De Lucreția Berzintu
Stimate domnule Ilie Ilaşcu, ca politician care cunoaşteţi situaţia din cele două state româneşti, Republica Moldova şi România, cum caracterizați perioada ultimilor douăzeci de ani vis-a-vis de interesul comun?
Din păcate, situaţia relațiilor politice dintre cele două state româneşti în ultimii ani nu a evoluat, așa cum ne-am fi dorit, spre bine, aș spune, chiar, că atmosfera s-a înrăutăţit simţitor; în cel mai bun caz relaţiile au fost înghțate. La nivel uman, al cetățenilor simpli, au rămas la fel de calde şi prieteneşti… ,,Înrăutăţirea” relațiilor dintre clasa politică de pe ambele maluri ale Prutului a fost cauzată, în mare parte, de calitatea structurii acestei clase, care, în mare parte, este alcătuită din vechea nomenclatură și de mentalitatea pro rusă, și de ce nu, procomunistă, înţesată de acele elemente, care au fost implantate de serviciile secrete ruse, și care, la comandă, reacţionează aşa cum le dictează Moscova.
Republica Moldova, dar în mare parte și Romania, chiar de face parte din UE, au rămas în sfera de influență a Moscovei…
Clasa politică de la București nu a dorit, și nici astăzi nu doreşte apropierea (unirea) celor de pe două maluri ale Prutului. De cea de la Chişinau, nici nu mai vorbim… Totul a rămas doar la nivelul Declarațiilor pompoase și la băile de mulţime, efectul cărora dispar imediat după terminarea manifestaţiilor…
Luni, 8 noiembrie 2010 s-a semnat Tratatul privind regimul de frontiere dintre Republica Moldova şi România, document semnat într-un context european. Care este importanţa semnării tratatului? Trebuia semnat un asemenea Tratat?
În perioada dinaintea alegerilor, semnarea acestui document este doar o reclamă electorală și o mişcare pentru cei naivi, cât şi pentru cei ce nu cunosc situaţia… S-a mai turnat un pic de gaz între actorii politici de la Chişinău, care şi așa sunt dezbinaţi de mama lor…
Duminică, 28 noiembrie 2010, se vor desfăşura alegerile parlamentare anticipate pentru Parlamentul Republicii Moldova. Este perioada campaniei electorale. Cum caracterizaţi această campanie?
O campanie, ca toate celelalte, neinteresantă, tristă, minciunoasă, cu o miză mare şi un efect mic… În danemarca moldoveană nu s-a schimbat nimic, pe primul loc este pusă, ca întodeauna, RÂNZA moldovenească… Nu cred că se va schimba ceva faţă de precedentele scrutine electorale, din simplul motiv că actorii politici sunt aceiași, – ,,membrii” fideli ai ,,SISTEMULUI” ticăloşit…
Liderii AIE (Alianţa de Integrare Europeană) a celor patru partide (P.L., P.L.D.M., P.C., P.D.) din Republica Moldova acţionează suficient de uniţi pentru reuşita în alegeri? Ce vă place şi ce nu vă place la această campanie electorală?
Este o Alianţă dezordonată, ce-i uneşte pe mulţi, doar marimea ciolanului, și nu interesul naţional. Analizând listele candidaţilor, observi în primele locuri eligibile, doar persoane fără şira spinării, mulţi suspecţi de colaboraţionism cu structurile vechi ale serviciilor secrete ruse. Chiar de câştigă alegerile aşa zisa Alianţă, pe teren, nu se va schimba nimic. Specialiştii în materie, cât şi patrioţii adevărați al acestor meleaguri, au fost ignoraţi cu desăvârşire! Aşa că, de cîştigă ,,Alianţa” sau comuniştii, – nu se va schimba nimic… Mergem şi de data aceasta după zicala românească: – Pleacă ai noştri, – vin ai noştri, noi ramânem tot ca proştii…
Unii vorbesc despre un compromis, un eventual acord între Alianţă şi Partidul Comunist. Ce părere aveţi în acest sens?
În Republica Moldova, luând în consideraţie calitatea candidaţilor incluşi pe listă, orice combinaţie e posibilă. Interesul naţional este lăsat, ca de obicei, pe ultimul loc, principalul în aceste aşa zise ,,compromise”, este accesul la putere cu orice preţ!
