Întrebare: Avem astăzi o emisiune nu chiar obişnuită. Emisiunea este difuzată concomitent, în direct, de canalul de televiziune NIT şi de canalul de televiziune din Bălţi, în al cărui studio ne aflăm. Domnule Voronin, aţi petrecut astăzi o zi întreagă în "capitala de nord" a Moldovei. Cum Vi s-a părut Bălţiul? Precum se ştie, Partidul Comuniştilor, condus de Dvs., a repurtat aici o victorie covîrşitoare în alegerile locale, primar al oraşului a devenit tot un candidat al PCRM. În opinia Dvs., administraţia locală face faţă sarcinilor trasate?
Răspuns: Situaţia din oraş ne inspiră optimism. Oamenii cu care am discutat sînt orientaţi spre fapte concrete, ei rezolvă problemele existente. Dacă e să fim sinceri, ei nu prea dau bătăi de cap conducerii centrale. Se descurcă de sine stătător cu problemele lor. Ei fac foarte mult pentru îmbunătăţirea stării de lucruri în oraş. Creează şi condiţii de muncă, de odihnă şi pentru copii, şi pentru pensionari, şi pentru veterani, şi pentru tineret… Bineînţeles, există probleme. Dar aceste probleme sînt examinate într-o atmosferă calmă de lucru. Chiar şi solicitările pe care conducerea Bălţiului le adresează conducerii centrale se fac pe un ton vinovat parcă: ar fi bine dacă am încerca să rezolvăm împreună problema cutare". Nu aşa cum procedează alţii: daţi-ne 500 de milioane şi punctum. Aici, la Bălţi, consilierii înşişi formează bugetul, totodată îşi asigură un buget optim: cheltuielile sînt acoperite practic de propriile venituri…
Î: Este un moment foarte interesant. Există un exemplu diametral opus, exemplul Chişinăului, unde nu se află la putere un partid, ci o oarecare coaliţie. Totodată, aceasta nici pe departe nu are configuraţia care fusese fixată iniţial în acordul de constituire a coaliţiei, semnat de liderii de partide, ci cu totul alta. În ultimă instanţă, în această alianţă au intrat consilierii municipali care au acceptat să-l voteze în funcţia de preşedinte al Consiliului municipal Chişinău pe Mihai Ghimpu, unchiul primarului capitalei, în schimbul portofoliilor, al funcţiilor de pretori şi viceprimari. Dar se pare că acest principiu, pus la baza constituirii coaliţiei în Chişinău, nu s-a dovedit a fi chiar atît de durabil. În orice caz, ei nu au reuşit încă să aprobe, din cauza divergenţelor, bugetul Chişinăului pe anul 2008, cu un deficit fără precedent. Ultima informaţie scandaloasă: actualul Consiliu municipal refuză să respecte decizia consiliului anterior privind compensaţiile acordate orăşenilor pentru majorarea tarifelor la căldură. Drept consecinţă, capitala şi locuitorii acesteia ar putea rămîne fără căldură pe timp de iarnă. Mai pot fi aduse o mulţime de exemple de haos în gospodăria municipală. Începînd de la colectarea deşeurilor şi de la ţevile care curg pretutindeni şi terminînd cu numirile în funcţii…
R: Probabil, sînt suficiente. Ne aflăm la Bălţi, iar exemplul Chişinăului nu este cel mai reuşit pentru oamenii care sînt orientaţi să muncească, să soluţioneze problemele, nu spre înjghebarea unor coaliţii în scopuri meschine. Cînd aud cuvîntul coaliţie", am alergie. Îmi aduc aminte de toate coaliţiile anterioare, create în toţi aceşti ani ai vieţii noastre aşa-zise democratice". Nici o coaliţie nu a reuşit să soluţioneze nici o problemă, nici o coaliţie nu şi-a dus mandatul pînă la capăt. Toată această experienţă demonstrează că, odată ce este vorba despre o coaliţie, înseamnă, în mod sigur, că aceasta nu se poate termina cu nimic bun.
Î: Interesant este faptul că, de regulă, la constituirea coaliţiilor participă unele şi aceleaşi partide. E ca la circ: alergarea fără sfîrşit în cerc – unele şi aceleaşi partide creează coaliţii care se destramă în mod inevitabil…
R: Tema este interesantă, în principiu. A mai rămas doar o lună pînă la încheierea anului, acum urmează să se facă ordine în planurile bugetare pentru anul viitor. Aceste planuri au o importanţă foarte mare. Nu e cazul să vorbim prea mult, trebuie să adoptăm decizii. Noi doar ţinem minte în ce haos, în ce atmosferă, de intoleranţă, a fost adoptat bugetul ţării. Totodată, această situaţie au creat-o tocmai partidele cofondatoare ale coaliţiei în Consiliul municipal Chişinău. În afară de cuvîntul daţi-ne", ele nu au nimic în lexicul lor. Daţi-ne 500 de milioane şi punctum". Fără calcule, Daţi-ne şi gata". Exact la fel procedează şi membrii coaliţiei din Chişinău. Ei cred că de vreme ce este vorba de capitală, toţi ar trebui să aibă grijă de aceasta. Trebuie să lucreze, să încerce să-şi realizeze planurile de sine stătător. Ei însă nici nu vor să pătrundă în tehnologia de adoptare a bugetului. Am auzit discuţiile în parlament, la dezbaterea bugetului în prima lectură şi în lectura a doua, iar în lectura a treia, cei care cer tot timpul daţi-ne, daţi-ne" nu au mai participat la dezbateri. În toţi anii de independenţă, ei au însuşit doar o singură operaţie aritmetică – împărţirea"…
Î: Cum s-ar zice, ca într-un banc, smulge şi împarte…
R: Ca şi Papandopulo din filmul "O nuntă la Malinovka" – totul le aparţine doar lor. În linii mari, însă, ei nu au idee cum se formează un buget. Toate acuzaţiile precum că noi transferăm din bugetul de stat mai mulţi bani raioanelor în care se află la conducere oamenii noştri sînt absolut lipsite de temei. Totul se face conform normativelor. Acestea vizează şi raioanele conduse de comunişti, şi raioanele în care comuniştii nu se află la conducere. Normativele, nu emoţiile şi nu dorinţele cuiva. Ar trebui să existe o singură dorinţă: să lucrăm mai bine, să depăşim indicatorii veniturilor din bugetul raionului, iar diferenţa dintre veniturile reale şi cele planificate să o direcţionăm pentru înlăturarea celor mai acute probleme.
