Vedem la televizor că un bărbat aflat într-o funcție înaltă pune mâna în mod indecent pe o angajată. La știri arată că un politician i-a zis unei jurnaliste că „rochia de primăvară a fost faină”. Asemenea declarații publice sunt perpetuate ca niște lucruri normale pe care poți să i le spui unei femei. Iar mesajul indirect al acestor bărbați este: „Eu tratez femeia ca pe un nimic. Ea e mai jos decât mine, eu fiind bărbat”, explică Natalia Rezneac, co-fondatoarea organizației „Femei pentru femei”. Astfel, de la atitudine sexistă până la hărțuire mai este un singur pas, ultima fiind o formă de violență împotriva femeilor.
Conform Convenției de la Istanbul, hărțuirea este orice formă de comportament de natură sexuală nedorită, verbală, non-verbală sau fizică. Aceasta are loc cu scopul sau efectul de a viola demnitatea cuiva și creează un mediu de lucru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv.
În 2007, cea mai înaltă instanță din Italia a emis un verdict prin care un sărut a fost declarat hărțuire sexuală. Curtea de Casație a menținut pedeapsa de 14 luni de închisoare pentru un bărbat care și-a prins fosta iubită și a sărutat-o în încercarea de a-și revendica afecțiunea. Curtea a declarat că „actele sexuale nu implică doar sfera genitală, ci toate care se referă la zonele erogene” și l-a declarat vinovat pe bărbat.
Sărutările lui Ghimpu
Îți amintești de Dragobetele din anul 2013, când în centrul Capitalei politicianul Mihai Ghimpu săruta fetele pe obraz? Reportajele video de atunci îl arătau cum dansa hora împreună cu alți liberali, dar și cum săruta pe obraz fetele/femeile din jurul lui. „Plăcerea e mare. Mă simt tânăr, de când am început să merg la club și până în ziua de azi”, le spunea el reporterilor. Gestul lui nu fusese interpretat atunci drept un act de hărțuire sexuală. „A săruta o doamnă înseamnă a fi un bărbat adevărat. Atenția înseamnă foarte mult, iar sărutul înseamnă cea mai mare atenție”, mai spunea politicianul. El a fost întrebat atunci de reporteri dacă soția nu este geloasă pentru faptul că Ghimpu sărută fetele.
„Asta e hărțuire sexuală”, spune Natalia Rezneac, specialistă în comunicare cu expertiză de gen. Ea confirmă că nu este singurul caz de hărțuire publică, dar și de atitudine sexistă.
Alte cazuri de hărțuire sexuală care au ajuns publice și au fost normalizate
Proful de la Medicină vs. studentele
Îți amintești de cazul profesorului de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”? Două angajate de la catedra de Epidemiologie au declarat că au fost hărțuite sexual de profesorul lor Viorel Prisacari timp de mai mulți ani. Agresorul nu și-a recunoscut vina și a spus că a fost făcut un complot împotriva lui, pentru ca unul dintre colegi să-i ia funcția.
Profesorul a acționat persoanele în judecată. Prima instanță i-a dat câștig de cauză și persoanele hărțuite trebuiau să plătească un prejudiciu de un milion de lei pentru defăimarea lui Viorel Prisacari. Totuși, instanța superioară a hotărât casarea deciziei primei instanțe și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, anulând în așa mod, decizia prin care femeile urmau să plătească acel prejudiciu.
Și cei care au urmărit subiectul s-au împărțit în două: au crezut victimele hărțuite și ceilalți care îl susțineau pe profesor. Asta s-a întâmplat chiar dacă în spațiul public au apărut înregistrări audio unde se auzea clar cum profesorul hărțuia una dintre angajate.
„Călduri excesive la Hidrometeo”
Așa s-a întâmplat, de exemplu, și în cazul fostului șef al Serviciu Hidrometeorologic din Moldova. În 2012, au fost făcute publice imagini video unde Ilie Boian o atingea pe o angajată. În urma unui proces de judecată, părțile au ajuns la o înțelegere, iar dosarul a fost clasat.
Cazul de hărțuire sexuală a devenit motiv de glume pe internet.
Magistratul vs. studenta
Și anul trecut magistratul Oleg Melniciuc a fost acuzat de o fostă studentă că ar fi hărțuit-o sexual. Potrivit tinerei, în timp ce făcea stagiul practic, judecătorul ar fi sărutat-o și îmbrățișat-o, dar și și-a pus mâinile sub haina ei. Comentariile despre cum „fata a căutat-o” nu s-au lăsat prea mult așteptate.
