De la sfârșitul lunii februarie, când Rusia a început să bombardeze Ucraina cu rachete și artilerie la o scară nemaivăzută în Europa de zeci de ani, decesele civililor au fost inevitabile, la fel ca și justificările rușilor care au urmat.
Oamenii au fost atacați când stăteau în rând după pâine, pe terenurile de joacă, în blocuri, teatre și spitale. După fiecare atac, Rusia fie a negat, fie și-a declinat responsabilitatea, acuzând adesea Ucraina că își atacă propriul popor pentru a influența opinia publică internă și externă împotriva Moscovei.
Rusia susține că vizează doar ținte de importanță militară, deși unele dintre ele se află la sute de kilometri de linia frontului. De câte ori o țintă civilă a fost sau este lovită, partea rusă declară că armata ucraineană a cooptat-o pentru a fi folosită ca post de comandă, adăpost pentru luptători străini sau depozit pentru arme.
Mantrele de la Kremlin au rezonat în rândul rușilor, mulți dintre care sunt influențați de canalele TV controlate de stat și de comentatorii online conservatori care susțin linia partidului.
Cu toate acestea, jurnaliştii, organizaţiile independente şi oficialii ucraineni au documentat atacurile ruseşti asupra a mii de clădiri, structuri şi vehicule civile. În unele cazuri, Rusia a folosit arme învechite care ar putea lovi o instalație industrială, dar ratată, au pus în pericol civilii. Dar de foarte multe ori, explicațiile rusești nu fac față criticilor.
Iată câteva dintre cele mai mari atacuri, precum și modul în care Rusia și-a declinat responsabilitatea sau a încercat să-și justifice acțiunile.
9 iulie: Complexul rezidențial din Ceasiv Iar (Donețk)
Cel puțin 30 de persoane au murit după ce rachetele rusești au lovit un complex rezidențial din localitatea din regiunea Donețk – Ceasiv Iar, care se află la o distanță de mai mult de zece kilometri de linia frontului, au declarat serviciile de urgență ucrainene. Rapoartele inițiale au anunțat că alți oameni au fost prinși sub dărâmături.
Răspunsul Rusiei: „Blocurile de locuit erau folosite de forțele ucrainene”, anunța agenția de știri de stat rusă TASS cu referire la un oficial rus. Potrivit spuselor acestuia, niciun civil nu a fost ucis.
1 iulie: Bloc de locuit și o bază de agrement din regiunea Odessa
Trei rachete au lovit o stațiune din vecinătatea Odessei. Una dintre rachete a distrus parțial o bază de agrement și o clădire rezidențială cu nouă etaje, unde locuiau peste 100 de oameni. În urma atacului, au fost ucise cel puțin 21 de persoane și rănite alte zeci, informa serviciul de stat de urgență al Ucrainei.
Răspunsul Rusiei: Rusia a țintit depozitele de muniții și arme, uzinele care produc și repară echipamente militare, dar și locurile în care erau cazați și antrenați „mercenarii străini” și „elementele naționaliste”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. „Aș dori să vă reamintesc cuvintele președintelui Federației Ruse și ale comandantului șef că forțele armate ale Rusiei nu lovesc ținte civile în cursul operațiunii militare speciale”, a spus el, referindu-se la președintele Vladimir Putin.
27 iunie: Centrul comercial Kremenciug
Un atac în timpul zilei asupra unui centru comercial aglomerat din Kremenciug a ucis cel puțin 20 de persoane, iar mulți au fost răniți. Oficialii ucraineni au estimat că sute de oameni s-ar fi aflat în acel moment în interiorul mall-ului.
Răspunsul Rusiei: Ministerul rus al Apărării a anunțat că a lovit Kremenciugul cu ceea ce a descris drept „rachete de înaltă precizie”. Ținta atacului, a subliniat Ministerul, a fost o instalație industrială de lângă mall-ul care servea „drept depozit de arme și care conținea muniții pentru sistemele furnizate de Statele Unite și țările europene”. Ministerul a spus că lovitura a detonat, ulterior, muniția stocată, ceea ce a provocat incendiul în centrul comercial.
La scurt timp după asta, Dmitri Poleanski, trimisul adjunct al Rusiei la ONU, a sugerat pe Twitter că explozia a fost organizată de Ucraina ca o „provocare”.