Î: Un exemplu concret: Cineva dintre consilierii Municipiului Chişinău de orientare liberală a afirmat că Bălţiul va obţine în 2008 de la bugetul central mai mulţi bani decît Chişinăul. În felul acesta, el a încercat, probabil, să explice faptul că autorităţilor capitalei nu le ajung mijloace pentru soluţionarea problemelor elementare. Aşa e oare?
R: Este o declaraţie neserioasă. Ea nu se bazează defel pe calcule. Lasă ia calculele, să compare – cîţi locuitori sînt în Bălţi şi cît primesc ei, cîte locuri sînt la grădiniţe de copii, cîte paturi de spital şi aşa mai departe. Noi avem aceste calcule. Ştiţi, procesul bugetar nu înseamnă discuţii în parlament. Procesul bugetar începe în luna februarie. Adică Ministerul Finanţelor începe elaborarea bugetului pe anul 2009 chiar în luna februarie 2008. Iar acest lucru se încheie în octombrie. Adică bugetul se elaborează pe parcursul a nouă luni. Mai mult decît atît: formarea bugetului nu se face în spatele uşilor închise la Ministerul Finanţelor. La procesul bugetar participă inclusiv reprezentanţii raioanelor, cu calculele lor. Şi bugetul se trasează în strîns contact cu ei. Probabil, noi am fi putut stipula în buget cifre mari, dar nu trebuie să depăşim normativele. În caz contrar, el se poate dezechilibra, iar acest lucru nu se poate face, categoric…
Î: Îmi aduc aminte că, în unul din ani, cînd la putere se afla ADR, Alianţa pentru Democraţie şi Reforme, bugetul anului care deja îşi intrase în drepturile sale a fost adoptat abia în luna aprilie. Adică ţara a trăit timp de patru luni fără principalul document financiar.
R: Dacă e să fu sincer, pe mine nici nu mă interesează procesul de formare a bugetului: eu sînt absolut sigur de competenţa Ministerului Finanţelor, a altor ministere, a Guvernului în ansamblu. Pe mine mă îngrijorează mai mult altceva, şi anume faptul că discutînd bugetul, de exemplu, pentru Chişinău, stabilind pentru acesta anumiţi parametri, nimeni nu se gîndeşte la elaborarea unor măsuri pentru executarea acestui buget. Una e să schiţezi nişte cifre şi cu totul altceva e să le realizezi, să le transpui în fapte concrete. Căci la prima vedere, în spatele unor cifre absatracte din buget este întreaga noastră viaţă financiară şi economică. Dar nimeni nu se gîndeşte la aceasta, nu am auzit niciodată afirmaţii, propuneri pe această temă – nici în parlament, de la opoziţia noastră, nici în acelaşi Consiliu municipal Chişinău.
Î: La urma urmei, dacă vor exista venituri suplimentare, oricînd se va putea rectifica bugetul. De-ar fi ce să se rectifice…
R: Pînă a cîştiga noi alegerile parlamentare din 2001, eu am spus în repetate rînduri că pe lîngă vistieria statului "se plimbă" cel puţin încă vreo zece bugete. Aveam în vedere corupţia, abuzurile, delapidările. Apropo, începînd cu anul 2001, noi am restituit statului aproape şapte bugete. La sfîrşitul anului 2008, vom avea cel puţin opt bugete. Adică, în comparaţie cu anul 2001, vom spori bugetul de opt ori! Iată despre ce ar trebui să se vorbească. Iată cum trebuie de lucrat. Iată la ce ar trebui să mediteze reprezentanţii organelor puterii locale, dar nu să umble şi să cerşească.
Î: Dar ei cer din motivul că Dvs. aţi depăşit bugetul pe acest an. Logica lor e simplă: odată ce aţi depăşit bugetul pe acest an, veţi depăşi şi bugetul pe anul viitor. Prin urmare, haideţi să includem în el şi veniturile încă neobţinute. Aceasta se cheamă a vinde pielea ursului din pădure…
R: Repet încă o dată pentru cei care, poate nu au înţeles: nu este atît de important cum vom schiţa bugetul, chiar şi cel mai realist. Acesta trebuie să fie, înainte de toate, realizabil. Important este ce măsuri organizatorice vor fi întreprinse, pentru ca bugetul pe anul viitor să fie executat. Totodată, nu în salturi, ci profesionist, în mod planic, din lună în lună, în ascensiune, în strictă conformitate cu parametrii prevăzuţi. Este de dorit, desigur, ca bugetul, precum aţi remarcat, să fie depăşit. Însă pentru aceasta este nevoie de resurse suplimentare. Dar pentru ca acestea să apară, ar trebui să fie găsite surse financiare suplimentare. Iar pentru aceasta, este necesar să se desfăşoare o muncă suplimentară.