Atitudine misogină și sexistă
În spațiul public există și situații în care persoanele publice au avut atitudine sexistă și misogină. Începem cu fostul președinte Igor Dodon care a venit cu declarații scandaloase la adresa contracandidatei lui, Maia Sandu, la alegerile prezidențiale. „În biroul președintelui, anul trecut, am strâns-o într-un colț și i-am zis: Doamna Sandu, de ce ești așa speriată?”, a declarat acesta în 2020.
La alegerile din 2016, fiind în cadrul unei dezbateri electorale, Dodon a zis: „Maia, poate lăsăm dezbaterile și mergem la film? Viața nu se termină pe 13 noiembrie. Noi, oricum, va trebui să trăim în aceeași țară”.
Și fostul președinte Voronin are comentarii cu stilistică similară. Chiar dacă declarațiile acestuia generează titluri în presă, acestea sunt sexiste și misogine. Fiind întrebat de jurnalista Angela Gonța dacă suma de 60 de milioane de lei cheltuită de fiul lui este veridică, Voronin a preferat să comenteze felul în care a fost îmbrăcată jurnalista cu o seară înainte la postul de televiziune.
Altă dată, replica lui Voronin către fosta deputată Alina Zotea a fost: „Tu când ai vorbit, eu am tăcut. Fa frumoaso, liniștește-te!”.
Ce nu este în regulă cu asemenea declarații?
Am întrebat-o pe Natalia Rezneac ce nu este în regulă cu aceste declarații și acțiuni.
„Din toate timpurile, bărbații au fost cei care dețineau autoritate și controlul. Ei ocupau funcțiile de conducere/politice, luau decizii, dețineau tutela femeilor (transmisă din tată la soț, n.red.). Astfel, bărbații dețineau și corpurilor femeilor. Rolul femeilor se limita doar la a avea grijă de casă și copii, să susțină bărbații în carieră, să rămână nevăzute, să nu aibă acces la educație, etc. De-a lungul secolelor, corpul femeii a fost obiectificat. Publicitatea sexistă de azi este un semn că aceasta continuă”, accentuează Natalia Rezneac.
Referindu-se la cazurile descrise mai sus, experta în gender amintește că bărbații politicieni, profesorii universitari sunt într-o poziție de putere față de jurnaliste, asistente sau studente. „De obicei, ele sunt hărțuite de bărbații aceștia. Sunt necredibile, sunt văzute ca niște femei mult mai nevaloroase în raport cu ei”, explică Natalia.
Mai mult, mesajele sexiste ale acestor bărbați minimalizează demnitatea femeilor și le normalizează. „La nivel de societate, asta se transformă în hărțuire, viol. Mesajul lor este: eu tratez femeia ca pe un nimic. Ea e mai jos decât mine, eu fiind bărbat. Dar la nivel comunitar lucrurile sunt percepute mult mai grav”, concretizează co-fondatoarea asociației feministe.
Flirt sau hărțuire sexuală?
Natalia Rezneac ține să accentueze că de multe ori societatea romantizează și normalizează hărțuirea sexuală. „Flirt sau compliment” sunt calificările pe care le dau uneori oamenii pentru a justifica hărțuirea sexuală.
„Orice comentariu, acțiune care nu este dorit/ă pentru o femeie, care are tentă sexuală, e hărțuire sexuală. Flirtul e ceva mutual, un act dorit de ambii”, explică Natalia. „Dacă mă fluieră cineva în stradă și îmi strigă puișor, asta nu e flirt, ci e ceva umilitor, chiar dacă unii o confundă cu dragostea.”
Am rugat-o pe Natalia Rezneac să ne dea o listă „NU”-uri care să conțină acțiuni și comportamente care nu sunt „complimente sau flirt”, ci se încadrează în hărțuire sexuală.
- NU privi nepotrivit spre decolteul unei fete/femei și-i spune că are „bulaciki” pufoase.
- NU spune unei fete/femei că ai vrea să i-o tragi, pentru că are fund frumos.
- NU pune mâna pe umerii colegei cu scopul de a-i face „masaj”.
- NU arunca cuvinte cu conotații sexuale către femei.
- NU trimite poza cu penisul tău femeilor dacă nu au cerut asta.
- NU te băga să săruți pe cineva cu forța.
- NU fă gesturi sexuale obscene în transportul public, în spatele unei femei.
- NU-ți scoate penisul în public în fața celei care nu vrea să ți-l vadă.
Acest material a fost realizat în cadrul Campaniei „Împreună spunem NU hărțuirii sexuale”, organizată cu prilejul Lunii de Conștientizare a Hărțuirii Sexuale. Redacția Moldova.org este una din organizațiile-partenere ale campaniei, alături de Centrul de Parteneriat pentru Dezvoltare și Coaliția Națională „Viață fără Violență”.