V-aţi gândit să vă implicaţi în politica Republicii Moldova?
Eu întodeauna am fost implicat în politica moldovenească, chiar şi când deţineam funcţia de senator român, folosind orice ocazie, orice tribună (APCE, UE, OSCE), pentru a ridica problemele primordiale ale Basarabiei. Una din ele fiind ocuparea, în continuare, a unei părţi din Moldova, de către forţele militare ale Federaţiei Ruse; Instalarea prin forţa armelor și susținerea unui regim marionetă în raioanele de Est ale Republicii Moldova de către Federaţia Rusă.
În această campanie electorală am dorit să susţin şi să militez pentru promovarea unor forţe, cu adevarat naţionale și patriotice pentru viitorul legislativ, prin exponenţii Partidului Liberal de la Chişinău. Dar, din start, mi s-a refuzat relaţia, şi am fost nevoit să mă retrag la Bucureşti. Din păcate, Domnul Mihai Ghimpu s-a înconjurat, nu cu cele mai oneste persoane, ci de cele care cred eu, – sunt exponenţii ,,SISTEMULUI” ticăloşit infiltraţi de neprietenii Basarabiei… Prezenţa Moscovei la Chişinău e simţită peste tot, prin toate partidele şi partiduţele înfiinţate în grabă. Din păcate, România nu se simte că ar avea vreun ,,interes” naţional în zonă, prezenţa ,,românilor” este făcută cu persoane pro ruse şi antiromâne, şi venite chiar de la Bucureşti… O metomorfoză nouă în politica româneasca faţa de românii de peste Prut…
Cine ar merita să devină preşedinte al Republicii Moldova după alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, după părerea dumnavoastră?
Din ,,stocul” propus şi autopropus, – niciunul nu merită! Interesele lor nu sunt în concordanţă cu interesul naţional al basarabenilor. Mihai Ghimpu ar putea câte ceva să facă pentru populaţia Basarabiei, dar anturajul cu care s-a înconjurat, nu-i va permite…
Dacă ne gândim la protestele tinerilor împotriva comuniştilor de la Chişinău şi la tragediile ce au avut loc în ziua de 07 aprilie 2009, vă întreb: s-au luat măsuri împotriva celor vinovaţi, care au lovit în protestatari şi care au distrus instituții de stat? De unde proveneau acei tineri atacatori şi cine i-au instigat la acele grozăvii?
În acele zile mă aflam la Chişinău, între mulţimea din stradă, şi am văzut cu ochii mei ce s-a petrecut. O revoltă spontană a tinerilor ce protestau faţă de falsificarea alegerilor. Comuniştii, cu ajutorul serviciilor fidele, au transformat-o, prin provocare, într-un haos periculos, care până la urmă a ieșit de sub control. Nu doresc să fac aprecieri, las să o facă ancheta, care este în derulare… Până ce nu a fost numit niciun vinovat şi nu a fost pedepsit nimeni.
Libertatea de expresie se respectă în Republica Moldova?
Se respectă în linii generale. Problema forte este implicarea finanţării în massmedia de către structurile cointeresate în a promova o imagine sau alta, şi cel mai periculos și imoral este ACCEPTAREA, de către majoritatea reprezentanţilor presei, a acestei plăţi, – de a scrie la comandă!
Cât de important este votul pensionarilor?
În Republica Moldova votul pensionarilor este primordial, fiindcă structura populaţiei e alcatuită în proporție de 40% din această categorie. Peste un milion de tineri sunt plecaţi la mucă peste hotare, din cei patru milioane pe care îi are Moldova. Apoi, pensionarii sunt cei mai activi alegători, participând la scrutine în proporţie de 85-90%. Totodată, ei sunt şi cei mai conservatori alegători, ferindu-se de tot ce-i nou, modern, – fiind educaţi în spiritul comunist!
Ce părere aveţi despre reluarea transmiterii TVR1 pe teritoriul Republicii Moldova, care a fost sistată la sfârşitul lunii septembrie 2007?
