În aprilie 2021, Primăria orașului Kyiv publica pe site-ul său o hartă interactivă actualizată a adăposturilor subterane, pe care cetățenii le puteau folosi în cazul unei urgențe de natură naturală, tehnogenă sau militară. Anunțul venea în contextul mobilizării trupelor ruse la granița cu Ucraina. De altfel, după anexarea Crimeii de către Rusia, adăposturile subterane erau verificate destul de des, mai bine zis de fiecare dată când Rusia își aducea trupele la granița cu Ucraina.
În 2021 însă în toată țara au început a fi verificate adăposturile subterane și a fi afișate harta acestor adăposturi. La sfârșitul lunii decembrie 2021, în Ucraina existau peste 21 de mii de obiective de protecție. În acel moment, verificarea și pregătirea adăposturilor subterane părea mai degrabă o măsură de precauție, întrucât omenirea spera că declanșarea unui război totuși va putea fi evitată. Istoria a demonstrat contrariul, iar măsurile de precauție ale autorităților ucrainene au fost binevenite.
Moldova.org îți propune să vezi cum au acționat autoritățile de la Kyiv, care e situația în Republica Moldova cu adăposturile antibombe și care este țara care poate să se laude cu cele mai multe și bune adăposturi de protecție a populației.
Legislație, timp și motivație în Ucraina
După 2014, autoritățile locale din Ucraina au început să acorde o atenție sporită inventarierii și amenajării adăposturilor antobombe. Într-un caz, procuratura din Harkiv chiar l-a obligat pe un antreprenor să amenajeze un adăpost antibombe, după ce acela refuzase să doteze un spațiu de 250 de metri pătrați, care se află în gestiunea firmei sale. În plus, au fost create și actualizate hărțile digitale cu adresele adăposturilor.
În 2018, Ministerul de Interne a semnat un ordin privind cerințele generale pentru structurile de protecție de toate tipurile:
- amplasarea acestora în zonele populate ale țării trebuia să fie indicată prin semne sau inscripții care indicau direcția către acestea;
- În adăposturi trebuia să existe echipamente de stingere a incendiilor, un sistem intern de alimentare cu apă pentru incendiu, un sistem de alarmă, rețele de inginerie, un sistem de ventilație și lumină;
- echipamentele interne ale adăpostului, cum ar fi paturile, nu trebuiau să fie realizate din materiale sintetice combustibile;
- nu era permisă utilizarea lămpilor cu incandescență și a lămpilor fluorescente. Doar becuri LED.
Loading…
În 2021, după verificarea structurilor de protecție în Ucraina, din cele 21 mii de obiective de protecție, au fost identificate aproximativ 3 mii de adăposturi antibombe. În cazul ultimelor, o parte erau în stare deplorabilă sau inutilizabile, iar altele erau sediu pentru frizerii, farmacii, parcări și clădiri noi. După cum relata presa din Ucraina, un adăpost era sediul unui club de striptease. Jurnaliștilor însă li s-au dat asigurări că, în caz de pericol, locuitorii din Kyiv se vor putea ascunde aici fără piedici și gratuit.
În același an, autoritățile de la Kyiv au decis ca în orașele Ucrainei să fie create fonduri de structuri de protecție civilă, care să includă principalele adăposturi. Pe lângă adăposturile antibombe, lista includea: obiectivele cu destinație dublă, metroul, subsolurile blocurilor de locuit și parcările subterane. Oamenii au fost informați că în cele mai simple construcții cum ar fi de exemplu parcările subterane în caz de pericol se pot adăposti până la 600 de persoane. Astfel de parcări sunt dotate cu apă și toalete. În aceste parcări, oamenii pot să stea timp de 30-90 de minute, până vor înceta bombardamentele, după care ei trebuie să părăsească acest loc.
Ucrainenii totuși au fost atenționați că în orașele mari, metroul se va transforma în cel mai mare adăpost antibombe, pentru că acesta dispune de infrastructura necesară. Metroul din Kyiv poate adăposti peste 2,5 milioane de oamenii.
De precizat că în Ucraina există adăposturile antibombe pentru întreprinderile din infrastructura critică, care sunt destinate exclusiv lucrătorilor care asigură viața orașului. Este vorba despre întreprinderile mari precum centrale termice, fabrici și altele.
În Republica Moldova nu se știe numărul adăposturilor și nici unde se află acestea
Deși se împlinesc patru săptămâni de când în Ucraina e război, în Republica Moldova nicio instituție de stat – Serviciul de Informații și Securitate, Ministerul Apărării sau Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, nu a prezentat informații despre numărul de adăposturi unde ar putea să meargă oamenii în situații excepționale, unde se află acestea și câte dintre ele sunt în stare funcțională.
Pe 1 martie, Moldova.org a făcut o solicitare către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, cu scopul de a afla aceste detalii lipsă. Instituția ne-a comunicat, abia pe 18 martie, că „adăposturile de protecție existente pe teritoriul Republicii Moldova sunt prevăzute pentru protecția persoanelor antrenate în activitatea obiectelor economiei naționale și sunt gestionate de administratorii acestora”. În acelaşi timp, pentru protecţia populaţiei autoritățile publice locale, precum și gestionarii fondului locativ dispun de încăperi de protecție în blocurile locative pe care le gestionează.