Î: Adică Dvs. respingeţi categoric acuzaţiile opoziţiei aduse în timpul cunoscutei şedinţe de parlament, cînd toţi strigau, tropăiau, şuierau, fluturau stible de busuioc etc. Aceste acuzaţii se rezumau la faptul că principalele sume care vor fi transferate din vistieria statului pentru investiţii capitale vor fi direcţionate în aşa-zisele raioane "roşii", adică în raioanele în care au cîştigat comuniştii…
R: Aceste declaraţii nu au fost verificate nici din punct de vedere politic. Doar nu vom face această prostie şi să luăm banii de la raioanele în care au venit la putere reprezentanţii altor partide. Să le luăm pe rînd. Partidul nostru a obţinut cele mai multe voturi în toate raioanele. Însă nu pretutindeni sînt atîtea locuri în consilii pentru a forma de sine stătător conducerea în aceste raioane. În opt raioane, nu ne-a ajuns unul sau două mandate. Fie, ei s-au coalizat şi au preluat puterea în aceste raioane. Dar noi nu putem considera că oamenii muncii, cetăţenii, alegătorii au votat împotriva noastră, de vreme ce nu ne-a ajuns un mandat sau două. Parcă noi nu ne gîndim cum va fi reprezentat partidul nostru la alegerile parlamentare din 2009? Şi oare eu voi lua acum finanţele de la aceste raioane, de la aceşti oameni, majoritatea din care sînt potenţiali alegători ai partidului nostru, oare eu îi voi dezavantaja şi nu le voi da bani în anul viitor? Asta ar fi o prostie politică, pe care un om normal nu şi-o poate permite. Şi nu au fost date nici un fel de dispoziţii în acest sens, nu a făcut nici o mişcare în această direcţie nici unul dintre participanţii la procesul bugetar – nici Ministerul Finanţelor, nici Ministerul Economiei, nici alte departamente. În caz contrar, aceasta ar fi acţionat împotriva noastră peste un an. Dar ei vociferează pe această temă, profitînd de faptul că nu toţi oamenii din teritoriu sînt destul de informaţii. Iată, chipurile, cum se răzbună comuniştii pentru că nu i-aţi votat. Staţi, oameni buni, oamenii nu au votat împotriva noastră, ci împotriva anumitor candidaţi, pe care îi cunosc ca pe un cal breaz. Dar noi vom vedea încă ce rezultat va înregistra un partid cînd va merge în alegerile parlamentare cu listă separată.
Î: Cuvintele Dumneavoastră sînt confirmate şi de datele statistice. Iată, în Moldova sînt 32 de raioane şi două municipii. Doar în 12 din acestea puterea este deţinută de PCRM. Din suma totală de transferuri, ele vor obţine doar 28 la sută. Sînt cifre destul de elocvente…
R: Ştiţi, şi mie îmi place să operez cu cifrele. Însă în acest caz ele nu prea sînt semnificative. Există raioane cu o populaţie mai mare, unde este nevoie de mai multe cheltuieli pentru infrastructură şi, fireşte, încolo sînt direcţionaţi mai mulţi bani. Dar sînt raioane în care populaţia e mai mică, prin urmare, şi indicatorii bugetari sînt mai mici. Iar dacă e să vorbim despre investiţii, am avut joi cîteva şedinţe – şi pe marginea Programului "Satul moldovenesc", şi privind Planul de dezvoltare a ţării în următorii patru ani. Bineînţeles, acordăm atenţie în primul rînd proiectelor naţionale pe care le realizăm. Este vorba de programe de alimentare cu apă şi cu gaze naturale, de construcţie de drumuri şi aşa mai departe. Uitaţi-vă – gazoductul Făleşti-Ungheni trece prin toate satele şi nu are nici o importanţă în care din ele primarii sînt comunişti sau necomunişti. Oricum s-ar fi votat, aceştia sînt oamenii noştri şi eu, ca preşedinte al ţării, nu pot să nu mă gîndesc la ei. Aceştia sînt cetăţenii ţării noastre şi ei au dreptul să obţină ceea ce li se cuvine, ceea ce primesc toţi. Statul este obligat să creeze posibilităţi egale pentru toţi.
Î: Pur şi simplu, probabil, cei care lansează astfel de acuzaţii s-au obişnuit să considere că toţi sînt ca şi dînşii…
R: Trebuie să terminăm discuţiile pe această temă şi să ne concentrăm asupra faptului cum să executăm bugetul, cum să facem economia mai bună, cum să facem ţara mai bogată.
Î: Aţi vorbit despre investiţiile de stat în infrastructură, la aceasta s-ar putea adăuga pachetul de iniţiative privind liberalizarea economiei, pe care le-aţi lansat. Se pare că este vorba despre o muncă de pregătire în vederea creării viitorului teren pentru investiţii străine. Aţi convocat o şedinţă specială în care au fost discutate punctele de localizare şi de destinaţie a acestor investiţii. Deşi este vorba de o muncă de pregătire, deja s-au înregistrat anumite rezultate. În studiul prezentat de şeful Misiunii FMI în Moldova, se arată că nivelul investiţiilor străine directe în economia Moldovei este în creştere, ajungînd nivelul unor state din Europa Centrală de pînă la aderarea lor la Uniunea Europeană. Se spune în acest studiu că sporirea investiţiilor şi a exportului în 2007 este cu mult mai mare decît s-a prognozat, iar balanţa comercială şi-a revenit după şocurile externe din anul 2006. Iar aceasta înseamnă deja ceva…
R: E bine că au fost date astfel de aprecieri, dar mai avem multe rezerve. Într-adevăr, am examinat chestiuni legate de înfiinţarea parcurilor industriale. Şi, apropo, dacă e să revenim la problema pe care dintre raioane le-am fi nedreptăţit… Au fost selectate opt raioane în care vor fi instituite centre de inovaţie. Acum, îmi pot aminti doar de două dintre ele, deoarece am lucrat acolo cîndva – Criuleni şi Ungheni. În nici unul dintre acestea nu sîntem reprezentaţi în conducere. Cu toate acestea, în raioanele respective vor fi înfiinţate parcuri industriale, zone economice libere pentru atragerea investiţiilor. De ce? Pentru că la Chişinău totul e ocupat, totul e vîndut. Ţineţi minte, acum patru ani, pe 25 mai, înainte de alegerile locale precedente, Urechean a semnat într-o zi 506 decizii de atribuire a terenurilor. Nu ştiu cum de nu i-a amorţit mîna semnînd un număr atît de mare de decizii. Totul e ocupat în Chişinău. De aceea, ni se adresează companii străine şi solicită să li se atribuie terenuri pentru amplasarea întreprinderilor pe care intenţionează să le construiască. De aceea am şi selectat în acest scop opt raioane. De aceea şi investim, inclusiv mijloace bugetare, în infrastructură – alimentarea cu gaze, electricitate, drumuri, conducte de apă, pentru ca orice investitor să-şi poată dezvolta întreprinderea, să pună la punct producţia. Un rezultat al implementării reformei de liberalizare a economiei îl constituie fluxul de investiţii care ajunge deja în ţară. Noi trebuie să pregătim baza corespunzătoare pentru acestea. De pildă, vine un potenţial investitor la Criuleni, care se află la 25 kilometri de la Chişinău. Poftim – întreaga infrastructură este pregătită. Construiţi, desfăşuraţi producţia, achitaţi impozite autorităţilor locale, achitaţi impozite în bugetul de stat, comercializaţi-vă producţia în Europa, vindeţi-o în ţările CSI. Este pe punctul de a intra în vigoare regimul dublei asimetrii în comerţul exterior.
