Ce este un Fond Cultural Național? Ideea creării lui, care să fie sustenabil, descentralizat și fără influență politică, a revenit în proiectele de lege pe parcursul anilor. Însă, nu a reușit să treacă de faza de „inițiativă”. Cu toate acestea, Veaceslav Reabcinschii, director al Centrului de Politici Culturale, readuce în discuție această idee. Expertul vorbește despre îmbunătățirile pe care le-ar putea aduce un astfel de fond culturii din Republica Moldova.
Ce este un Fond cultural? De ce am avea nevoie de el și cum funcționează în alte țări? A încercat să ne răspundă Reabcinschii prin cercetarea elaborată în baza unui ciclu de întâlniri cu experți și profesioniști din Croația, Estonia, România și Ucraina.
Ping pong cu o inițiativă
Veaceslav Reabcinschii este doctor în sociologie, cercetător la Institutul de Studii Juridice, Politice și Sociologice, dar și directorul Centrului de Politici Culturale. Timp de patru luni a discutat cu experți din Croația, Estonia, România și Ucraina, pentru a înțelege dacă R. Moldova are nevoie de un Fond Cultural Național. Se mai întreabă și care ar fi pilonii și prioritățile pe care „acest instrument de finanțare al culturii” ar fi construit.
„Ideea Fondului a fost lansată, pentru prima dată, în 2007. Inițiativa a fost aprobată de un grup de experți din România, Estonia, Ungaria și țara noastră, dar nu s-a bucurat de susținerea Ministerului Culturii. Apoi, conducerea Ministerului Culturii s-a schimbat și în 2010 proiectul de lege a ajuns pe masa Guvernului, dar a fost respins de prim-ministrul de atunci Vlad Filat. Au urmat alte tentative de a reînvia această idee. Acum suntem la o etapă nouă când avem voință politică de a merge în această direcție”, își începe relatarea Reabcinschii. Cu toate acestea, recunoaște el, crearea Fondului Cultural Național rămâne o inițiativă care are nevoie de multe ajustări, definiții și actori implicați, pentru a-l transforma într-un proiect de lege ce ar putea fi votat și care ar funcționa în folosul culturii.
Andrei Chistol, secretar de stat din cadrul Ministerului Culturii, menționează că este necesar să se identifice funcțiile și principiile de bază al acestei organizații. „Ca să nu ne trezim că iarăși avem o instituție nefuncțională sau fără principii clar stabilite. Trebuie să alegem un model de funcționare potrivit pentru țara noastră”, menționează Chistol.
Avem infrastructură, dar nu și cultură
Există mai multe modele de finanțare a culturii. În unele țări sarcina financiară cade pe umerii statului, iar în altele – pe umerii antreprenorilor și donatorilor. În Republica Moldova, statul este responsabil de întreaga activitate culturală. Societatea consumă produsele culturale, iar cultura – consumă resursele statului. De aceea, se vorbește mai mult despre relația stat-cultură și foarte puțin despre interesul societății. Astfel, am ajuns la un indice bun al infrastructurii culturale, în timp ce, în ultimii șapte ani, indicele consumului cultural a scăzut cu 18%.* Iar producția culturală a scăzut cu 20%. „Cheltuim bani mulți pentru păstrarea infrastructurii culturale existente. Dar acești bani nu merg la producția culturală și la consumul cultural”, subliniază expertul în politici culturale.
Citește aici: cum s-au închis unele case de cultură, dar și cum funcționează cele care încă au rămas
Pentru a spori consumul cultural, Guvernul a anunțat că la împlinirea vârstei de 18 ani, tinerii vor primi câte un voucher cultural în valoare de o mie de lei. Asta pentru a facilita accesul lor la cultură. Dar asta este doar una din măsurile ce ar putea contribui la încurajarea consumului de cultură.
Situația culturii din Moldova
În toate țările, finanțarea organizațiilor culturale se face, în mare parte, din bugetul de stat.
Dacă în 2001, bugetul pentru cultură constituia 0,2% din Produsul Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova, la sfârșitul anului 2010 – 1%. „Acum însă, am ajuns la 0,5% din PIB, ceea ce reprezintă cel mai mic procent din spațiul european, la fel cum este în Italia și Grecia. Însă, cele două țări au un turism dezvoltat care contribuie semnificativ la finanțarea culturii”, subliniază Veaceslav Reabcinschii.
Iar în cazul unui buget mic, un aport esențial ar fi investițiile internaționale și donațiile, ce pot fi făcute către un fond național. Acesta este popular în mai multe țări, printre care România, Ucraina, Estonia și Croația. Deși aceste fonduri au luat forme diferite, în funcție de fiecare țară, totuși acestea au multe în comun:
- O parte din bugetul unui astfel de fond este contribuția statului;
- dar statul nu este unicul finanțator. Alte surse de finanțare sunt cote din impozitele pentru jocurile de noroc și accizele pentru vânzarea tutunului și a alcoolului;
- fondul se ocupă de atragerea donațiilor și investițiilor străine pentru cultură;
- se finanțează preponderent proiectele culturale, nu clădirile și aparatul de conducere. Iar actorii culturali sunt astfel motivați să dezvolte idei de proiecte cât mai relevante pentru public;
- se face tot posibilul pentru a nu implica voința politică în luarea deciziilor.
