Atât Transnistria cât și regiunea ucraineană Donbas se identifică puternic cu istoria sovietică și sunt ambele centre industriale. Totuși, conflictele etnice nu au fost un factor în niciuna. Transnistria a fost mereu populată de aceleași grupuri etnice ca și Moldova, pe când Donbas a fost întotdeauna casa acelorași grupuri ca și în restul Ucrainei.
Ambele conflicte au ajuns la cel mai rău nivel de violență atunci când Moscova s-a implicat direct: armata a 14-a în cazul Moldovei și trupele rusești și rebelii susținuți de ruși în estul Ucrainei.
Inițial, Rusia a mobilizat localnicii cu istorii despre străinii misterioși care vor să invadeze regiunile respective. În cazul Transnistriei, accentul de vază al propagandei Kremlinului a fost pe pericolul român. În Donbas, propagandiștii au fost mai creativi, speriind localnicii cu avertizări despre arsenalul NATO și “valorile imorale” ale Europei post-moderne.
Totuși ciocnirile violente au dus la pierderea suveranității de facto asupra regiunilor separatiste iar Moscova, deși a provocat ambele conflicte, a participat cinic la negocierile despre încetarea focului, jucând rolul de pacificatori. În ambele cazuri Rusia a încercat, și mai încearcă, să impună un model de federalizare care ar da eventual separatiștilor drept de veto asupra oricăror decizii pro-vestice a Moldovei și Ucrainei, astfel asigurând influența rusă continuă asupra Chișinăului și Kievului.
Totuși, Rusia probabil nu va fi mulțumită cu opțiunea “conflictului înghețat” în Donbas la fel cum a făcut-o în Transnistria. Dimpotrivă, va încerca să-și întărească controlul asupra întregului teritoriu al Ucrainei în timp ce își planifică lupta mai mare pentru influența asupra întregii Europe, folosindu-și arsenalul vast de arme ale războiului hibrid. În timp ce realismul defensiv al Rusiei a dat Moldovei 20 de ani status quo, expansionismul revoluționar îi dă Ucrainei mult mai puțin timp să găsească o soluție și să devină puternică.
Sergiy Gerasymchuk este un membru al Grupului de studii strategice și de securitate din Kiev, Ucraina.
Sursa: Atlantic Council