Î: Pe lîngă toate, acest lucru va oferi posibilitatea de a dezvolta mai mult sau mai puţin uniform raioanele…
R: Bineînţeles, raioanele vor obţine un impuls foarte puternic pentru dezvoltare. Şi nu numai centrele raionale, dar şi satele. Toate problemele legate de viaţa din teritoriu vor fi soluţionate mai rapid. Noi nu selectăm aceste teritorii pentru că ne-ar plăcea cineva din vreun raion mai mult sau mai puţin. Aceasta e o abordare primitivă – să împarţi oamenii după principiul "îmi place, nu îmi place". Dacă eşti funcţionar de stat, trebuie să-ţi slujeşti Patria, ţara şi poporul, nu să-ţi alegi locuitorii după plac. Înainte de alegeri poţi chema: "Votaţi pentru noi!", dar şi atunci trebuie să lucrezi cu toţi alegătorii, nu în mod selectiv. La urma urmelor, nimeni nu ştie cine şi cum va vota.
Î: Aţi pomenit de raioanele în care la ultimele alegeri, din vară, partidului Dumneavoastră nu i-a ajuns un mandat sau două. Există un astfel de raion – Rezina. Potrivit rezultatelor alegerilor din vară, Partidul Comuniştilor a cîştigat, însă pentru o majoritate absolută şi pentru posibilitatea de a forma structurile de conducere, acestuia nu i-a ajuns exact un vot. Însă, întrucît în Rezina, ca şi pretutindeni, s-a format o coaliţie anticomunistă, puterea în raionul Rezina s-a dovedit a fi paralizată. Alegerile repetate au dat cu totul alt rezultat. PCRM a cîştigat iarăşi alegerile, obţinînd peste 45 la sută din voturi şi 18 consilieri, adică majoritatea absolută. Iar Alianţa "Moldova Noastră", de exemplu, pur şi simplu a eşuat. În loc de cinci consilieri, are doar doi, Partidul Democrat – în loc de trei, la Rezina, are doar un consilier şi aşa mai departe. Liderul Alianţei "Moldova Noastră", Serafim Urechean, a explicat propria înfrîngere şi victoria partidului Dumneavoastră prin faptul că puterea centrală a folosit resursele administrative, că miniştrii au mers prin satele raionului Rezina şi au împărţit acolo cadouri. Noi am verificat, am discutat cu miniştrii, s-a dovedit a fi un neadevăr. În ce rezidă, totuşi, în opinia Dvs., fenomenul rezultatelor alegerilor repetate de la Rezina şi în ce măsură acest lucru ar putea deveni o tendinţă generală?
R: Sînt sigur că, dacă s-ar organiza acum alegeri repetate în Chişinău, rezultatele pentru cei care se bucură că au cîştigat în capitală ar fi mai proaste decît la Rezina. Pe 3 iunie au avut loc alegerile, iar peste patru luni – alegeri repetate. În patru luni, oamenii au înţeles ce au făcut, pe cine au ales. Rezultatele alegerilor repetate în Rezina sînt foarte elocvente. Una e cînd se desfăşoară campania electorală şi toate aceste partide, aşa-numiţii lideri de partid le spun oamenilor verzi şi uscate. Şi cu totul altceva e activitatea reală. Ei au demonstrat că pur şi simplu nu se pot concentra zilnic, pentru a lucra eficient. Iată ce a demonstrat exemplul Rezinei. Repet: dacă s-ar organiza acum alegeri repetate, ei ar suferi fiasco. Ei vor suferi fiasco şi fără a organiza alte alegeri. Sînt sigur de asta.
Î: Poate că drept folosire a resurselor administrative, care a influenţat opţiunile locuitorior din raionul Rezina, poate fi considerată începerea construirii şoselei Orhei-Rezina?
R: Acest drum a fost planificat încă în anul trecut. El nu mai putea fi lăsat în această stare nici un an. Drumul este total impracticabil. Aceste lucruri pot fi asociate doar de o imaginaţie bolnavă. În anul viitor vom finaliza construcţia şoselei Chişinău-Bălţi. Şi asta tot de dragul alegerilor? Adică cum vine – de-a lungul acestui traseu noi vom oferi cuiva anumite facilităţi?
Î: Da, poate că vor porni coloane de maşini cu steaguri roşii…
R: … Sau noi dorim să corupem pe cineva cu aceasta? Astăzi, este imposibil aşa ceva. Cetăţenii înţeleg perfect toate aceste lucruri.
Î: Odată ce am adus vorba de procesele politice care s-au desfăşurat în raionul Rezina, haideţi să vorbim despre acestea, dar la scara întregii ţări. După mine, se întîmplă lucruri absolut stranii. Pe de o parte, aşa-numitele partide centriste" şi de dreapta se sparg la nesfîrşit, iar pe de alta, apar coaliţii de partide de neconceput. Să luăm un exemplu mai proaspăt: Partidul Democrat şi Partidul Social-Liberal şi-au anunţat fuziunea. Ce e aceasta? Cum se poate una ca asta? Partidul Democrat îşi anunţă platforma sa social-democrată, se poziţionează drept un partid prostatal, iar Partidul Social-Liberal îşi declară practic deschis unionismul românesc. În orice caz, liderul PSL, Oleg Serebrian, spunea, nu chiar demult, că Republica Moldova e de azi pe mîine şi va dispare de pe harta politică a lumii. Preşedintele Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a publicat recent în presa rusească un articol despre neutralitatea Moldovei şi despre necesitatea menţinerii acesteia, iar Oleg Serebrian şi partidul său pledează ferm pentru aderarea Moldovei la NATO. Nu e de glumă, acestea sînt chestiuni principiale. Cum se pot combina toate acestea, cum se pot lega? Căci în procesul de fuzionare a partidelor cineva va trebui să renunţe la unele poziţii de principiu. Dar poate că totul se rezumă la faptul că pentru ei acestea nici nu sînt principiale?
