Sunt total de acord cu ideile şi aprecierile expuse de Anatol Cărbune privind situaţia din Consiliul Municipal Chişinău (CMC). Sunt sigură că marea majoritate a electoratului nostru gândeşte la fel. Se cunoaşte că, dacă de două ori consilierul Mihai Severovan, din partea PNL, vota sau se declara gata să voteze propunerile primarului Dorin Chirtoacă privind alegerea viceprimarului din partea PL şi a lui Mihai Ghimpu ca preşedinte al CMC, lucrurile erau, poate, în altă fază. Însă reprezentanţii PL, care şi-au propus să fie forţa ce dialoghează cu ceilalţi pentru aranjarea voturilor, nu au avut nevoie să discute vreodată nici cu Mihai Severovan, nici cu mine, ca să decidem în organelor colective ale PNL cum procedăm.
Dimpotrivă, Mihai Ghimpu, se face, în mod obstinat, a nu-l vedea pe Mihai Severovan, care are atâta experienţă în administraţia publică locală şi nu numai, pentru a-şi „aminti”, abia acum câteva zile, că alianţa formată în CMC are, de fapt, nu 26, ci 27 de membri, deoarece fracţiunea PD îl include şi pe consilierul PNL.
În coaliţie nu a fost nevoie şi de PNL
Mihai Severovan a aderat la fracţiunea PD înainte de formarea „alianţei celor patru lideri” în CMC, în baza unui acord semnat de Roşca, Ghimpu, Diacov şi Urechean. Deci, nu a fost nevoie şi de PNL. Dacă era un acord între preşedinţii de fracţiuni, Mihai Severovan, în baza deciziei PNL, avea să-şi spună poziţia în Fracţiunea PD. Dar să-l neglijezi pe Severovan doar pentru că e din PNL nu e decât o dovadă a unor sentimente ce depăşesc raţiunea şi care denotă imaturitate politică. Dacă PL are de gând – în cazul în care va intra în Parlament – să procedeze la fel în legislativ, nu ştiu dacă oamenii nu ar trebui de pe acum să se gândească asupra oportunităţii de a vota pentru PL, căruia acum, prin liderul M.Ghimpu, i se lipeşte cel mai bine calificarea de „comportament marcat de încăpăţânare”.
Frustrările şi răzbunările lui Urechean, Diacov şi Roşca
Răul cel mai mare pe care l-a făcut nu numai Mihai Ghimpu, dar şi ceilalţi semnatari ai Acordului pentru majoritatea şubredă în CMC, este voita dezbinare a Opoziţiei democratice, unită pentru consiliile raionale şi locale, dar – ca să vezi -, „neindicată” pentru municipiul Chişinău! Sigur, aici şi-au spus cuvântul şi frustrările sau răzbunările meschine ale lui Urechean, care se uită chiorâş (o arată şi ultimul său interviu din „Săptămâna”) la partidele conduse de Braghiş, Serebrian şi Pavlicenco. Ca şi atitudinile, probabil, ale lui Diacov, ajuns în Parlament în 2005 şi prin efortul partenerilor de BMD (de ce Diacov nu a mers singur, cu PD, pentru Parlament în 2005?) şi acum crezându-se foarte favorizat, sau ale lui Roşca, preocupat toată viaţa sa politică de „curăţirea” segmentului de pe eşichier pe care îşi plasează formaţiunea.
„În locul lui Chirtoacă, aveam să-i convoc pe toţi democraţii”
Ce aş fi făcut eu în locul lui Dorin Chirtoacă? Imediat după alegeri, aveam să-i convoc pe toţi democraţii, exceptându-i pe comunişti şi pe ceilalţi, care refuzau (gen Klimenko), bunăoară, şi le spuneam: „Stimaţi colegi. Eu, Dorin Chirtoacă, am fost sprijinit în turul doi de scrutin de toţi alegătorii democraţi, pe care Dvs. îi reprezentaţi. Deci, sunt şi reprezentantul segmentelor Dvs. electorale. De aceea, în perspectiva anului 2009 şi având în vedere responsabilitatea ce ne revine să nu dezamăgim populaţia, haideţi să facem o majoritate democratică amplă, în care fiecare să vină cu partea sa de contribuţie. Cineva e specialist în asigurarea euroconformităţii deciziilor CMC, altcineva e mai priceput la problemele comunale, terţii – la finanţe şi tot aşa. Să dăm un exemplu de maturitate politică, de consens şi de disponibilitate pentru compromis”. Însă Chirtoacă face doar ce îi spune M. Ghimpu. Am spus mereu, anterior, că „problema lui Dorin se cheamă M. Ghimpu”.
