Piața Centrală este locul care descrie perfect Republica Moldova.
Plăcută la ochi și la gust pentru cei care o vizitează săptămânal sau o dată pe lună în căutarea gusturilor autentice, schimburilor de replici pipărate între trecători, strigătele plictisite ale hamalilor „La o parte!!!”, discuțiilor măgulitoare cu vânzătorii „Hai gustă, fetița, precis o să-ți placă!”. Totul trebuie neapărat să se încheie cu o bericică sau un cvas răcoritor la final de shopping, drept premiu pentru „job well done”.
Haotică, murdară, plină de gropi și gunoi pentru cei care lucrează acolo zi de zi, care stau în fierbințeala verii sau în gerurile iernii, cu venituri instabile, cu moduri noi și noi de a evita taxele, cu dureri de spate și de oase pe care nu ți le lecuiește nimeni pentru că nu ai asigurare medicală și bani de mită.
View this post on Instagram
Diversă, multietnică, cu limba stâlcită și greșeli gramaticale pe pancarte la o tarabă și cu arhaisme românești la alta, cu șanson rusesc la un colț și cu baladă românească peste drum. La nici doi metri distanță, un moldovean vinde mături, o femeie de etnie romă – otravă pentru rozătoare, iar mai la dreapta un armean stoarce cel mai gustos suc de rodii. Iar o dată la jumătate de oră neapărat va trece cineva să-i întrebe dacă le e foame și le va propune o porție de ceva, cantina ambulantă de la Piața Centrală.
În Piața Centrală, așa încărcată vizual și emoțional cum e, cu un management slab de zeci de ani, s-a creat un microsistem, oamenii s-au organizat între ei ca să-și facă viața mai ușoară. Aici, chiar și cei mai singuratici oameni vor găsi cu cine să schimbe o vorbă.
Eu iubesc Piața Centrală pentru tot ce este, cu bune și rele. Mi-e dor de ea de fiecare dată când merg la magazin și-mi trece dorul imediat după cele două ore de slalom printre tarabe. De ce putem visa la cumpărături în Bazarul turcesc, dar ne rușinăm de Piața noastră? Te invit să o romantizăm împreună. Piața Centrală, my love!
