Elevă exemplară şi fiică de disident, în 1988, la numai 16 ani, Angela Bogos renunţa la insigna şi la biletul de comsomolist, precum şi la toate simbolurile inerente, alegându-se cu un „doi la purtare” şi cu excluderea din şcoală pentru două săptămâni. Exemplul ei avea să fie urmat de toţi colegii de clasă.
În toamna anului 1988, la Şcoala „Mihai Eminescu” din Cahul, Angela Bogos era primul membru al comsomolului care a îndrăznit să depună cerere pentru a ieşi din rândurile celor tineri şi îndoctrinaţi de teoriile comuniste. Pedeapsa i-a fost pe măsură – exmatricularea pentru două săptămâni. Excluderea din şcoală a ei şi a colegului de clasă Colea Daud, ambii dintr-a 11-a. Cei mai tineri, alde mine, eram şocaţi pentru că numai cei mai „răi şi bătăuşi” erau excluşi din şcoală pe o durată de timp atât de mare. „Îmi aduc aminte cum m-au chemat pe mine şi pe colegul meu Colea la secţia orăşeneasca de partid, unde unul dintre şefi, îl chema Calendar, a zis că merităm excluderea din şcoală pentru 14 zile şi că ceea ce am făcut noi este o obrăznicie”, povesteşte Angela. „Şi asta după ce au încercat să ne explice că decizia noastră nu era una bună”. Din fericire pentru cei doi elevi de la „Eminescu”, directorul din acea perioadă, dl Chiciuc, originar de la Câşliţa-Prut, s-a dovedit a fi „un om deschis la minte”. El le-a spus: „Copii, nu vă faceţi griji, continuaţi să frecventaţi şcoala”. Din nefericire însă pentru organizaţia comsomolista de la Cahul, odată întorşi în clasă, exemplul celor doi a fost urmat de toţi colegii, care au refuzat să-şi achite cotizaţiile de membru. A urmat aceeaşi pedeapsă şi pentru ei: excluderea din comsomol.
Nu ştiu ce se petrecea în tărtăcuţele celor din clasele mai mari, noi însă, cei din clasele mai mici, eram uluiţi de îndrăzneala Angelei. Întrebarea pe care mi-o puneam atunci era: de ce s-o fi revoltând atât de tare fata asta, ce ştie ea si nu ştim noi? Pe parcursul anilor am găsit şi răspunsul: Angela cunoştea adevărul. Ea auzise şi o istorie paralelă celei pe care o învăţam noi la şcoală, o auzise de la cei care treceau pragul familiei lor, de la scriitorii Ion Hadârca şi Nicolae Dabija, de la remarcabilul profesor de română de la Crihana Veche, Ion Gancea… „Curajul meu i-a şocat pe cei de la partid cu atât mai mult, cu cât, în aceeaşi perioadă, câţiva actori de la Teatrul „Bogdan-Petriceicu Hasdeu” din Cahul dezertaseră şi ei din rândurile comsomolului. Îmi aduc şi acum aminte de actriţa Aurica Ţurcanu. Nu aveam nicio legătură cu actorii, dar gestul lor m-a făcut să-i simpatizez şi mai mult”, continuă Angela.
Astăzi, după 21 de ani de la acele evenimente, curajoasa elevă Angela Bogus se arată dezgustată de cursul politicii moldoveneşti din ultimii ani. „La grădiniţe de limba română se vorbeşte cu rusisme, „chiflele” au redevenit, ca pe timpuri, „bulociki”. De fapt, tinerii de azi sunt mai rusificaţi la Cahul decât eram noi, cei din generaţia sovietică. De aceea, mă întreb: pentru ce şi-a riscat viaţa tatăl meu? Pentru ce am luptat noi toţi?”. I-am spus Angelei că încă nu e pierdut totul. Duminică, 5 aprilie, poate fi începutul unei adevărate schimbări, în care cred cu fermitate.
