De Constantin Tănase
Pe ultima sută de metri ceva s-a întâmplat în Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE). Şi până la această ultimă sută de metri – adică, imediat după constituirea AIE – analiştii atenţi nu puteau să nu observe unele mici disfuncţionalităţi în mecanismul noii structuri formate de PLDM, PL, PDM şi AMN.
Am constatat şi eu, cu stupoare, iritarea pe care le-o provocau unora din Alianţă anumite voci din presă care nu se sincronizau cu corul ce intona imnuri la adresa AIE şi a liderilor ei. Am pus această iritare pe seama ameţelilor provocate de succesul obţinut la 29 iulie de Opoziţie, care a reuşit să-i coboare pe comunişti sub 50 de mandate. Să recunoaştem, totuşi, că victoria Opoziţiei a fost la limită şi, în mod normal, liderii ei ar fi trebuit să fie ameţiţi nu de victorie, ci de situaţia creată după 29 iulie.
Iar situaţia creată e următoarea: fără voturile comuniştilor nu poate fi ales preşedintele republicii, iar fără alegerea preşedintelui republicii toate celelalte proceduri de formare a noii guvernări sunt puse sub semnul incertitudinilor. Săptămâni întregi am urmărit cu înfrigurare negocierile dintre cele patru componente ale Alianţei. Deşi liderii AIE promiseseră solemn transparenţă şi respect faţă de presă, săptămâni întregi presa a fost alimentată cu informaţii zgârcite, deseori în doi peri şi contradictorii. În fiecare zi ni se spunea că nu se discută partajarea funcţiilor între liderii AIE; deşi oraşul era plin de zvonuri pe această temă (zvonuri care, presupun, apăreau fiindcă cineva din AIE era interesat să apară). Deşi liderii AIE aveau grijă să arate veseli şi senini în reportajele TV, era clar că acolo ceva nu merge. În ultima săptămână presei i s-a spus că se lucrează la conceptul noii guvernări şi la organigrama parlamentului, dar şi acestea au fost ţinute în taină şi până astăzi opinia publică nu ştie ce concept şi ce organigramă a elaborat AIE. S-a încercat a se justifica această lipsă de transparenţă prin raţiuni tactice, strategice şi chiar de securitate personală a celor vizaţi. Să fim serioşi!
Astfel, până astăzi, ziua în care parlamentul se întruneşte în prima şedinţă, opinia publică nu a fost informată oficial nici despre organigrama legislativului, nici despre partajarea funcţiilor. În schimb, în dulcele stil clasic al propagandei sovietice, apar nişte declaraţii care răstoarnă toată piramida şi societatea e lăsată cu gura căscată. Miercuri, ca la comandă, apare în FLUX un interviu cu Diacov (care până acum a tăcut). Tot miercuri, pe „Ştirea Zilei”, apare o informaţie despre aceea că „preşedintele de onoare al PDM, D. Diacov, şi colegul său de fracţiune, Valeriu Guma, au fost văzuţi marţi, în jurul orei 16.00, la cafeneaua „Café Café” de pe str. Eminescu 50, discutând cu unul dintre fruntaşii comuniştilor, deputatul Vadim Mişin”. În aceeaşi zi, INFOTAG difuzează o informaţie amplă din care aflăm că „PDM şi-a schimbat radical tactica şi comportamentul în cadrul AIE şi înaintează noi condiţii”.
Potrivit acestei agenţii, „surse din cadrul AIE, care au solicitat anonimatul, au comunicat că PDM cere pentru liderul său, Marian Lupu, funcţia de preşedinte al parlamentului care, potrivit înţelegerilor anterioare (subl. n. – C.T.), urma să-i revină lui Vlad Filat, liderul PLDM”. Aşadar, au existat, totuşi, înţelegeri anterioare în privinţa partajării funcţiilor?! Ştirea de pe INFOTAG este imediat dezminţită de unul dintre cei patru lideri ai AIE, preşedintele AMN Serafim Urecheanu (de ce anume Urecheanu, dar nu alt lider al AIE? – C.T.), care o califică drept „o provocare”, deoarece, fiţi atenţi „decizia finală privind partajarea funcţiilor nu a fost luată deocamdată…”. Fiţi atenţi şi la următorul fragment din ştire: „Acum, PLDM, PL şi AMN sunt puse într-o situaţie delicată: dacă nu satisfacem cerinţa PDM, e posibil să se rupă coaliţia şi comuniştii să revină la putere”. Nu vi se pare că miroase a şantaj? Şi cine pe cine şantajează?
Surprinzătoare sincronizare de opinii în instituţii media cu afilieri politice diferite. Noi nu suntem naivi ca să nu înţelegem că cineva din interiorul Alianţei deliberat intoxică opinia publică cu asemenea gen de „ştiri”, pentru a tensiona atmosfera din interiorul majorităţii democratice. Involuntar îmi apar în memorie jocurile făcute de Roşca acum zece ani în cadrul fostei ADR. Dacă va amintiţi, şi la acea vreme se invocau argumente de ordin moral, se aduceau acuzaţii de trădare, colaboraţionism cu Moscova, erau lansate campanii ale mâinilor curate etc. Până la urmă s-a demonstrat că adevăratul scop urmărit de Roşca era, de fapt, altul – să-i aducă la putere pe comunişti şi să păstreze R. Moldova pe orbita de influenţă a Rusiei. Doresc ca să fie clar pentru toţi cei care sunt tentaţi să recurgă la tehnicile din arsenalul lui Roşca: nu vă jucaţi cu focul, pentru că veţi arde exact ca el.
