Sunt de două săptămâni în Moldova și în fiecare zi am senzația că ar putea fi ultima. În comediile americane, este un moment când bravul nostru erou e la pământ, a pierdut jobul, l-a lepădat soția și tocmai i-au furat portofelul. Mergând trist și distrus pe stradă se gândește „nimic nu poate fi mai rău”. Și începe să plouă.
Cam așa e și la noi. Peste pandemie a venit un război la graniță, altul hibrid în interior, inflație, proteste, schimbări la guvern, scurgeri de informații, deconectări de electricitate și alte evenimente majore care probabil îmi scapă, pentru că s-au întâmplat alaltăieri.
În această tornadă din care mulți vor ieși pe minus, unul dintre câștigători sunt oamenii care fac știri. Speriați, oamenii deschid televizorul sau se uită pe internet, în căutarea adevărului și, eventual, a soluțiilor. Jurnalismul în lume și în Moldova trece printr-un test de reziliență. Și, în timp ce unii merg pe front sau fac investigații, sunt și mulți care fac doar profit. Care scriu intenționat știri trunchiate, titluri bombastice și jumătăți de adevăruri.
În 2019 Moldova.org a renunțat la știri, în favoarea jurnalismului mai slow, mai echilibrat și orientat spre soluții. Redacția a trecut printr-o transformare care probabil nu s-a încheiat nici azi. Eu am fost parte din Moldova.org, în diferite ipostaze, începând din 2020, iar recent am revenit pe poziția de redactoră-șefă.
Voi lucra din Moldova și la distanță, după modelul hibrid atât de trendy acuma. Și în tot acest context, mă întreb: unde este locul jurnalismului pe care-l facem noi? Când știrile de ieri, care mai n-au declanșat sfârșitul lumii, azi nu mai înseamnă nimic. Când în fiecare zi chiar se întâmplă atâtea lucruri importante, încât ceea ce ar fi fost cap de afiș acum trei ani, azi poate nici să nu încapă în buletinul de știri.
Mă întreb dacă mai avem timp și spațiu pentru reflecție, pentru probleme complexe și lucruri mărunte din care e alcătuită viața. Nu ne ajută nici faptul că una dintre multele redacții care ne inspiră, Decât o Revistă, a decis să se închidă la final de an. Încă mai căutăm oameni care să se alăture echipei.
Trăim instabilitatea fix așa ca toți oamenii Moldovei, dar continuăm să ne facem planuri în pofida ei. Vrem să continuăm să facem ceea ce am făcut până acum, dar și mai bine. Vrem să ne creștem comunitatea, să fim și mai aproape de cei care ne urmăresc deja. Să vorbim mai mult cu ei și chiar să ne permitem mai des să fim vulnerabili, deși e al naibii de greu. Vrem să fim și mai transparenți despre cât de greu se fac banii și cât de ușor se face burnout-ul din jurnalism. Vrem să deschidem un studiou video și să ne vedem și mai des pe contul de YouTube. Așa că sfârșitul lumii nu intră în planurile noastre, oricât de tare ar trâmbița știrile despre asta.