E o hotărâre foarte bună pentru basarabeni, care erau lipsiţi de un post în limba română. Problema este că, cei ce au luat frecvenţa retransmiterii TVR1, acum, în ajun de alegeri, apar ca ,,salvatorii” acestui post. De fapt, e aceeași persoană care a desfiinţat transmisia, iar acum a ,,acceptat” retrasmiterea TVR1 pe frecvenţa ce-i aparţine, -Vlad Plahotniuc! Și de aceea are, nu ştiu cum, un iz neplăcut la populaţie, întrebându-se, dar de ce l-a închis, ca să-l deschidă după trei ani? Să pară un salvator, ca alegătorii să-l aleagă deputat (locul 2 în lista PDM) ?
Dacă avem în vedere situaţia politică din anul 2001, e posibil ca istoria alegerilor anticipate să se repete în 2010?
Tot ce e posibil. Din păcate, partidele ce fac parte din Alianţă nu au propus alegatorilor nimic nou, de a combate programul PCRM. Aflându-se la guvernare timp de un an, Alianţa şi-a cam şifonat imaginea, fiindcă sărăcia lucie a majorităţii populaţiei din republica Moldova nu s-a ameliorat, ci dimpotrivă, s-a agravat. Clanurile mafiote se simt – bine mersi – în apele tulburi a-i puterii actuale. Din păcate, alte alternative de preluare a puterii în Basarabia nu sunt, înafară de comuniști și trîntorii din ,,Alianţă”. Dar cred că moldovenii îşi merită soarta… poziţia aflării cu fundul în două bărci și de a suge de la doua ţâţe, îşi fac efectele…
Aveţi un mesaj de transmis, pe această cale, pentru basarabenii de pretutindeni, vis-a-vis de desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010?
Toţi la VOT! Indiferent unde vă aflaţi. Nu vă fie lene și scârbă de câţiva bani de a vă deplasa duminică, 28 noiembrie, la cea mai apropiată secţie de votare, fiindcă, cei pe care i-aţi lăsat acasă nu au cum să facă faţă invaziei comuniste. Aveți câteva partide pe care le puteţi vota şi care au şanse reale de a accede în Parlament: în primul rând Partidul Liberal şi PDL, lui Filat. Nu Vă daţi amăgiţi de PDM a lui Lupu, ei sunt primii care se vor coaliza după alegeri cu comuniştii… Lupu nu este EUROPEAN şi DEMOCRATIC, este şovin şi pro rus, de unde ni se trag de mai bine de 70 de ani toate ponoasele! NU VOTAŢI COMUNIŞTII!
Despre relaţia actuală dintre Republica Moldova şi autointitulata Transnistrie referitor la situaţia politică dinaintea alegerilor parlamentare anticipate, ce ne puteţi spune?
Nu este nicio relaţie dintre autorităţile republicii Moldova și marionetele ruse de la Tiraspol. Nu există nicio Transnistrie, pe care o catologhează toţi ziariştii, – există raioanele de Est ale Republicii Moldova ocupate de către forţele militare regulate ale Federaţiei Ruse cu scopul de a menţine acest fost teritoriu al URSS în sfera de influenţă a Moscovei şi de a nu-i ,,permite” integrarea în spaţiul Vest European şi reunificarea cu Patria Mamă, – România. În rest sunt doar aparenţe, Smirnov face doar ce-i spune Moscova, deci şi iniţierea tratativelor de reglementare a aşa zisului diferendum ,,Transnistrean” se poate duce doar, și numai, cu autoritaţile centrale ele Federaţiei Ruse sub garanţia SUA, României si a statelor UE.
Având în vedere că în ultimul an, autorităţile moldovene au luat măsuri pentru a debloca procesul de soluţionare a conflictului ”transnistrean”, obţinând anumite rezultate, inclusiv reuniuni periodice între reprezentanţi politici de la Chişinău şi Tiraspol, întâlniri dintre Filat şi Smirnov, semnarea Tratatului de frontieră între Republica Moldova şi România, adoptarea unor decizii care facilitează activitatea agenţilor economici din Transnistria de către Guvernul Republicii Moldova, credeţi că se va ajunge la o rezolvare a conflictului în formatul ”5 + 2” (Chişinău, Tiraspol, OSCE – Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa, Ucraina, Rusia + UE + SUA) cu ocazia Summit-ului ce va urma?
