Liderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk a cerut întărirea Armatei, „astfel încât aceasta să poată face faţă în cazul unei provocări militare la hotarele regiunii”. Deşi recunoaşte că în prezent nu există o ameninţare militară pentru regiune, Şevciuk identifică Moldova ca un potenţial adversar militar.
„Potrivit conducerii militare de la Tiraspol, la momentul actual nu există o ameninţare militară pentru regiune. Dar nu putem exclude o schimbare de planuri a potenţialilor adversari în condiţiile în care, de exemplu, în R.Moldova are loc perfecţionarea instruirii militare şi a planurilor de luptă, sunt atraşi specialişti din blocuri renumite întru pregătirea specialiştilor din structurile armate”, a declarat Evgheni Şevciuk la o festivitate dedicată marcării a 23 ani de la formarea forţelor armate din regiune.
Tot acolo, liderul separatist a declarat că armata transnistreană are ca obiectiv de bază – respingerea oricărui atac militar, iar în cazul unei agresiuni la scară largă – să provoace în termene restrânse pagube maxime eventualului agresor. „Avem pentru acesta şi forţe şi capacităţi”, a precizat Şevciuk.
Deşi nu pomeneşte niciodată despre cei peste o mie de militari ruşi din regiune care păzesc muniţiile Armatei a 14-a , Evgheni Şevciuk totuşi a accentuat că „potenţialii agresori nu pot să ignore „prezenţa militară din regiune”. „Astfel, prezența unor forțe din Transnistria reprezintă un factor de descurajare pentru o eventuală agresiune”, a adăugat el.
În context, Evgheni Şevciuk a arătat şi trei pericole pentru forţele militare transnistrene. Printre acestea, în opinia lui Şevciuk, figurează activizarea în R.Moldova şi Ucraina a grupărilor naţionaliste şi militare, dar şi a organizaţiilor fasciste „care propagă doctrine de intoleranţă şi superioritatea a unei naţiuni asupra alteia şi politica unui stat mononaţional”.
Un alt pericol le-ar reprezenta companiile miliare private care uneori „acţionează sub egida unor capital masiv şi căror statele le deleghează deciziile sale agresive de atac şi realizarea unor diversiuni”. „Şi în final, al treilea risc îl reprezintă structurile regulate din statele vecine care în caz de divergenţe politice vor aplica forţa”, a spus liderul de la Tiraspol