O funcţie de viceprimar pentru social-democraţi
O altă soluţie ce putea fi (şi mai este) e ca toţi consilierii, exceptând PL şi PCRM, să facă o alianţă, după care să-l întrebe pe Ghimpu: „Mihai, tu eşti cu noi sau cu PCRM?”. Pentru că iniţiativa lăsată pe mâna lui Mihai Ghimpu, care nu se poate decide cine este în CMC – lider al PL sau lider al fracţiunii PL, el având şi complexul partidului mic, dar care se vrea aburcat mai sus decât se poate, ne joacă la toţi festa. Şi asta displace tuturor – şi preşedinţilor de partide, traşi cu forţa într-un acord acceptat de nevoie, ca să-şi vadă nişte viceprimari în funcţie şi să nu li se incrimineze „lipsa de compromis”, şi consilierilor, neglijaţi şi umiliţi de Ghimpu, şi opiniei publice, şi fracţiunilor/consilierilor excluşi din „majoritate”. Sigur, PL nu trebuie să aibă un viceprimar, dacă vrea Ghimpu cu tot dinadinsul să fie preşedinte al CMC. Această funcţie trebuia cedată social-democraţilor fără ca măcar să o ceară.
PL a ofensat PNL-ul
Dacă ar fi să mai spun câteva cuvinte despre cele menţionate de Anatol Cărbune în articolul său foarte bun, aş menţiona că PL a ofensat mult PNL-ul fără niciun motiv în campania electorală şi mai înainte, când am lansat conceptul Uniunii Interstatale România – Republica Moldova, însă acum vede toată lumea cum PL colaborează şi cu cei ce au votat cu comuniştii, şi cu cei catalogaţi de PL-işti drept „foşti colaboratori ai structurilor sovietice de ocupaţie” – noţiuni atât de aberante, încât Dumnezeu nu a lăsat prea mult timp pentru a le arăta inconsistenţa prin faptele PL.
E şi vina lui Urechean
Sunt de acord cu cele afirmate de Cărbune şi despre intrarea lui Urechean în politică şi că problemele de la Primărie nu se trag numai de la fostul AMN-ist Ursu, nemaidat afară din partid, deşi a candidat sprijinit de comunişti, sau de la comunistul Iordan. Venit fără de partid în AMN, Urechean, înconjurat doar de „ai săi” şi aruncând la coş platforma electorală, s-a „debarasat” de cei ce au construit structuri liberale în toţi aceşti ani şi datorită cărora a intrat şi el în Parlament. Azi domnia sa îşi permite, alături de M. Ghimpu, dezbinarea Opoziţiei din sentimente ce nu au nimic în comun cu înălţimea politică la care se autosituează. Ceea ce se întâmplă în CMC e şi vina lui Urechean, pasiv şi mânat mereu de val, alergic la iniţiativele altora.
Un test până la alegerile din 2009
Ca pe viitor, după 2009, dacă vor învinge zişii democraţi, lucrurile să nu evolueze ca în CMC, alegătorii trebuie să se edifice de pe acum asupra politicienilor „necomunişti” şi să-şi pună o întrebare simplă – care e diferenţa dintre democraţi şi comunişti? Oare nu doar faptul că unii sunt încă la manivela (pe puţin fiind spus) statului, iar alţii încă nu au ajuns la ea? Sarcina cardinală pe care trebuie să ne-o punem este ca cei ce vor veni la putere după actuala guvernare să nu fie la fel de farisei în privinţa orientării politice a R. Moldova spre Occident aşa cum sunt comuniştii. Perioada de după alegerile locale până la alegerile parlamentare va fi un prim test în această privinţă.
Autor: Vitalia Pavlicenco, deputat, preşedintele PNL
N.R.: Cei vizaţi în articolul de vinerea trecută al consilierului din Floreşti, Anatol Cărbune, şi în cel de azi al Vitaliei Pavlicenco pot trimite la redacţie punctele lor de vedere sau replicile vizavi de cele scrise. Promitem să le publicăm pe toate. // Jurnal de Chisinau
