Autor: Vladimir Socor, RFE/RL, Ora Moldovei
Pare-se că Ministrul Economiei şi Comerţului al Rusiei, Gherman Gref, nu mai vine la Chişinău în august. Din câte ştiu, domnul Gref a lăsat să se înţeleagă că ar veni, poate, în septembrie. Ministrul rus era aşteptat cu nerăbdare de către Preşedinţia Republicii Moldova, care anunţase vizita domnului Gref încă de la sfârşitul lui iunie.
Amânarea vizitei domnului Gref este un lucru bun pentru Republica Moldova, deoarece îi lasă timp Preşedinţiei să-şi regândească intenţiile. Aşteptările Preşedinţiei legate de vizita domnului Gref riscă să ducă la o Armenizare a Republicii Moldova. Am împrumutat această formulă, „armenizarea Republicii Moldova”, de la un analist chişinăuean care nu a publicat-o deocamdată. Formula se referă la preluarea masivă a economiei Armeniei de către capitalul rusesc, atât cel de stat, cât şi particular, în ultimii câţiva ani. Acest proces economic a cimentat influenţa politică a Rusiei asupra Armeniei.
În acea ţară, capitalul rusesc a preluat controlul asupra sectorului energetic: hidrocentrale şi termocentrale, linii de transmisie, piaţa gazelor şi reţeaua conductelor de gaze, bruma de industrie constructoare de maşini rămasă în Armenia din perioada sovietică, unele bănci, precum şi ultimul mare atu pe care îl mai avea Armenia, compania de telefoane, lucru despre care a aflat desigur cu nelinişte şi Moldtelecomul.
În discursul său către ambasadorii adunaţi la Condriţa in 28 iunie, preşedintele Vladimir Voronin a anunţat plin de speranţă că va propune Rusiei un mare program de investiţii de capital rusesc în Republica Moldova. Domnul Voronin a menţionat atunci o apropiată vizită a ministrului rus Gherman Gref ca pe un moment hotărîtor în această privinţă.
Se pare că această intenţie face parte din preţul, din ce în ce mai mare, pe care preşedinţia e dispusă să-l plătească Rusiei pentru reglementarea conflictului din Transnistria. Propunerile iniţiale ale Chişinăului, alcătuite mai ales de consilierul prezidenţial Mark Tkaciuk, astă-toamnă, sub denumirea de „pachet”, au fost foarte bine concepute, în deplin acord cu interesele Republicii Moldova si ale occidentului. Dar Kremlinul nu a aprobat acest „pachet”. Nici nu l-a respins oficial. Kremlinul a aşteptat pur şi simplu ca Republica Moldova să ofere un preţ din ce în ce mai greu, pentru ca Rusia să accepte pachetul iniţial, ba chiar să şi revizuiască pachetul iniţial în favoarea Rusiei.
Iar Chişinăul, cu ochii pe calendarul electoral, a mers la acest joc, mărind preţul oferit la fiecare rundă de negocieri, pe întuneric, cu Rusia, până a ajuns să ofere şi o parte a economiei.
Rusia nu se grăbeşte nici acum. Prin această tactică a aşteptării, Kremlinul presează Republica Moldova ca să stoarcă preţul maxim pentru o reglementare iluzorie.
Republica Moldova nu a reuşit nici până acum să creeze un climat atrăgător pentru investiţii occidentale. Acum cineva aşteaptă investiţii ruseşti. Dar nici o ţară nu s-a apropiat măcar de integrarea europeană cu o economie dominată de Rusia şi avînd la putere un Partid Comunist ne-reformat.
Europenizarea ţării este incompatibilă cu dominaţia economică rusească după modelul armean. Până la vizita ministrului rus Gref, întreaga conducere a Republicii Moldova, nu numai Preşedinţia, trebuie să aleagă în mod clar între Europenizare şi Armenizare.