Ce fac alte țări
Practicile altor țări:
Fondul Național Cultural din România este o subdiviziune a Ministerului Culturii. Acesta este responsabil de finanțarea programelor, proiectelor culturale și promovarea României peste hotare. Veniturile sunt colectate din bugetul de stat, sponsorizări, donații, programele internaționale. Este format din 11 membri – 1 de la Ministerul Culturii, 1 de la Ministerul Finanțelor, 1 de la Institut cultural român, 1 de la consiliul minorităților naționale și 7 numiți de ministrul culturii din 7 sectoare.
Fondul Național Cultural din Ucraina are un buget stabilit de stat, iar în fruntea sa este o personalitate notorie care activează în bază de voluntariat. Activitatea fondului este organizată de consiliul de supraveghere. Consiliul de supraveghere este cel care stabilește prioritățile de finanțare și în fiecare an aceste priorități sunt făcute publice.
Fondul Cultural Național din Estonia sprijină nu doar activitatea culturală, dar și sportul. Acest fond susține nu doar personalitățile, dar dezvoltă și construiește infrastructură culturală și sportivă. Din banii fondului a fost construit Teatrul de Operă din Estonia. Bugetul fondului este format și din veniturile de la vânzarea alcoolului și a tutunului (3,5%), dar și 46% din taxa de la jocurile de noroc. Activitățile fondului sunt administrate de consiliul de supraveghere format din 11 membri, care activează în bază de voluntariat.
Fondul Cultural Național din Croația este o instituție publică cu bani adunați din bugetul de stat, dar și din jocurile de noroc. La gestionarea banilor din fond participă atât personalități din mediul culturii, cât și societatea. Este o structură mai strâns legată de Ministerul Culturii.
„Problema culturii este că mereu există riscul de influență politică asupra activității instituțiilor culturale. În timpul sovietic a fost cenzura, în timpul democrației primesc bani cei care sunt în conformitate cu anumite valori politice”, susține Reabcinschii, motivând necesitatea fondării acestui Fond Cultural Național care ar fi mai autonom. „Când zicem fond, nu ne referim la fondurile financiare, noi vorbim despre o instituție care asigură anumite principii de activitate. Noi nu vorbim despre creșterea finanțelor, noi vorbim despre sistemul de repartizare a banilor atât instituțiilor culturale, cât și persoanelor fizice, dar și ONG-uri care creează artă”, completează expertul.
Citește aici: Cum se descurcă artiștii contemporani
De ce e nevoie de Fond
Vladimir Us, artist și membru fondator al Asociației Tinerilor Artiști „Oberliht”, susține că un astfel de fond ar oferi oportunități egale de finanțare și organizațiilor sau persoanelor care fac artă vie, artă contemporană. Asta i-ar permite să activeze nu doar în Capitală, dar și în alte localități ale țării.
„Fondul s-ar transforma într-un mecanism de conectare a celor din sectorul civic, sectorul public și din sectorul industriilor creative… Ceea ce vedem astăzi este că instituțiile de creație luptă cu ONG-urile. Iar ONG-urile luptă cu cei din industriile creative. Asta în timp ce ar trebui să existe conlucrare. Ne-am dori ca prin acest mecanism să acoperim acel gol. E vorba de asigurarea creșterii profesioniștilor din sfera culturii. Pentru că odată ce totul este clar și transparent și echidistant toată lumea își folosește calitățile pentru a convinge experții că proiectele lor cu adevărat merită să fie susținute”, menționează Us.
Citește aici: Cum s-au descurcat ONG-urile culturale în timpul pandemiei
Potrivit autorilor acestei idei, bugetul minim anual al unui astfel de fond ar fi de 100 milioane de lei.
Veaceslav Reabcinschii susține că un astfel de Fond ar asigura stabilitate. „Politicile se fac la minister, dar aici se determină prioritățile de dezvoltare pornind de la necesitățile culturii și ale societății.” Lăsându-și câteva clipe de reflexie, acesta povestește cum vede fondarea unui astfel de fond cu un buget format din:
- 5% din accizele de la vânzările de tutun și alcool,
- 10% din impozitul de venit pentru jocurile de noroc,
- 10% de la veniturile organizatorilor activităților culturale cu participarea artiștilor nerezidenți,
- 5% de la vânzarea producției tipografice străine,
- donațiile particulare,
- organizarea evenimentelor pentru susținerea activității instituției și proiecte susținute de donatori internaționali.
De asemenea, spune expertul, Fondul ar fi condus de 7 persoane: unul numit de Ministerul Culturii, altul de Ministerul Finanțelor, un reprezentant al sectorului de afaceri numit de Ministerul Economiei. Aici sunt incluși doi reprezentanți ai sectorului asociativ, un reprezentant al uniunii de creație și președintele – acea persoană notorie care va lucra pe bază de voluntariat și ar fi aleasă de Parlament. „Asta ca să fie cât mai multe persoane și instituții implicate, pentru a evita actele de implicare și de corupție”, conchide Reabcinschii, pregătit să aștepte alți câțiva ani până această inițiativă să se transforme într-un proiect de lege votat.
Sursa ilustrații: tubikstudio