R: Ştiţi că social-democraţii din Europa la congresele lor beau… îmi cer scuze – cîntă "Internaţionala". Aş dori să pun o întrebare: ce vor înta sau ce vor bea Diacov cu Serebrian la congresele lor? Revenim la tema coaliţiilor, în care eu nu cred categoric. Coaliţia poate avea loc doar în cazul în care între parteneri există o mare încredere şi există un interes comun. Aţi remarcat just: ce pot avea în comun Partidul Democrat şi Partidul Social-Liberal? Acestea sînt antipozi absoluţi. În toate. Doar dacă în spatele acestei coaliţii nu se află un nene care nu e neapărat să fie pe teritoriul Moldovei şi care doreşte să se producă fuziunea partidelor în cauză. Cu siguranţă, acest lucru se face în interesul cuiva. Nu cred că din această coaliţie va ieşi măcar un metru de sîrmă ghimpată…
Î: Ca în bancul cela – ce ar ieşi dacă s-ar încrucişa un şarpe cu un arici…
R: Vom trăi şi vom vedea.
Î: Mi se pare că în această mişcare haotică, browniană din partid în partid un om neiniţiat nu se poate dumeri. În special dintr-o ţară civilizată cu tradiţii democratice. Fiţi de acord că nici pe departe în fiecare zi, de exemplu, în Anglia, grupuri întregi de laburişti trec la conservatori şi invers. Sau, să zicem, în SUA – republicanii – la democraţi şi democraţii – la republicani. În general, aceste procese de la o parte arată nu tocmai explicabile din punctul de vedere al doctrinelor.
R: Acest lucru vorbeşte despre faptul că aceste partide sînt întîmplătoare, că denumirile lor sînt scoase te miri de unde sau luate din vreun catalog. Aceasta vorbeşte despre faptul că partidele respective nu dispun de nici o platformă ideologică în jurul căreia ele îşi pot uni membrii sau alegătorii. Acest lucru vorbeşte despre faptul că mulţi activişti politici din Moldova se ocupă pur şi simplu cu businessul de partid, bazat pe păcălirea oamenilor. Ei nu fac nimic în decurs de trei ani şi 10 luni, se plimbă de colo – colo, iar apoi, cu două-trei luni pînă la alegeri îşi dau brusc seama şi încep să mintă cu neruşinare şi să inducă oamenii în eroare. Iar apoi se întîmplă ceea ce s-a întîmplat la alegerile din Rezina.
Î: Poate că este vorba de boala creşterii, de efectele negative ale maturizării clasei politice?
R: Poate că aceasta este boala creşterii. Însă creşterii a ce? În pofida abundenţei de diferite partide de dreapta, terenul politic este împărţit. Flancul stîng îl deţinem noi. Cînd vorbesc de faptul că terenul politic este împărţit, e imposibil să nu-ţi imaginezi un teren de fotbal, separat la centru de o linie, pe care la începutul meciului este fixată mingea. Noi pretindem şi o parte din sectorul drept, şi eu mă opun categoric proporţiei "50 la 50", noi vom lupta cu această proporţie. Iar ei încă vor trebui să demonstreze că pot pretinde mai mult. Deocamdată ei acţionează pe calea creării coaliţiilor, pe calea înşelării. Ei au arătat totul după alegerile locale. Acolo unde nu le-au ajuns un vot-două, ei i-au cumpărat pe consilieri, au plătit sume fabuloase. Deja am borbit despre aceasta şi repet: noi ştim cui i s-a plătit, cît s-a plătit. Astfel, ei ca şi cum cumpără încrederea poporului, ca şi cum vin la putere.
Î: Mie de asemenea mi se pare straniu că politica reală este înlocuită de aritmetică – unu plus unu, plus unu – obţinem o coaliţie. Dacă e să revenim la întrebarea precedentă – despre efectele negative ale maturizării, se pare, clasa politică moldovenească timp de 16 ani a putut deja şi să se maturizeze. Şi – ca minimum – să înveţe a manifesta o poziţie civică fermă şi patriotism. De ce spun aceste lucruri? Relaţiile moldo-române continuă să rămînă extrem de dificile. De altfel, deja este absolut evident că le agravează anume Bucureştiul. De altfel, acest proces se află în ascensiune: mai înainte România pur şi simplu a renunţat să semneze Tratatul de bază şi Acordul cu privire la frontieră. Dacă nu acceptă, nu acceptă. La urma urmelor, este o problemă a negocierilor. Însă astăzi – cu o peridiocitate literalmente de cîteva zile funcţionarii de stat din ţara vecină fac declaraţii vădit provocatoare, în care nu recunosc dreptul la existenţă nici al naţiunii moldoveneşti, nici al limbii moldoveneşti, dreptul la propria biserică şi chiar – după cum se poate judeca – dreptul la propriul stat. Chişinăul, desigur, se strădueişte să nu se amestece în conflictul care ni se impune, dar, e clar, că există anumite limite. Întrebarea mea sună astfel: de ce, în opinia Dvs., nici un partid, în afară de PCRM, nu reacţionează la aceste atacuri ale Bucureştiului?
