Ar fi o subestimare să zic că reținerea lui Igor Dodon săptămâna asta i-a surprins pe moldoveni. A fost un eveniment pe care l-au așteptat cu sufletul la gură, dar pe care justiția n-a avut curajul să ni-l ofere până acum. Dovezile vinovăției lui, dezvăluite de jurnaliști și nu numai, au circulat cu voioșie în fața ochilor noștri, ca darurile la o nuntă tradițională, dar justițiarii țării și-au întors vădit privirea.
În urma perchezițiilor și reținerii lui Dodon, reacțiile au fost tare diferite: de la bucurie și un profund sentiment de justiție înfăptuită, la teorii ale conspirației care susțin că asta le-ar venit foarte bine celor din opoziție și Kremlinului, care astfel ar scăpat de un lider învechit și ineficient.
Apoi sunt scepticii, cei care cred că reținerea fostului președinte e un show politic. Acuzatul va fi eliberat până la urmă, dosarul pus la murat, ca de obicei, iar Dodon va fugi peste graniță, cel mai probabil la Minsk sau Moscova, de unde ar putea reveni triumfant înapoi numai călare pe tanc. Există nenumărate cazuri care ar confirma această ipoteză – fuga lui Platon și Șor sau cazul magistratului de la Bălți, acuzat de îmbogățire ilicită, dar cercetat în libertate și răsplătit cu peste 200 de mii de lei din banii noștri pentru o carieră lungă și de succes.
Și mai există un nivel de scepticism, căruia aș vrea să mă alătur. Este posibil ca, pentru prima dată în istoria scurtă și neliniștită a țării noastre, un politician de anvergura lui Dodon să ajungă să plătească pentru fărădelegile comise. Să stea după gratii pentru toate vacanțele de lux inexplicabile, pentru fiecare telefon și vizită de la Moscova în care a pus interesele altora mai presus de cele ale oamenilor pe care ar fi trebuit să-i slujească. Desigur, ar fi un semnal important, ca un tunet care crapă cerul în două ar răsuna glasul strașnic al justiției moldovenești. Pentru o perioadă. Poate ceilalți politicieni ar măsura de șapte ori înainte să aibă de-a face cu off-shore-urile sau să abuzeze de pozițiile în care se află. Dar asta nu va fi suficient. Pentru că Igor Dodon și prietenii lui nu sunt cel mai mare rău al Moldovei, ci doar un simptom al acestuia.
Pentru că noi toți avem în noi câte un Igor Dodon, mai mic sau mai mare, sădit acolo de propaganda rusească, de istoria noastră complicată, de blestemul amplasării geografice și de anii de lipsuri materiale și intelectuale pe care le-am îndurat noi, părinții și bunicii noștri. Pentru că Moldova încă este țara în care trebuie să parcurgi un proces de 12 pași dacă insiști să plătești un impozit statului, nu mită birocratului.
Cât despre trădarea de patrie și influența rusă în Moldova – ar fi minunat daca doar Dodon și prietenii săi s-ar ocupa de asta, dar problema e mult mai mare și de multe ori făcută cu mânuța noastră. Propaganda rusească, de multe ori atât de subtilă încât este de nerecunoscut, ne intră în case și în creiere pe neobservate. De exemplu, la unul dintre cei mai mari furnizori de servicii TV din țară, în fiecare pachet aproximativ jumătate din canalele oferite sunt în limba rusă. Desigur, în țară avem o minoritate rusă, care nu trebuie privată de dreptul de a consuma produse în limba natală, dar rușii alcătuiesc puțin sub 10% din populația țării, incluzând și regiunea transnistreană, nicidecum jumătate. Avem mult mai mulți vorbitori de rusă pe teritoriul țării, dar poate nu e neapărat o idee bună să recunoaștem asta acum, când Rusia își propune să-i recunoască drept „compatrioți” pe toți cei care vorbesc limba. Iar de acolo până la eliberare nu mai e decât un singur pas.
În același timp, câteva canale finanțate direct sau indirect de la Moscova, pompează neîncetat minciuni, iar Consiliul Audiovizualului îi sperie cu niște amenzi mult prea nesemnificative pentru bugetele lor.
Desigur, îmi puteți spune că lumea nu se mai informează de la televizor, că se stă pe internet, de parcă acolo nu s-ar băga suficiente resurse, vedeți cazurile influencerilor de pe TikTok de la începutul războiului, care au reușit să convingă multă lume că toți refugiații ucraineni ajung la Chișinău la volanul unui Lexus.
Dar realitatea este că, după o zi lungă la lucru, oamenii muncitori ai Moldovei ajung acasă și se mai relaxează în fața televizorului, la o poveste cu Ivan și Colea, ca apoi să asculte la știri despre cum fostul președinte a fost închis pe nedrept. De asta doar pedepsirea lui Dodon, chiar dacă se va înfăptui, nu va fi suficientă. Cu o rândunică nu faci primăvară.