Republica Moldova NU a obţinut în ultimii ani nici un ,,anumit rezultat”. Au fost doar niște mimări de a obţine ceva, mai mult capital politic şi electoral. Întâlnirile la meciurile de fotbal au fost doar meciuri de fotbal si mai mult nimic. Aşa zisele autorităţi transnistrene sunt marionete instalate de Federaţia Rusă, ele aflându-se în Republica Moldova în MISIUNE DE LUPTĂ. Toţi sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse și angajaţi ai structurilor de Forţă ruseşti. Reglamentarea consecinţelor războiului moldo-rus de la Nistru din anii 1991-1992 se poate efectua doar prin : – retragerea necondiţionată a tuturor unitaţilor militare de ocupaţie ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, sub garanţia SUA, României, Ukrainei şi UE!
Formatul ”5+2” nu mai este viabil, din simplul motiv că Republica Moldova a dus un razboi cu Federaţia Rusă şi nu cu o entitate teritorială nerecunoscută de nimeni, cum se doreşte de unii, de a prezenta ,,Transnistria”. La masa tratativelor pot sta doar părţile luptatoare în razboiul moldo-rus: Moldova şi Rusia, sub garanţia SUA, României, Ukrainei şi a UE. Partea ,,transnistreană” nu are ce căuta la masa tratativelor din simplul motiv că nu există, nu e recunoscută de nimeni, chiar nici de Rusia. Eu, în 1992, ştiu cu cine am luptat, – cu Forţele militare regulate ale Federaţiei Ruse. Că Federaţia Rusă a mai cooptat la aceste lupte săngeroase şi a mai format nişte unităţi paramilitare de cazaci, puşcariaşi şi trădători locali, – o priveşte… Dacă Federaţia Rusă este impusă de Comunitatea internaţională să părăsească teritoriul ocupat din Republica Moldova, asa zisul ,,conflict” se rezolva într-o ZI!
Dacă ţinem cont de angajamentele asumate de Rusia la Summit-ul OSCE de la Istanbul în 1999, precum că îşi va retrage complet trupele şi muniţiile ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, putem să fim optimişti?
A crede Federaţia Rusă pe cuvânt, şi în toate promisiunile ce le-a dat în acest caz, este sa fii naiv și să nu te respecţi pe tine insuți! RUSIA, NICIODATĂ, DE BUNĂ VOIE, NU VA PLECA DIN TERITORIILE OCUPATE ALE REPUBLICII MOLDOVA. Repet, de ,, bună voie”. Rusia trebuie impusă de comunitatea internațională să elibereze teritoriile ocupate ale Republicii Moldova, stat independent şi suveran recunoscut de întreaga comunitate internaţională, inclusiv de Federaţia Rusă. Şi mai este o a doua alternativă de eliberare a teritoriilor ocupate, – prin forţă militară, cu ajutorul comunitaţii internaţionale. Așa cum o face, când este nevoie, şi Statul Israel… fară a se intimida de reacţia unora…
Pentru împrospătarea memoriei cititorilor, vă rog, vorbiţi-ne despre începuturile revoluţionare din Basarabia; de ideea fondării ”Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia”.
Despre ,,Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia” s-a scris mult şi controversat. Eu m-am inclus de la începuturi în Mişcare, din anul 1988, când locuiam la Tiraspol. Din cei peste 200 mii de locuitori ai Tiraspolului, 35 de mii erau de etnie română (moldoveană) – 17%, şi care, nu aveau nicio şcoală, nicio grădiniţă în limba română.Toate cele 19 şcoli din Tiraspol erau cu predare în limba rusă. De aici a şi pornit…
Aţi fost Preşedinte al Frontului Popular din Moldova(FPM) – Filiala Tiraspol, ce ne puteţi spune despre acea perioadă?
