Autor: Petru Bogatu
Oricine urmăreşte atent ultimele evoluţii politice de la noi, are astăzi senzaţia de deja vu. Pe neprins de veste, s-au întors zilele care păreau să fi apus.
Se întoarce roata
Vladimir Voronin care, după obţinerea celui de-al doilea mandat, devenise mai reţinut, având grijă ca gura-i să nu vorbească fără dânsul, a început din nou să agite formule trăsnite. Justiţia este iar asmuţită împotriva unor lideri ai opoziţiei. Muşuc, de exemplu, mai multe săptămâni a zăcut în arestul poliţiei, iar Urechean, deşi fusese achitat de o instanţă superioară, s-a pomenit din nou în bătaia procuraturii.
Deunăzi, PPCD, prin ziarul personal al preşedintelui său, hodoronc-tronc s-a năpustit, ca pe vremuri, asupra unor posibili concurenţi în viitoarele alegeri. Primele ţinte lovite se numesc Diacov, Braghiş şi Untilă. În fine, pe internet a fost difuzată o listă a unor pretinşi agenţi şi ofiţeri KGB. Autorul ei, ce-i drept, ar trebui să se uite în oglindă ca să vadă, dacă nu a ştiut până acum, cum arată un cretin. Pentru că în catastiful său absurd au încăput practic toţi oponenţii comuniştilor, oricine lipseşte acolo devine mai suspect decât cel care n-a fost trecut cu vederea. La mijloc, totuşi, e o operaţiune de intoxicare nu numai a societăţii noastre, ci şi a străinătăţii. Contează mai puţin că lista e cusută cu aţă albă. Până se apucă criticii actualei guvernări să se spele de zoaie, îi apucă baba cu colacii.
Puse cap la cap, aceste fapte nu au cum fi, desigur, întâmplătoare. Deşi nu le-am dezlegat toate sensurile, intrând sub acţiunea logicii, ele dau de bănuit. Vrând-nevrând, mă bate gândul că puterea şi partenerii ei creştin-democraţi se pregătesc din nou de un pariu politic. E puţin probabil să fie vorba doar de alegerile locale. Cu toate că miza acestora nu este deloc mică, nu cred că ele reclamă un război corp la corp în vârful piramidei.
Între ciocan şi nicovală
Impresia mea e că regimul Voronin, dar şi acea parte a opoziţiei care l-a susţinut de-a lungul unui an şi jumătate, s-au pomenit într-o mare încurcătură. Pe de o parte, embargoul impus de Rusia mărfurilor moldoveneşti nu numai că nu încetează, ci şi tinde să ia proporţii. Putin nu cedează deloc în problema transnistreană, chit că pare dispus să stea la taclale cu Voronin. Pe de altă parte, Washingtonul, Brixeless-ul şi Bucureştiul sunt tot mai dezamăgiţi de liderul comunist de la Chişinău, care de-a lungul actualului său mandat n-a făcut altceva, decât să-i ducă de nas şi pe occidentali, şi pe ruşi.
Cum ai da, Republica Moldova astăzi e între ciocan şi nicovală. Reforma instituţională bate pasul pe loc. Războiul vinului face ravagii. Ritmul creşterii economice s-a încetenit. Nivelul de viaţă coboară ameninţător. Regimul separatist de la Tiraspol se consolidează. Hotarele cu România şi, deci, porţile spre UE, se închid.
Pe acest fundal, sunt semne că popularitatea partidului de guvernământ scade. Audienţa PPCD e şi ea la pământ. Este adevărat că şi opoziţia anticomunistă încă nu s-a născut din pântecele neamului, deşi acesta se zvârcoleşte tare. Oricum, Vladimir Voronin, presat de o conjunctură pe zi ce trece tot mai nefavorabilă, are tot mai puţine motive să creadă că îşi va termina mandatul en-fanfare. Iată de ce se vede silit să manevreze, pentru a puncta atâta timp cât partidul său n-a terminat încă benzina. În această situaţie, el ar putea să opteze pentru alegeri parlamentare anticipate, desfăşurate simultan cu cele locale. Şi nu-i exclus să vrea să intre în competiţia electorală cu alţi aliaţi decât cei pe care îi are azi.
Maurul poate pleca
Lipsit de greţuri, preşedintele comunist e în stare să se ia de mână cu oricine îi va aduce puncte preţioase în palmares. Cum PPCD, sub acest aspect, este inutil, Voronin ar putea să-şi îndrepte privirile în altă parte. Maurul şi-a făcut treaba şi poate pleca.
Totodată, intenţia lui Voronin de a convoca alegeri parlamentare anticipate în 2007 riscă să fisureze parteneriatul cu PPCD. Spre deosebire de comunişti, care au încă şansa să învingă la anul într-un scrutin legislativ, creştin-democraţii au nevoie ca de aer de un răgaz până în 2009 pentru a-şi reface poziţiile şubrezite în urma actului din 4 aprilie 2005. Tocmai de aceea, potenţialii adversari, după tabiet, intră de pe acum în focurile lui Iurie Roşca.
Aşa stau lucrurile. // Jurnal de Chisinau