8 aprilie: Gara Kramatorsk
Un atac cu o rachetă rusească asupra unei gări pline de civili, care încercau să evadeze din cale războiului, a ucis cel puțin 50 de persoane și a rănit multe altele. Rămășițele rachetei, pe care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a identificat-o drept o rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune „Tochka-U”, avea scrisă pe ea în rusă: „pentru copiii noștri”. Nu era clar cine și de ce a fost scris acel mesaj.
Răspunsul Rusiei: Rusia a negat orice responsabilitate, spunând că nu are rachete Tocika-U în arsenalul său, dar că forțele ucrainene au folosit astfel de rachete. Ulterior, a acuzat Ucraina că ar fi provocat atacul.
16 martie: Teatrul Mariupol
Cel puțin 12 persoane – estimările privind bilanțul variază până la câteva sute – au murit la Mariupol într-un atac asupra unui teatru pe care oamenii îl foloseau ca adăpost anti-bombă, au declarat oficialii locali. Cuvântul „copii” a fost scris în limba rusă cu litere mari albe pe pământ, în fața și în spatele clădirii, considerând că asta i-ar putea opri pe atacatori.
Răspunsul Rusiei: Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei, a declarat că este „o minciună” să spui că Rusia a bombardat teatrul. „Este bine cunoscut de toată lumea că forțele armate ruse nu bombardează orașele”, a spus ea. „Indiferent de filmulețele și fotografiile false, adevărul oricum va ieși la iveală!”, a adăugat purtătoarea de cuvânt.
Și Ministerul rus al Apărării a negat că ar fi comis atacul, acuzând regimentul Azov al Gărzii Naționale Ucrainene că ar aruncat în aer teatrul drept o „provocare sângeroasă”.
16 martie: Rândul după pâine din Cernihiv
Cel puțin 18 persoane au fost ucise și alte 26 au fost rănite când o muniție a lovit oamenii care stăteau în rând după pâine în fața unui supermarket din Cernihiv, potrivit Human Rights Watch.
Răspunsul Rusiei: Ministerul rus al Apărării și-a declinat responsabilitatea, spunând că forțele sale nu erau prezente la Cernihiv în momentul atacului. De asemenea, acesta a declarat că atacul a fost organizat fie de „naționaliștii ucraineni”, fie de Serviciul de Securitate al Ucrainei.
9 martie: Maternitatea Mariupol
În urma unui atac cu rachete, a fost bombardată maternitatea din Mariupol, care și așa activa în condiții dificile. Fotografia unei femei însărcinate, care este purtată pe targă printre dărâmături, a devenit una dintre imaginile acestui război sângeros. Femeia și copilul nenăscut au murit la câteva zile după atac.
Răspunsul Rusiei: Oficialii au spus că spitalul era folosit ca bază militară de forțele ucrainene. Dmitri Poleanski, ambasadorul adjunct al Moscovei la Organizația Națiunilor Unite, a respins acuzațiile, calificând informațiile drept „știri false și înscenări”.
3-30 martie: execuții Bucea
Cadavrele a zeci de persoane, dintre care multe au fost aparent executate, au fost găsite împrăștiate pe străzile din Bucea, o suburbie a Kievului, după ce forțele ruse s-au retras la sfârșitul lunii martie. O investigație a redacției New York Times a constatat că pe 4 martie, forțele ruse din Bucea au adunat și au executat un grup de ucraineni, legându-le mâinile la spate și împușcându-i în cap. The Times a găsit, de asemenea, dovezi video cum un localnic pe bicicletă a fost împușcat de armata rusă pe 5 martie.
Răspunsul Rusiei: Oficialii ruși de la cele mai înalte niveluri au negat în mod repetat încălcările și crimele din Bucea și au descris imaginile cu civili morți drept „provocări și falsuri”.
Din martie până în mai și, din nou, în iunie: bombardarea Harkovului
O sală dintr-o grădiniță, un pub și un loc de joacă se numără printre numeroasele scene de devastare din Harkov, unde necruțătoarele bombardamente rusești au continuat luni de zile. Sute de oameni au fost uciși și sute de clădiri au fost distruse, după ce rușii au folosit artilerie, rachete, muniții cu dispersie și rachete ghidate în zone rezidențiale. Deși bombardamentul s-a oprit pentru scurt timp, acestea au fost reluate în iunie.
Răspunsul Rusiei: Guvernul rus a negat că a vizat ținte civile din Harkov și în alte părți, spunând că trupele ucrainene și „neonaziștii” au folosit localnicii ca scuturi umane.
Sursa: nytimes.com
