Interviu cu generalul Ion Costaș, fost ministru al Apărării în timpul războiului din Transnistria (1992)
În lumina evenimentelor de astăzi din Ucraina mai multă lume fac o paralelă între ceea ce s-a întâmplat în Crimeea și ceea ce s-a întâmplat în Transnistria. Este o astfel de paralelă justificată?
Sigur că este. Provocările pe care le-am avut noi la Comrat, Vulcănești, Grigoriopol, Tighina sau Dubăsari – au fost efectuate după același scenariu, tras la indigo. În special evenimentele de la Tighina, unde a fost implicată armata a 14-a, rusească. A fost un răspuns neadecvat și nepregătit din punct de vedere militar al lui Mircea Snegur, care era președintele statului la o provocare ordinară pe care au făcut-o rușii în privința sediului poliției din Tighina.
În Crimeea, cu mici excepții, trupele ucrainene nu s-au lăsat provocate. Au cedat practic teritoriul. Din punct de vedere al unui militar, aveau șanse trupele ucrainene, marina ucraineană să se opună invaziei rusești?
Consider că totuși ar fi trebuit să reacționeze altfel, având armată și structuri militare. Ucraina a trebuit să încerce să riposteze. Din start era clar că nu ar fi avut sorți de izbândă armata ucraineană. În cazul acesta, Ucraina putea să declare că a încercat să se apere prin forță și să protejeze teritoriul ocupat. Aprecierile erau să fie altfel: Da, Rusia a ocupat cu forța, iar ucrainenii s-au opus. Acum, de fapt, cu mici excepții, nu a fost nicio împușcătură, iar prin metodele pe care le-au însușit rușii în ultimul timp (mediatice, economice, diplomatice, etc) – au luat un teritoriu care nu le aparține.
În calitatea dumneavoastră de fost ministru, cum poate să se opună un stat care s-ar afla astăzi în situația Ucrainei în fața unei asemenea ofensive?
În primul rând – un stat trebuie să aibă prieteni puternici – state, dar și structuri internaționale care au un cuvânt greu de spus. În al doilea rând – forțele militare, mai ales structurile de informație și spionaj trebuie ținute din scurt în frâu și puse să lucreze, așa încât conducerea statului să fie informată din timp. După mine, aceste structuri au lucrat foarte prost în Ucraina.
Ucraina nu a fost pregătită să facă față acestei ofensive din punct de vedere al securității interne. Sunt structurile abilitate din Republica Moldova pregătite în cazul unui scenariu similar?
Mă tem că nu, mai ales că avem pe teritoriul statului armată rusească. Ei au specialiști care sunt bine pregătiți, care au experiență pentru a face propagandă anti-moldovenească și vor conta pe oamenii care sunt nemulțumiți de situația economică și socială din Republica Moldova, dar și de corupția și mafia existentă. Nu am văzut niciun ministru, în pofida tuturor revoltelor sociale, să aibă cătușe pe mâini.
Vreți să spuneți că problema corupției este strâns legată de problema securității naționale?
Acesta a fost de fapt și motivul evenimentelor din Ucraina. Ceea ce s-a întâmplat pe Maidanul din Kiev a fost și o revoltă socială cauzată de decalajul mare dintre societate și oligarhi și hoți care au ajuns la putere și dirijau economia Ucrainei. Aceasta se întâmplă și la noi. Și la noi este posibilă o revoltă de acest gen, cum a fost, de altfel, și în 2009.
Credeți că ar putea fi repetate în Republica Moldova evenimentele din 2009? Cine ar putea provoca această revoltă socială?
Sigur. Va veni de la sine, așa cum a apărut în Ucraina. E foarte important cine preia hățurile ulterior.
Vreți să spuneți că de pe urma acelor revolte din 2009 au beneficiat oameni care nu meritau?
Exact. Vedem ce s-a întâmplat, toate consecințele le simțim pe pielea noastră. E un dezastru din punct de vedere economic și social. Sunt niște lucruri care vorbesc de la sine.
Dar, totodată, beneficiem din ce în ce mai mult de sprijinul puterilor occidentale…
Da, are și merite. S-a reușit apropierea de Uniunea Europeană, s-a semnat la Vilnius intenția de aderare la UE și se fac niște pași concreți. UE a învățat lecția în cazul Ucrainei și nu dorește ca planul lor de extindere, care a eșuat în țara vecină, să se întâmple și în Republica Moldova și Georgia.
Toată lumea constată cu mai mult sau mai puțin regret că Uniunea Europeană, dar și SUA, au răspuns anemic la acțiunile Federației Ruse în Crimeea. Credeți că se putea de făcut mai mult?
Putin și echipa sa a analizat minuțios situația din interiorul UE, care este slăbită din punct de vedere economic. Statele UE sunt în fierbere, nu le arde de o confruntare cu Rusia, care totuși e o putere mondială. Rusia s-a folosit de slăbiciunile Occidentului și ale SUA și au acaparat teritoriul Ucrainei.
Într-o asemenea situație, după câteva săptămâni de neclaritate, fără un ministru la Apărare, PLR a propus un nou candidat pentru această funcție. Ce părere aveți despre aceasta?
Milităria e un domeniu specific și punerea în fruntea unui minister a unei persoane care nu este din domeniu este o greșeală enormă. E bine că, într-un sfârșit, a fost desemnat Valeriu Troenco.
A fost comisar-șef la Călărași, a crescut la funția de șef de departament la MAI, iar ulterior a fost numit în funcția de viceministru de Justiție. Are experiență. Nu este din structurile pur militare, dar este o persoană care cunoaște structura respectivă. Cred că e o decizie bună, e un om responsabil și cu demnitate. E mult mai potrivit ca prima candidatură înaintată de PLR.
foto: moldova.org