R: Noi afirmăm întotdeauna că unica cale de aderare a Moldovei la Uniunea Europeană este cea a implementării standardelor europene în interiorul ţării. Este vorba inclusiv de educaţia politică. Trebuie să însuşim temeinic regulile activităţii în comun, existenţei în comun în UE. La început am contat că toate aceste probleme, care au apărut între Moldova şi România în toţi aceşti ani, de cînd Moldova este independentă, odată cu aderarea României la UE vor dispărea de la sine. Am sperat că România se va conduce de acele reguli, de acele cerinţe, pe care UE le-a înaintat în momentul aderării României la UE. Cu atăt mai mult, în privinţa unei ţări care după aderarea României la UE a obţinut în mod automat statutul de vecin al Uniunii Europene. De aceea reacţia noastră este aşa calmă. Deocamdată. Deoarece considerăm că avem de a face cu UE. Şi trebuie ca aceste probleme să le abordăm la nivel european. Deja ne-am săturat să vedem, să auzim aceste improvizaţii româneşti.
Î: Oare este vorba de improvizaţii, dle Preşedinte?
R: Consider că acestea sînt improvizaţii. Căci, dacă ar fi vorba de declaraţii cu bun-simţ, acţiuni cu bun-simţ, ei nu şi-ar permite aşa ceva. Nu de aceea că i deja au atins standardele europene, ci fie şi din cauză că pe ei trebuiau să-i înveţe lecţiile istoriei. Ce a fost cînd România s-a alăturat Germaniei, de exemplu, ce s-a întîmplat în alte perioade. Ei trebuiau să tragă din aceste lecţii învăţăminte serioase. Însă ei nu au făcut aceasta. Acum ne este limpede: a conta pe faptul că atitudinea României faţă de Moldova se va schimba, deja nu se poate. Acest lucru nu se întîmplă deloc nu din cauză că la putere în Moldova se află comuniştii. (Fiindcă a venit vorba, România este unica ţară din Europa unde partidele de orientare comunistă se fală sub interdicţie). Nu s-a întîmplat aceasta nici pe timpul preşedinţiei lui Snegur, nici pe timpul preşedinţiei lui Lucinschi, care, se ştie, la acel moment deja demult nu erau comunişti. Nu se întîmplă aceasta nici acum. Şi deja este clar că dorinţa noastră de a soluţiona aceste probleme cu partea română sînt epuizate. Înseamnă că vom căuta alte metode de soluţionare a acestor probleme. Dar în general, acest lucru deja nici nu ne prea nelinişteşte. Ne nelinişteşte ceea ce aţi menţionat în întrebarea dvs., din ce cauză naţional-patrioţii noştri nu se postează în apărarea Patriei noastre, a ţării noastre. Îmi amintesc de un interviu al onorabilului ambasador al SUA Pamela Hyde Smith, în care ea a afirmat că este o situaţie de necrezut cînd naţionaliştii moldoveni luptă împotriva propriei ţări. Acest lucru nu are precedent în lume, el este de neînţeles pentru oricare om normal! Însă nouă ne este clar de ce ei procedează astfel. Dacă mîine va înceta să plătescă Bucureştiul şi va începe să plătească Tiraspolul, ei vor începe să lupte pentru cu totul alte scopuri şi alte sarcini. Doar ţinem minte alegerile din anul 2005. După alegeri am mers la şedinţa blocului BMD, pe atunci încă unit, şi ei mi-au înaintat cerinţe – 28 de puncte, fiecare dintre care era orientat împotriva celor care i-au finanţat. Prima era ieşirea din CSI, deoarece pe ei i-a finanţat Tiraspolul. În continuare – aderarea la NATO, deoarece pe ei i-au finanţat anumite forţe de la Moscova, ş.a.m.d. Ei, probabil, a doua zi au uitat cine i-a finanţat.
Î: Ca minimum, ei au beneficiat de o puternică susţinere informaţională.
R: Nu numai informaţională. Noi ştim şi despre altă susţinere.
Î: Şi totuşi, să vorbim despre faptul în ce măsură cutare sau cutare declaraţii ale Bucureştiului sînt improvizaţii. Să luăm ultima declaraţie a Traian Băsescu, care a afirmat că românii de pe ambele maluri ale Prutului nu vor fi multă vreme separaţi şi se vor unifica în cadrul UE", că Ribbentrop şi Molotov se vor ridica din morminte de mînie că frontiera preconizată de ei deja nu există, că mai tîrziu sau mai devreme oricum vom fi împreună, fie chiar şi în componenţa Uniunii Europene". Această declaraţie a răsunat în ajunul summit-ului de la Madrid al OSCE. Şi în general, dacă e să urmărim periodicitatea unor declaraţii de acest gen de peste Prut, se poate remarca faptul că ele apar în momentele cînd se conturează un progres în procesul de reglementare a problemei transnistrene, şi, se înţelege, provoacă majorităţii populaţiei din Transnistria o reacţie puternică. Nu vi se pare destul de straniu acest lucru?
R: Aceste lucruri le-am observat foarte demult. Ştim în baza documentelor şi ce s-a întîmplat în timpul conflictului armat de la Nistru – cine, pe cine şi cu ce a susţinut. Şi această sincronizare a acţiunilor cu Tiraspolul este cu adevărat foarte uimitoare. A afirma că România este pentru Moldova un avocat în integraea europeană, o locomotovă" în integrarea europeană şi concomitent a nu vota în Parlamentul European pentru Acordul privind facilitarea regimului de vize. Şi de fiecare dată cînd se conturează perspectiva fie doar de a ne aşeza cu Tiraspolul la masa negocierilor, încep asemenea declaraţii. Trebuie să menţionez că toate aceste declaraţii sînt atît de nefondate, atît de mărginie, că nu rezistă nici unei critici. Toate aceste declaraţii, dacă e să le iai în serios, semnifică, în primul rînd, o revizuire a rezultatelor celui de-al doilea război mondial, în al doilea rînd, o revizuire a întregii construcţii a Europei postbelice. Această revizuire va lovi asemeni bumerangului însăşi România. Mai bine se gîndeau îninte de a o trînti. Mai mult nu doresc să comentez nimic. Să ne judece Europa.
Î: Ultima declaraţie a lui Băsescu despre caracterul inevitabil al unificării în cadrul UE constituie o tratare destul de utilitară a calităţii de membru a României în UE şi a aspiraţiilor proeuropene ale Moldovei.
R: Numiţi-mi măcar o ţară care a aderat la Uniunea Europeană şi apoi s-a unit cu cineva sau a aderat de dragul obiectivului unificării…
Î: Pentru aceasta oare Moldova aspiră în UE, pentru ca acolo în vreun fel să ne asimilăm?..
