Tocmai încheiam un videocall pe Facebook Messenger cu bunica mea de 88 de ani, din satul Fundurii Vechi, când internetul a explodat pe tema site-ului deja foarte popular lemne.md.
Pe lângă toate criticile și comentariile pe marginea subiectului, de la denumirea care unora li s-a părut amuzantă (pentru că serios poate fi doar ceva care conține cuvintele „lux” sau „exclusiv”) până la reacția cel puțin ciudată a Ministrei Mediului, a ieșit din nou la rampă laitmotivul meu preferat din cultura noastră recentă: „oamenii de la sate”.
„Oamenii de la sate”, dacă poate n-ați știut, sunt un fel foarte special de moldoveni, care numaidecât au veceu doar în fundul grădinii, nu au internet, iar unii nici măcar televizor și în general știu puțin, votează nu așa cum trebuie și sunt împinși în față mai ales atunci când se întrezărește un firav început de schimbare în societate.
Prima mare durere a armatei de pe Facebook a fost că „oamenii de la sate”™ nu vor ști cum să acceseze un site. S-a invocat imediat o bunicuță singură și bătrână, fără rude, internet și incapabilă să știe ce-i asta internet și care mereu locuiește într-un sat, niciodată în orașe!
„Oamenii de la sate” apar mereu în conversațiile despre drepturile comunității LGBT și e argumentul preferat al celor care se consideră deschiși la minte, dar fără curaj: „desigur, noi am fi de acord cu legalizarea căsătoriilor, dar ce-o să zică OAMENII DE LA SATE?!” Multe alte potențiale schimbări spre bine ale societății au fost frânate din cauza acestui grup imaginar, aparent neșcolit, lipsit de toleranță și totalmente ignorant față de tot ceea ce e nou și bun.
Atunci când candidatura Natei Albot la alegerile parlamentare și scandalul cu marijuana ar fi putut deveni o platformă excelentă pentru o conversație la nivel național și legalizarea acestei substanțe măcar pentru uz medical, mulți au preferat să ascundă subiectul sub preș, folosind același argument: „noi susținem, dar oamenii de la sate n-au să înțeleagă…” De parcă toată marijuana din țară ar crește și s-ar consuma numai la Chișinău.
Google dă peste 1 milion de rezultate la căutarea sintagmei „oamenii de la sate”, atât din Moldova, cât și din România, iar știrile spun că țăranii (un alt termen derogatoriu până nu demult) nu au internet, sunt mai săraci, se roagă pentru ploaie și pace și chiar învață cum să deosebească o știre falsă de una adevărată – se pare că pentru orășeni e mai ușor să facă diferența.
În realitate, diferențele dintre mediul rural și cel urban nu sunt chiar atât de mari: 80.2% dintre locuințele urbane sunt conectate la internet și 58% din cele rurale, arată raportul „Aspecte privind nivelul de trai al populației Republicii Moldova în 2021”, publicat recent de Biroul Național de Statistică. Peste jumătate din locuitorii satelor au o baie în interior, 63% au apeduct în casă. Da, satele noastre au mai puține venituri, mai puține oportunități, mai puțin acces la educație și servicii de calitate, dar ele n-au rămas înghețate în timp, așa cum le-ar plăcea unora să creadă.
Cât timp orășenii au jelit „oamenii de la sate” și i-au folosit ca să se simtă mai bine în propria piele peste măsură de civilizată, țăranii și-au tras internet, apă și-au construit baie în casă așa cum au știut mai bine. Cu atât mai puțin sens are ideea „oamenilor de la sate” cu cât în Moldova, țară profund rurală, aproape toată lumea se trage din sate, fie că au bunici sau rude acolo, și-au petrecut verile sau chiar s-au născut și au crescut într-un sat și, surpriză, n-au rămas blocați acolo.
Propagarea acestui stereotip ne îndepărtează unii de alții, încearcă să creeze artificial grupuri delimitate într-o societate foarte complexă, de fapt.
Dar problema mă afectează și la nivel personal – sunt născută în sat și mai ales în unul cu nume straniu, Fundurii Vechi, motiv continuu de glume și armă nelipsită din arsenalul leneșilor cu opinii. Pentru că știu că în satul meu, la fel ca în Sărata Galbenă și Bădragii Noi, și Frumușica, și multe altele, s-au născut și au crescut oameni buni și inteligenți, care m-au educat pe mine și pe alții, care au făcut petecul acesta de pământ un pic mai bun și care nu merită să fie folosiți drept pretext de fiecare dată când propria micime și frică ne împiedică să progresăm.
NB: În contextul ultimelor evenimente Ministra Mediului Iuliana Cantaragiu și-a depus demisia.