Tot miercuri, ex-preşedintele Petru Lucinschi organizează o conferinţă de presă în cadrul căreia declară că „cele mai multe voturi le-a acumulat PLDM, respectiv ei trebuie să se determine – Vlad Filat să fie preşedinte de parlament – este şi ceea ce vrea societatea şi Filat are toate calităţile pentru a deţine această funcţie. În acelaşi timp, cea de-a doua funcţie, şef de stat, societatea vorbeşte despre Marian Lupu, deci aşa trebuie să fie…”. Nu ştiu dacă „aşa trebuie să fie”, ştiu însă că toată această vânzoleală mediatică se face nu în numele unor principii de guvernare, ci pentru funcţii. Ceea ce liderii AIE au ascuns cu grijă de ochii opiniei publice o lună întreagă a răbufnit la suprafaţă în ajunul primei şedinţe a parlamentului. Ce semnal se dă societăţii? În cadrul aceleiaşi conferinţe, Petru Lucinschi observă pe bună dreptate că „dacă la prima şedinţa a parlamentului nu se va alege preşedintele forului, atunci coaliţia va transmite un semnal negativ în societate. Alianţa pentru Integrare Europeană trebuie să înţeleagă că are o foarte mare responsabilitate faţă de societate, pentru că majoritatea a votat pentru ei. Oamenii au luptat pentru această schimbare, au fost şi oameni ucişi. Cred că ei vor demonstra maturitate politică, pentru că este un moment crucial – ceea ce s-a făcut şi pentru ce s-a pledat până astăzi poate să se rupă într-o zi”. Lup bătrân, cu o impresionantă experienţă politică, Petru Lucinschi ştie ce spune. Dar le spune prea moale, prea eufemistic. Realitatea e mai dramatică…
În contextul subiectului discutat mai puţin contează cine trage sforile în AIE. Mai puţin ori, chiar deloc, ne interesează cine şi la ce funcţie aspiră, cine cu cine discută la terasă… Ceea ce ne alarmează cu adevărat şi serios este modul urât şi periculos în care s-au încheiat negocierile, despre care eram asiguraţi că „decurg cu succes”. Rezultă că îngrijorarea noastră, formulată în câteva editoriale, nu a fost lipsită de temei. În definitiv, în ajunul primei şedinţe a parlamentului presa, electoratul, societatea în general a fost pusă în faţa unui fapt împlinit – Alianţa pentru Integrare Europeană vine la prima şedinţă dezbinată, învrăjbită, adică nepregătită pentru a prelua puterea. Cu alte cuvinte, speranţele noastre că, în sfârşit, comuniştii vor fi debarcaţi de la guvernare s-au dovedit a fi deşarte. Ajunşi aici, avem şi noi dreptul, dar şi obligaţia morală, să spunem câteva lucruri.
Voturile obţinute de PLDM, PL şi AMN sunt şi rodul efortului a mii de intelectuali, profesori, pedagogi, medici, echipe de ziarişti, oameni de afaceri care, cu riscurile de rigoare pentru propriile posturi, afaceri şi chiar vieţi, au făcut deschis şi asumat partizanat politic, sprijinindu-le masiv în cele două campanii electorale. Noi, ziariştii, care ne-am pus obrazul pentru aceste partide şi pentru liderii lor, declarându-i cei mai frumoşi şi necesari naţiunii, i-am crezut şi i-am convins şi pe alegători că liderii acestor partide vin să lanseze o nouă clasă politică şi o nouă filozofie de a face politică. Societatea ne-a crezut şi pe noi, şi pe ei şi purtăm, deci, în egală măsură, răspundere pentru ceea ce se întâmplă. Primii de la care alegătorii vor cere explicaţii vom fi, totuşi, noi, ziariştii, pentru că unii lideri ai Opoziţiei ar putea să nu mai răspundă la telefon. În situaţia creată, ca unul dintre ziariştii implicaţi în susţinerea Opoziţiei, sunt obligat să declar următoarele:
1. Astăzi există şansa reală ca RM să pună capăt regimului comunist. O asemenea şansă – fără exagerare – poate să nu mai apară niciodată, din care cauză răspunderea dvs., a liderilor AIE, e uriaşă şi cu adevărat istorică.
2. Opriţi competiţia la umflarea muşchilor şi a rânzelor, astăzi nu aveţi dreptul să ieşiţi din sala de şedinţe a parlamentului, până nu alegeţi preşedintele acestuia, oricine ar fi el – Lupu, Filat, Ghimpu, Urecheanu sau Harap-Alb. Pentru noi, cei care v-am votat, nu are nicio importanţă cine va prezida şedinţele parlamentului.
3. Lumea a obosit, e la limită şi n-o să vă ierte jocurile voastre iresponsabile nici vouă, nici urmaşilor voştri până în al nouălea neam. Aveţi majoritatea, 53 de mandate, prin urmare, sunteţi obligaţi să alegeţi preşedintele parlamentului. Alegeţi-l şi demonstraţi că aveţi caracter, că nu sunteţi nişte fricoşi, că ştiţi ce să faceţi cu Puterea pe care v-a dat-o Poporul.
4. Nu repetaţi experienţa şi comportamentul lui Roşca din perioada ADR, fiindcă veţi păţi-o ca el, poate chiar mai rău.
5. Dacă veţi da dovadă de oportunism, laşitate şi iresponsabilitate politică şi nu veţi reuşi, cu cele 53 de mandate, să puneţi începutul sfârşitului regimului Voronin, veţi avea în persoana celor care v-au votat un duşman neîmpăcat. Cu siguranţă, şi presa care v-a sprijinit se va lepăda de voi ca de Iuda.
6. Coborâţi cu picioarele pe pământ, nu vă jucaţi cu focul.