R: Dar şi procedura de aderare la UE este foarte complicată şi se bazează absolut pe alte principii decît cele pe care, posibil, ar dori cineva. Înţeleg că cineva visează la unificare. Însă acest lucru nu poate fi realizat niciodată. Moldova a fost 650 de ani şi va fi – eu prognozez – 6 mii 500 de ani. Dea Domnul să fie mai mult.
Î: Bine. România a aderat la Uniunea Europeană, şi, pare-se, ar trebui să-şi onoreze regulile europene. Dar ce se întîmplă de fapt? Cu totul recent Asociaţia moldovenilor din România a întreprins încă o încercare de a înregistra organizaţia. Şi ei i s-a refuzat din nou de către Ministerul Justiţiei şi judecată. Este interesantă formularea care a devenit sentinţă: Nu există o asemenea naţiune". Societăţi ale etnicilor moldoveni se deschid astăzi în lumea întreagă şi în nici o ţarî, în afară de România, moldovenilor nu li se pun piedici la înregistrare. Unicul criteriu care serveşte în Europa contemporană drept indiciu exact al existenţei cutărui sau cutărui etnos este autoidentificarea naţională a cetăţenilor. Adică, dacă omul se simte moldovan, el este moldovan. Nu vi se pare straniu că Bucureştiul merge atît de evident contrar regulilor acceptate la Bruxelles, fiind parte a UE?
R: Deja nimic nu mi se pare straniu. Repet: aceasta cu adevărat este o problemă a UE. La Bruxelles trebuie să chibzuiască, pe cine au admis şi cu ce scop – pentru a consolida UE sau pentru a o torpila cu aceste manifestări naţionaliste? Există doar şi Kosovo, despre care se vorbeşte zilnic. Şi cînd colo, poftim, asemenea declaraţii. Aceasta constituie o temă foarte interesantă pentru a fi discutată de către eurocomisari, funcţionarii UE, dar şi de către conducătorii statelor UE.
Î: Încă un exemplu la aceeaşi temă – denumirea limbii de stat a Republicii Moldova – "moldovenească". Sînt organizate forumuri ale savanţilor la Bucureşti, la care este demonstrat caracterul antiştiinţific al terminului "limba moldovenească", deşi Europa reacţionează absolut calm la aceasta şi include limba moldovenească în registrul limbilor europene alături de cea română. Adică, structurile europene îi oferă limbii moldoveneşti dreptul la existenţă.
R: Aceasta de asemenea este o problemă dintre cele care se numesc "naţional-unionism". Priviţi ce se întîmplă. S-a destrămat Iugoslavia, şi cîte limbi au apărut în statele care s-au format în urma acestei destrămări dintr-o singură limbă sîrbocroată? Patru! Patru denumiri diferite ale uneia şi aceleiaşi limbi – sîrbă, croată, bosniacă şi muntenegreană. Are dreptate politologul Vladimir Socor: denumirea limbii este o decizie politică a statului şi majorităţii populaţiei acestei ţări. În Constituţia noastră această limbă se numeşte moldovenească. Ba mai mult. 78 la sută din populaţia ţării au răspuns că se numesc moldoveni. Iar din acest număr – peste 90 la sută au numit limba lor moldovenească. Aşadar, care e problema?
Î: Jurisdicţia supremă este poporul. În acest caz, mi se pare, nici Constituţia nu are a face. O altă problemă din aceeaşi categorie est cea bisericească. La 23 noiembrie în Bulgharia, la mănăstirea Troyan, s-a încheiat întîlnirea reprezentanţilor bisericilor ortodoxe Rusă şi Română. S-au încheiat fără vreun rezultat. Potrivit mărturisirii episcopului de Bălţi Marchel, care a participat la aceste negocieri, reprezentanţii clerului român iniţial au numit ţara noastră "Basarabia", iar apoi – ca răspuns la observaţia din partea sa – au început să o numească umilitor "aşa-numita Republica Moldova". Ei de asemenea au anunţat că "canoanele apostolice şi deciziile sinodurilor s-au învechit". Şi au declarat că atuncî cînd este vorba de "aşa-numita Republica Moldova", absolut nu există loc pentru discuţii – deoarece la ei acasă ei îşi pot permite ce doresc. Acesta este un joc destul de periculos, căci este vorba de o asemenea sferă delicată ca religia, credinţa, ortodoxia şi canoanele sale, adică despre temelii seculare, pe care două mii de ani s-a sprijinit biserica ortodoxă.
R: Acestea sînt verigi ale unui singur lanţ, ale lanţului de provocări împotriva Moldovei – împotriva ţării noastre, împotriva bisericii noastre, împotriva identităţii noastre, împotriva poporului nostru. Noi studiem această situaţie. S-ar putea, desigur, afirma "Dumnezeu să-i judece", însă noi ne întoarcem la instituţia în urma hotărîrii căreia a fost înregistrată Mitropolia Basarabiei – Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Dacă situaţia va continua să evolueze astfel, ne rezervăm dreptul de a anula înregistrarea Mitropoliei Basarabiei. În decursul dezvoltării civilizaţiei umane au existat foarte multe războaie. Majoritatea lor au avut loc din cauza problemelor religioase. Chiar şi pe pămîntul făgăduinţei, unde au apărut majoritatea religiilor mondiale, pînă în prezent nu există pace şi linişte. Noi nu dorim să repetăm Kosovo în Moldova. De aceea sîntem dispuşi să anulăm înregistrarea Mitropoliei Basarabiei şi să încetăm dezmăţul în jurul bisericii noastre moldoveneşti. Aceasta este o declaraţie oficială a mea, eu nu arunc vorbe în vînt. Nu putem face comerţ cu credinţa, şi nu vom face credinţa un ostatic al politicii – înţeleaptă, neînţeleaptă, bună, tîmpită. Nu vom face acest lucru în nici un caz. Ne vom adresa la Curtea de la Strasbourg şi vom întreba – ce doresc ei, încă un Kosovo?
