uri în corporații? Nu e imposibil

Un alt vorbitor, de pe scena Ignite, care mi-a atras atenția a fost Denis Zhogolev, care a distrus stereotipurile despre corporații, despre cât de greu și plictisitor este să lucrezi într-o companie mare. El a povestit despre o zi importantă pentru el, când el a venit la interviu de angajare la Philip Morris International, la Moscova. Tânărul Denis, cu experiență de manager de vânzări a intrat în competiție cu alți 600 de oameni care au fost invitați la interviu. Dintre aceștia, doar doi au fost selectați. Unul dintre ei a fost Denis.

La finalul anilor 2000, într-o lume capitalistă, activând într-o companie modernă și mereu inovatoare, Denis Zhogolev a înțeles că anume în inovație constă succesul companiei. În 1954, anume ei au fost cei care au lansat țigările cu filtru în pachet tare cu capac flip-top. O idee care acum pare foarte simplă, dar atunci a fost nevoie de multă muncă de convingere pentru ca ele să fie acceptate. Aceeași companie a prevăzut tendința femeilor de a fuma, ca gest de egalitate de gen și a lansat brandul Marlboro, exclusiv pentru dame. „Recent, noi am lansat un nou produs inovator – IQOS, cea mai bună alternativă pentru fumătorii adulți”, spune Denis.

Nu-mi este străin acest produs, am un consumator de IQOS acasă, prietenii mei la fel au renunțat la țigări în favoarea acestui produs și simt diferența pozitivă. Hainele nu mai miros urât, iar părinții nu mai au motive să suspecteze copiilor că aceștia fumează. Evident, mai sunt și alte avantaje, dar astea nu sunt la fel de amuzante. De fapt, în spatele acestei tehnologii se ascunde o muncă imensă. Timp de peste zece ani, la elaborarea ei au muncit peste 400 de oameni de știință, farmaciști, tehnologi.

În toată povestea asta, Denis are un rol tare fain. El este cel care a făcut tot ce i-a stat în puteri și a convins conducerea din Elveția ca tehnologia IQOS să ajungă și în Republica Moldova. Și i-a reușit. Astfel, el a demonstrat că și în cadrul unei companii mari e loc pentru start-up-uri, dar cu condiția că ele sunt inovatoare.

Vedere pentru nevăzători

Un alt speaker care mi-a atras atenția a fost Cornel Amariei, care a fost inclus în Forbes USA unul dintre cei 10 cei mai influenți tineri sub 30 de ani din Europa, iar săptămâna trecută Junior Chambers International l-a selectat ca unul dintre cei zece Most Outstanding Humans of the World. Iar sâmbătă seara a fost la Ignite.

Cornel a crescut într-o familie unde ambii părinți au dizabilități locomotorii, iar asta, spune el, l-a făcut să fie foarte creativ. A construit de toate, programe, roboți, respectiv, încă de mic a înțeles că inovația este foarte importantă. Asta o știm cu toții, dar cel mai des asociem tot ce este inovator cu lucruri foarte complicate, cu știința superioară, computere și inteligență artificială. Cornel, însă, ne-a amintit că inovația poate fi și simplă, dând ca exemplu șlapii care au deschizător de bere pe dosul tălpii.

Când era student, Cornel s-a gândit la necesitatea creării unor ochelari pentru nevăzători, pentru cei 40 de milioane de oameni împrăștiați în lumea-ntreagă, care nu văd deloc și singura soluție pentru ei. Asta, în timp ce se inventează mașini cu autopilot, sunt câinii însoțitori, care sunt de două ori mai puțini decât nevăzătorii.

Așa a ajuns Cornel să creeze ochelarii Lumen, care de fapt nu funcționează ca ochelarii standard. Ei au un soi de scaner tridimensional, care scanează tot ce se află în jurul purtătorului lor și înțelege distanța către fiecare punct din față. Toată informația colectată este trimisă către creier prin intermediul unor impulsuri.

I-a testat și el cu ochii legați. Și funcționează. Dar când i-a testat pe nevăzători, iar ei au abilități senzoriale mai dezvoltate, rezultatele au fost extraordinare! Unul dintre ei a putut să prindă o minge. „Chestiile astea-ți amintesc că, atunci când stau închis în laboratorul meu și construiesc ceva cu echipele fenomenale cu care am norocul să lucrez, e bine să existe cineva care din când în când să-ți amintească că ceea ce faci merită!”, a conchis Cornel.

Iar acum o să fac o pauză de la aceste istorii și o să ascult muzică clasică, așa cum s-a întâmplat și la Ignite Chișinău: The Future, iar pe voi vă invit să-i ascultați pe toți ceilalți vorbitori și să vă luați doza de inspirație.

(P)

Lucrez în jurnalism din 2012 și am învățat meseria din practică, pe teren. Am preluat Moldova.org în calitate de manageră în 2016 și de atunci am reușit nu doar să creștem echipa, ci și să transformăm radical forma și menirea redacției. Mă mândresc cu o echipă feministă, care ține pasul cu trendurile internaționale, practicând jurnalismul constructiv și de soluții. Depun efort pentru ca Moldova.org să se asocieze și colaboreze cu organizații de la noi și internaționale, care împărtășesc aceleași valori. Asta pentru că noi facem mai mult decât jurnalism, noi construim o comunitate.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.