A fost o perioadă grea, cu jertfe de neuitat, dar cu mari speranţe pentru copiii noştri și pentru un viitor mai bun. Filiala Tiraspol a FPM și-a început activitatea în primavara anului 1989, ajungând pînă la peste 5000 de membri activi. După 1990, odată cu ,,formarea” asa zisei ”RMN (Transnistria)”, s-a început o luptă fără cruţare împotriva noastră. Au început să dispară, fară urmă, mulţi din membrii noştri activi… La sfârşitul lui 1991 au început şi luptele de gherilă între noi (cei care susţineam structurile statale ale Republicii Moldova, – poliţia, procuratura, executivul, băncile și alte structuri) şi structurile paramilitare formate de Federaţia Rusă la Bazele sale ale Armatei a 14-a. Fiind un fost ofiţer al fostei Armate Sovietice, m-am inclus trup si suflet în lupta armată pentru Eliberarea Naţională şi Integritatea tânărului stat Republica Moldova.
Aţi participat la luptele armate de la Nistru, din 1992. Cum a început acel război? Cine l-a declanşat şi care a fost cauza?
Razboiul moldo – rus de la Nistru a început cu mult timp înainte de faza lui fierbinte (2 martie 1992), zi în care Republica Moldova este primită oficial ca membră ONU. Federaţia Rusă, anticipând desprinderea Republicii Moldova de imperiul rusesc şi integrarea ei în familia democratică Europeană şi de ce nu, – în Unirea ei cu Patria Mamă România, a încercat în fel şi chip să zădărnicească eforturile noastre. Şi, utilizînd tot arsenalul său propogandistic, a recurs la ultima sa variantă, – atacarea prin agresiune militară a tânărului stat, Republica Moldova, cu scopul de a-l menţine în sfera sa de influenţă strategică şi folosirea teritoriului ei în scopuri geostrategice îndreptate împotriva comunitaţii Europene. Printr-o provocare la Dubasari, pe malul Nistrului, în noaptea de 2 martie 1992, unitaţile paramilitare secioniste, ajutate de unitaţile militare regulate ale Armatei a 14-a, au atacat Secţia de poliţie Dubasari, omorând şi rănind mai mulţi coloboratori, restul coloboratorilor transportându-i la Tiraspol, unde i-au făcut prizonieri, acaparându-le arsenalul de arme şi muniţie… Restul a mers ca după un scenariu trist…
Aţi fost deţinut politic al regimului de la Tiraspol timp de 9 ani de zile; N-am să uit acea imagine şocantă, a grupului ”Ilaşcu”, ce eraţi aduşi într-o cuşcă din plasă de metal în sala de judecată, imagine care a făcut ocolul lumii prin toate televiziunile. Cum aţi rezistat şi cum s-a reuşit eliberarea?
La ora 4:30 dimineaţa, 2 iunie 1992, în toiul razboiului moldo-rus de la Nistru, prin trădare, am fost arestat de către serviciile secrete speciale ruse (GRU) şi cele ale aşa zise Transnistrene (MGB) şi încarcerat în subsolul Comenduirii militare al Armatei a 14-a, Direcţia GRU.Trădarea a venit de la Chişinau din structurile de forţă ale Republicii Moldova, fidele încă Federaţiei Ruse. Nu-mi place să vorbesc despre mine. Au trecut 9 ani de detenţie în cameră, de unul singur, condamnat la moarte. În zorii zilei de 5 mai 2001 am fost scos din celulă, personal de către aşa zisul Ministru al Securitaţii Transnistrene, generalul Vadim Antiufeev, şi transferat sub excortă la Chişinău, apoi predat serviciilor secrete moldoveneşti, după care, celor româneşti. Am fost transferat, nu eliberat, cum s-a speculat în presă, aşa zisa sentință de condamnare la moarte ramânând în vigoare pe teritoriul ocupat de ruşi pînă în prezent. La transferul meu au depus eforturi structurile Europene, care au făcut presiuni asupra Rusiei, ultima ordonându-le celora de la Tiraspol, să mă predea României via Chişinau…
Cu ce s-a făcut ”vinovat” grupul ”Ilaşcu” în acel război de apărare a Patriei?
Pentru că mi-am iubit prea mult Patria şi la vreme de război, fiind mobilizat, cu arma în mână am apărat-o de agresorii ruşi, mulţi din ei rămânând, pe vecie, pe meleagurile noastre dragi, pe care ei nu le-au iubit…
A urmat activitatea de politician, senator în Parlamentul României. Ce rezultate – demne de menţionat, aveţi din acea perioadă?
