Text de Diana Mihuță
Cu două zile în urmă m-am întors de la FILIT Iași 2022, adică de la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, care a avut loc în perioada 19 - 23 octombrie. M-am întors cu multe cărți, deși nu mi-am cumpărat tot la ce mi-a căzut ochii. Și doar câteva dintre cărțile mele poartă autografe. Trei autografe de scriitoare și poete. Pentru atât mi-a ajuns răbdare să stau la cozi. Și cozile la autografe au fost lungi, iar timpul și spațiul dintre evenimente voiam să mi-l umplu cu întâlniri și discuții.
FILIT a luat ființă în 2013, fondat de trei scriitori din Iași, Dan Lungu, Florin Lăzărescu și Dan Lucian Teodorovici. Este finanțat de Consiliul Județean Iași prin Muzeul Național al Literaturii. Anul acesta, timp de câteva zile au avut loc mai mult de o sută de evenimente. Dar las partea de introducere și mă întorc la experiența proprie.
Prima dată am fost la FILIT anul trecut, în 2021. În încăperi se mai purtau măști, oamenii din public erau așezați la distanță de un scaun și toată lumea vorbea cu nostalgie despre Casa FILIT, care e un cort instalat în piață și e forfotă și frumos.
Anul acesta a realizat cam toate visele. Casa FILIT, cortul imens instalat în Piața Unirii a fost plin de evenimente, care aveau loc de pe la 10:00 dimineața până noaptea târziu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” a găzduit întâlnirile mari cu scriitori și seara de încheiere a festivalului. Pentru a avea acces la teatru, era nevoie de înregistrare cu suficient timp în avans, altfel nu aveai unde să stai. Am ratat înregistrarea pentru seara cu John Boyne, autorul cărții „Băiatul cu pijamale în dungi”, și a trebuit să mă strecor, făcând uz de faptul că sunt librară din Cărturești, partener al festivalului.
Deși la această ediție au fost prezenți câțiva scriitori străini, mi-am organizat timpul să ajung la un anumit eveniment, Noaptea Poeziei, care se organizează în seara de vineri. De la 22:00 până la 04:00 dimineața poeți și poete urcă pe scenă și citesc, recită, declamă, șoptesc poeme. Mi-am deschis notițele și mi-am lăsat câteva cuvinte despre fiecare poet. Așa îmi place să-mi amintesc ulterior.
De ce să mergi la un festival de literatură de anvergura FILIT?
Pentru că vezi și asculți o mulțime de scriitori, poeți, traducători, editori și manageri culturali. Programul festivalului se face public cu aproape 2 săptămâni în avans și este timp berechet să-ți evaluezi timpul disponibil și oamenii pe care neapărat vrei să-i asculți. Multe evenimente se organizează în licee, colegii, săli ale universităților din Iași, dar este acces liber pentru toți vizitatorii.
Te ajută să-ți faci o idee, sau mai multe, despre literatura contemporană, atât din România cât și cea tradusă. Pe mine FILIT mă ajută să înțeleg un pic poezia și contextele ei. Îmi e mai plăcut să o aud pe ritmul autorului decât să-i dibuiesc melodia de una singură, într-o lectură grăbită prin librării.
În cadrul FILIT mai ai ocazia să asiști la diferite proiecte literare. De ceva timp, Florin Lăzărescu, directorul artistic FILIT, provoacă scriitori să scrie pe o temă dată. Anul acesta a fost publicat un volum de proză scurtă, întitulat „Zece povestiri. Pogromul de la Iași”. Fiecare dintre autori a avut o fotografie în baza căreia a scris o povestire. La atelierul dedicat acestui volum, unii dintre autori, printre care istoricul Adrian Cioroianu și scriitorul Cătălin Mihuleac (pentru care pogromurile împotriva evreilor din România sunt o temă frecvent întâlnită în cărțile publicate), au vorbit despre emoțiile trezite de aceste fotografii, despre personajele pe care le-au trezit la viață, le-au dat sau le-au luat o șansă în scrierile lor. Una dintre povestiri a fost scrisă de Tatiana Țîbuleac. Anul trecut, în 2021, Florin Lăzărescu a provocat 50 de poeți să continue un poem ales din Eminescu, Alecsandri, Topîrceanu și alții, publicate în volumul „Parodii originale”.
Un alt motiv să mergi la un festival de literatură e să descoperi scriitori și cărți care ți-au scăpat din vizor, să te lași intrigat de povești care poate încă nu au fost traduse. Spre exemplu, în seara de 22 octombrie, la seara dedicată scriitorilor din Ucraina, am aflat despre romanele scriitoarei Sofia Andruhovici, care m-au intrigat nespus și care sper și cred că în viitorul apropiat vor fi traduse în limba română.
Și un ultim motiv puternic pentru a merge la festival e că întâlnești oameni la fel ca tine, care iubesc să citească și să discute despre cărți. Dăruiești și primești în dar cărți care impresionează, ai ocazia să discuți, măcar și 2-3 replici cu oamenii pasionați de literatură, care și-au făcut un job din asta, cum sunt traducătorii, managerii culturali și cronicarii de carte. E o atmosferă care inspiră speranță și te lasă cu o dorință de a cunoaște mai mult despre literatură ca fenomen cultural.
