La 30 august 2022, a decedat Mihail Gorbaciov, primul și ultimul președinte al URSS. El a intrat în istorie ca policiticanul care a dat ordinul de retragere a trupelor sovietice din Afganistan și cel care a început perestroika. Politica sa externă a dus la sfârșitul războiului rece de 44 de ani cu Statele Unite, democratizarea Europei de Est și reunificarea Germaniei. Iar în 1990, Gorbaciov a devenit laureat al Premiului Nobel pentru Pace.
Gorbaciov – „nepot de deportați”
În 1985, în fruntea Partidului Comunist vine Mihail Gorbaciov, nepot de deportați pe vremea lui Stalin. De când a intrat în Partidul Comunist, Gorbaciov a trecut hotarele URSS și a vizitat, în scop de lucru, Statele Unite ale Americii, Belgia, Germania, Regatul Unit, Canada și alte țări. Vizitele întreprinse i-ar fi schimbat gândirea, motiv pentru care a propus reformele economice, interne și externe. Se mai spune că atunci când a fost student la Moscova, colegul lui de cameră, un ceh atras de Occident și cosmopolit, l-ar fi „molipsit” cu idei noi.
Ajuns la conducere, Gorbaciov și-a propus să liberalizeze URSS, din punct de vedere economic. Totuși stagnarea moștenită de la Brejnev și-a lăsat amprenta. URSS a fost nevoită să importe grâu și alte cereale.
Una dintre reformele făcute în această perioadă este „reforma alcoolului”, pentru combaterea alcoolismului. Prețurile la băuturile alcoolice au fost majorate considerabil, persoanele în stare de ebrietate erau condamnate penal, iar podgoriile au fost distruse. Într-un final, reforma anti-alcool nu a avut succes și a adus prejudicii bugetului de stat.
„Glasnosti” – una dintre cauzele care a dus la destrămarea URSS
O altă reformă propusă de Gorbaciov au fost alegerile cu mai mulți candidați. De asemenea, acesta a propus „Legea cooperativelor” care le permitea oamenilor să aibă afaceri private.
Ca să aibă susținători, a început politica „glasnosti”, care presupunea criticarea trecutului, libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei, eliberarea prizonierilor politici.
În aprilie 1986, a avut loc accidentul nuclear de la Cernobâl. Gorbaciov a fost cel care a dat ordine și a fost responsabil pentru ameliorarea consecințelor exploziei reactorului nr. 4.
Acest accident, sub politica „glasnosti” care a accentuat critica la adresa lui Gorbaciov, a fost una dintre cauzele care a dus la destrămarea URSS.
Lucrurile au ieșit de sub controlul lui Mihail Gorbaciov. Astfel, în același an au loc primele revolte în capitala RSS Kazahă Alma-Ata. Exemplul a fost urmat prin proteste în Moscova și violențe în Azerbaidjan. Anul 1989 este marcat de numeroase manifestații naționaliste.
Opozantul lui Gorbaciov, Boris Elțîn, a devenit în scurt timp președintele Federației Ruse. Sub presiunea lui și cea de destabilizare a PCUS, Gorbaciov a permis republicilor unionale să se separe. Întrucât țara intra într-un colaps politic, el a demisionat din funcția de președinte la 25 decembrie 1991. La 1 ianuarie 1992, Uniunea Sovietică a încetat să existe.
Deși mandatul său s-a sfârșit printr-un eșec și prin dispariția statului al cărui președinte a fost, Mihail Gorbaciov a făcut față unor probleme necunoscute liderilor sovietici anteriori. Diplomația lui constructivă și promovarea libertății în propria lui țară și în fostele țări satelit ale Uniunii Sovietice i-au adus admirația întregii lumi.
Citește și: O scurtă istorie a URSS