Î: De altfel, Curtea Europeană a luat decizia de înregistrare a Mitropoliei Basarabiei ca răspuns la solicitările unor oarecare credincioşi. Adică, aceasta a fost o decizie de înregistrare a unui cult. Astăzi, însă, luînd în consideraţie toate declaraţiile care au răsunat, devine absolut limpede că este vorba de o problemă politică, şi nu de una bisericească. Deci, ţinînd cont de toate aceste circumstanţe, declaraţia Dvs., evident, are dreptul la viaţă.
R: Doar vedeţi că la nivel confesional nu le iese nimic. Ba mai mult: întîlnirea s-a desfăşurat în Bulgaria. Anume Biserica Bulgară a fost gazdă. Ce au făcut reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei? Ei l-au gonit de la această întîlnire pe mitropolitul bulgar. Adică, nu ai ce căuta aici, ne vom descurca fără tine. Acasă! La bulgari! În mănăstire! Ce să mai spui în asemenea caz?
Î: Încă un moment. Chiar zilele trecute ambasadorul României în Moldova, Filip Teodorescu, a declarat că Tratatul de pace de la Paris din anul 1947 este o falsificare istorică. Tratatul de pace din anul 1947 este o falsificare istorică şi a fost semnat din cauză că România a fost o ţară învinsă şi ocupată, a subliniat Teodorescu. El a declarat jurnaliştilor că Tratatul de pace din anul 1947 nu mai are putere juridică, iar la acest tratat nu se mai poate apela cu scopul de a consfinţi juridic hotarul dintre România şi Moldova, care din perioada sovietică trece pe rîul Prut. Tratatul de pace de la Paris a stabilit hotarele României la situaţia din 1 ianuarie 1941. Declaraţia lui Teodorescu afectează nu numai interesele Republicii Moldova, ci şi ale Ucrianei, de altfel, extrem de serios.
R: Şi nu numai. Această declaraţie afectează şi interesele Federaţiei Ruse, ca succesoare de drept a Uniunii Sovietice. Federaţia Rusă este depozitara tratatului din anul 1947. Sînt foarte mirat de aceste declaraţii ale ambasadorului român. Cercurile oficiale bucureştene – şi acest lucru este fixat la noi protocolar – la toate întrevederile noastre au susţinut frontierele anului 1947. Ba mai mult, ele ne convingeau: pentru ce ne trebuie un nou tratat privind frontiera, dacă există frontiere stabilite prin tratatul din anul 1947, şi noi putem trăi liniştit în contnuare ca state vecine. Poate că aţi denaturat ceva?
Î: Nu, nu am denaturat nimic şi citez relatări ale agenţiilor de presă. Textual.
R: Ministerul nostru de Externe va solicita explicaţii părţii române.
Î: Dacă e să pornim de la declaraţiile ambasadorului român, este vorba de ceea ce am vorbit ceva mai sus. Şi anume de revizuirea rezultatelor celui de-al doilea război mondial, iar în ultimă instanţă – de revizuirea acelor temelii pe care se ţine Europa postbelică.
R: Hai să lăsăm această temă.
Î: Haideţi să lăsăm această temă. Recent, a fost aprobat proiectul noului Program al PCRM. El a fost apreciat în mod interesat şi, în majoritatea cazurilor, chiar cu laude, din partea celor mai cunoscuţi politologi, sociologi, filozofi din străinătate, în particular, din Rusia. Aproximativ la fel au reacţionat la acest document reprezentanţii mişcărilor europene de stînga – din Germania, Cehia, Slovacia. Totodată, comunitatea locală de experţi, care reprezintă, în principal, sectorul neguvernamental, a preferat să treacă cu vederea acest program. În comentariile experţilor străini se atrage atenţia asupra faptului că în acest document de bază aţi încercat să combinaţi lucruri ce nu pot fi combinate. Şi anume: echitatea socială, economia liberală şi controlul democratic al societăţii asupra puterii. Deschiderea spre integrare, care exclude existenţa unui singur vector în politica externă. Un loc important în program îl au problemele ce ţin de dezvoltarea democraţiei, ceea ce i-a surprins pe mulţi: cum aşa, sînt comunişti, dar vorbesc despre democraţie…
R: Este normal că se fac comentarii. Eu sper că acestea vor fi mai multe. Proiectul Programului partidului nostru nu este un document secretizat, el a fost tipărit într-un tiraj de 500 mii de exemplare în gazeta "Comunistul". Dacă va fi nevoie, mai scoatem un tiraj, pentru ca toţi să poată lua cunoştinţă de acest proiect. El a fost plasat pe site-ul partidului, lucru care a permis să apară comentarii din străinătate. Cine sînt experţii care i-au dat o apreciere? Eu personal nu cunosc cercetători mai pregătiţi în acest domeniu.
Proiectul va fi discutat pînă la 1 martie anul viitor. La 15 martie, la următorul congres al PCRM, se va da o apreciere acestui document şi el fie că va fi adoptat, fie că nu va fi adoptat. De mult timp e nevoie de un nou program. Pînă în prezent, noi activăm în baza programului adoptat la congresul partidului care a avut loc în anul 1994. Adică, slavă Domnului, lucrăm în baza lui al 14-lea an. Acel program prevedea un obiectiv mare: cîştigarea puterii. Noi am îndeplinit acest obiectiv…
Î: … Nu doar o dată…
R: Da, şi acum, ţinînd seama de experienţa aflării partidului nostru la putere, de potenţialul care a crescut, urmează să trasăm noi sarcini. Noi înşine vedem că este necesar ca partidul să-şi asume sarcini mai complicate. Lucrul la noul program a durat trei ani. Am încercat să privim din alt unghi contradicţiile sociale pe care le vedem astăzi în lumea contemporană. Eu aş dori ca acest program să servească mulţi ani, ca el să fie adoptat ca un document de lucru, de bază pentru 25-30 de ani înainte. Acum, aşteptăm reacţii despre program de la oponenţii noştri. Las să vadă, să se lămurească, să-l analizeze în presă. Este interesant acest lucru. // Moldpres