În răspunsul oferit se mai arată că „în urma modificărilor legislative, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI nu are competența de supraveghere, gestionare și evidență a adăposturilor date”.
Totuși, am fost informați că din experiența statelor care s-au confruntat cu situaţii de criză, „orice încăpere adâncită, precum etajele de subsol ale blocurilor de locuit, parcările auto subterane, spațiile interioare ale clădirilor proeminente executate din monolit, beciuri, zone ale industriei miniere pot fi utilizate de populație în calitate de edificii de protecție”.
Reporterii de la Newsmaker.md. au vizitat cinci buncăre din Chișinău și au constatat că acestea sunt într-o stare deplorabilă. „Din tavan atârnă plase de păianjen, pe pereți – un strat gros de mucegai. În capătul odăii, descoperim încă o ușă blindată, de dimensiuni mai mici, care separă ieșirea din buncăr spre o galerie ce leagă adăpostul respectiv de cel din ograda vecină. O țeavă care atârnă de tavan ne amintește de sistemul de ventilare. Într-un colț, găsim ce a mai rămas din sistemul manual de producere a energiei electrice”, descrie Mariana Colun, autoarea articolului, adăpostul situat la intersecția străzilor Iorga și Kogălniceanu din Chișinău. Situații nu mai puțin îngrijorătoare au fost depistate și la adăposturile de pe strada Vlaicu Pârcălab, de la intersecția străzilor Vasile Alecsandri și Columna sau la buncărele de la Buciumul.
Unde sunt cele mai bune adăposturi? În Elveția
Elveția este una dintre cele mai sigure zece țări din lume: adăposturile antibombe din această țară pot găzdui întreaga populație a țării. Potrivit Oficiului Federal pentru Protecția Populației (OFPP), Elveția are 360 de mii de adăposturi. Dintre acestea, 5.100 sunt publice, restul fiind adăposturi situate în locuințele și blocurile private, în instituții și spitale. Acestea pot găzdui 8,6 milioane de oameni. Deci, Elveția este singura țară din lume care și-ar putea găzdui întreaga populație în adăposturile sale (la finele anului 2020 populația țării era de 8,637 milioane cetățeni). Spre comparație, în Suedia și Finlanda, unde se acordă atenție sporită protecției civile, în adăposturi se pot proteja aproximativ 81% și, respectiv, 70% din totalul populației.
De ce sunt atât de multe adăposturi în Elveția? Pentru că alocă anual mai mult de 20% din buget pentru a se asigura împotriva calamităților de orice natură. Totodată, obligativitatea de construcție a adăposturilor antibombe este prevăzută în legislație. Astfel, începând cu anii 60 ai secolului trecut, în Legea federală elvețiană privind Protecția Civilă, au apărut două articole, potrivit cărora, „fiecare locuitor trebuie să aibă un loc protejat la care se poate ajunge rapid de la locul său de reședință” și „proprietarii de blocuri de locuințe sunt obligați să construiască și să amenajeze adăposturi în toate locuințele noi”. Anume din a doua jumătate a anilor 60 a început construcția sistematică a adăposturilor nucleare în Elveția. „Neutralitatea nu este o garanție împotriva radioactivității” – a fost unul dintre sloganurile vremii.
Adăposturile din Elveția sunt spații protejate de blocuri puternice de beton armat cu o grosime de la 20 până la 30 de cm. De asemenea, acestea au uși din oțel inoxidabil groase de 20 de centimetri, cu balamale îngropate în zidurile de beton. În fiecare din acestea există un sistem autonom de ventilație, dotat cu filtre de purificare a aerului. În cazul unei explozii nucleare filtrele nu vor permite pătrunderea radiației.
De asemenea, fiecare adăpost are un generator autonom de energie electrică și un rezervor de apă cu o capacitate ce îi va asigura funcționalitatea pentru minim cinci zile. În fiecare din acestea adăposturi sunt paturi supraetajate. Nivelurile inferioare sunt pentru ședere, iar nivelurile superioare sunt pentru dormit – oamenii se odihnesc pe rând. Adăposturile dispun de toalete, de obicei, chimice. Acestea arată ca niște găleți obișnuite, dar vin cu un scaun de toaletă deasupra. Înăuntru se toarnă un lichid chimic, care neutralizează mirosul. În plus, adăposturile dispun de medicamente, brichete, baterii, lanterne și echipamente de comunicații. În anii 1960-1970, legea prevedea ca să fie păstrate și rații uscate, ulterior totuși această obligativitatea a fost anulată.
Adăposturile antibombe dispun și de camere separate pentru pregătirea mâncării și, respectiv, pentru acordarea asistenței medicale de urgență.
Se zice că dacă ai întreba un elvețian dacă știe unde se află adăpostul antibombă el s-ar uita la tine ca la un ciudat, pentru că deja la grădiniță si școală copiii sunt informați unde se află cele mai apropiate adăposturi antibombă și învățați cum să se comporte în situații excepționale.