Chiar de eram senator român, activitatea mea de politician a ţinut mai mult de problemele Basarabiei, înca ocupată de ruşi.
Aţi locuit la Tiraspol înainte de conflict. Ce activitate profesională aveaţi atunci?
La Tiraspol locuiam legal de vreo 10 ani şi lucram într-un Institut de cercetări ştiinţifice în domeniul legumiculturii ca economist sef, mai având în subordine şi 9 gospodării agricole de productie a seminţelor de legume pentru intreaga URSS.
V-aţi gâdit să scrieţi o carte despre evenimentele trăite în raioanele de Est ale Republicii Moldova, şi nu numai?
Nu. Unele din activităţile mele, mai ales pe timp de razboi, nu se încadrează după subiect în paginile cărţilor, a publicului larg.
Ce pasiuni aveţi?
Călătorii, filme, natura, fotografia, istorie, politică… Iubesc singuratatea…
Aveţi un vis pe care-l doriţi să se îndeplinească?
Nu cred în vise. Sunt pragmatic. A dori , – nu e periculos, spunea cineva…
Ce ne puteţi spune despre familie?
Sunt căsătorit cu soţia Nina de 35 de ani. Avem doua fete: Tatiana (1980) şi Olga (1984). Locuim la Bucureşti, dar sunt foarte des şi la Chişinau. În Basarabia mi-au mai rămas două surori şi un frate. Prieteni am mai puţini, duşmani, – cred că îndeajuns şi peste…
În august 2010, Preşedintele interimar al Republicii Moldova, domnul Mihai Ghimpu a semnat Decretul de acordare al Ordinul Republicii, membrilor grupului ”Ilaşcu”, pentru meritele şi sacrificiile făcute acum 18 ani în urmă. Cum aţi primit acest merit şi care au fost ecourile naţionale şi internaţionale?
Rece. Au trecut de la evenimetele sîngeroase totuşi 18 ani. Salut lucrurile care se fac la timp… Reacţiile au fost diferite, de la mulţumiri la invinuiri de terorism, nimicire a ostaşilor ruşi şi multe altele. Cei din alte parţi ,,nu s-au amestecat” , ca de obicei, cînd vine vorba de a lua o poziţie unde e implicată şi Rusia… mai cu fundul la gard.
Dacă v-ar solicita liderii politici din Republica Moldova pentru a vă implica în bunul mers al ţării, aţi accepta?
Bineînţeles. Dar nu cred că o vor face vreodată… se tem de ruşi, de vecini, de umbra lor…
Vă mulțumesc pentru acest dialog!
Date Biografice:
Ilie Ilaşcu s-a născut la 30 iulie 1952, Taxobeni, raionul Făleşti, Republica Moldova;
Este un politician român;
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova în două Legislaturi (1994 – 1998) şi (1998 – 2000);
Senator în Parlamentul României (2000 – 2004) şi (2004 – 2008);
În perioada 2001 – 2008 a fost membru titular al Adunării Parlamentare al Consiliului Europei din partea delegaţiei României;
Este unul din fondatorii Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia (1988 – 1992);
Preşedinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989 – 1992, an când a fost lichidată de forţele separatiste);
Participant la luptele armate de la Nistru (1992) în războiul moldo – rus pentru Independenţa Moldovei, în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinaţie speciale ale Ministerului Securităţii Naţionale din Republica Moldova;
Fost deţinut politic al regimului de la Tiraspol (1992 – 2001, condamnat la moarte (1993) de către o instanţă neconstituţională subordonată politic Moscovei;
Sub presiunile efectuate de comunitatea internaţională şi îndeosebi APCE şi UE, Ilie Ilaşcu la 05 mai 2001 este transferat la Chişinău şi predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova şi României;
Multe din activităţile sale politice de la Tiraspol şi îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc;
Din surse militare ruseşti se cunoaşte că Ilie Ilaşcu şi unitatea sa specială luptând în spatele frontulu au adus mari pierderi Armatei a 14 – a ruseşti şi bandelor de cazaci veniţi să lupte în Transnistria.
