Ați fugit aici de la război? – e vorba / semi-gluma șablon pe care o auzi acum dacă ești basarabean și ai ajuns în România. După care discuția continuă cu armele rușilor (proaste, dar multe), armele americanilor (buuune), armele europenilor. Despre război se discută calm, dar încordat. Cum e și firesc, românilor le pasă de Moldova. Dacă Moldova ar fi atacată, cred că fiecare român s-ar simți atacat, ar fi ca și cum România ar fi amenințată. Pentru că noi, românii, deși avem două state – simțim la fel în ambele, iar conștiința noastră națională nu e separată de Prut.
Vorba cu fuga de război pare inițial jignitoare sau ironică, dar nu e. Suntem înconjurați de Ucraina în flăcări, de Rusia (prin Transnistria). Ziarele occidentale scriu că Moldova e lăsată pentru desertul lui V. V. Putin, rușii se laudă că ar ocupa România în jumătate de oră. De Moldova nu e vorba, pentru că e nesemnificativă. Ca și cum cineva de la categoria muscă s-ar bate pentru un titlu cu cineva de la categoria grea.
Toți își fac griji pentru Moldova, mai puțin noi, moldovenii (sper ca această vorbă să nu-mi fie luată de vreun moldovenist). Noi urmărim, ca în scurt-metrajul Când se stinge lumina, cursul valutei și suntem preocupați de sărăcie și de jafurile pe care le mai fac politicienii. Politicienii moldoveni, de asemenea au alte griji. Pentru mulți dintre ei, din păcate, soarta Moldovei nu are legătură cu soarta lor. Focul ne înconjoară, iar noi ne gândim că dacă nu plouă, nu se vor face cartofii. Pe de-o parte pentru că prea puțin contează ce credem noi cu adevărat, pe de alta pentru că suntem căliți de o criză continuă. Când cineva se frige, pentru un basarabean înseamnă căldicel. E și bine, poate. Cel puțin pentru că atunci când suntem în pericol putem face și altceva.
Sper că prin lipsa fricii și a grijilor să avem dreptate. Ar fi una dintre foarte puținele ori când toată lumea ne spune ceva, iar noi ne vedem de treabă pentru că nu simțim motive reale de îngrijorare. Acum, aproape că spunem: adio Transnistria. Ne-am apropiat de UE, ar fi timpul să mergem acasă, în România. Dar nu cu pașapoarte.
