Acum 25 de ani, la Moscova a avut loc tentativa loviturii de stat de la Moscova, numită şi „puciul care a contribuit la prăbuşirea Uniunii Sovietice”. Lovitura de stat eşuată a conservatorilor sovietici împotriva Perestroikăi lui Mihail Gorbaciov a dat o lovitură decisivă Uniunii Sovietice, destrămată după numai patru luni, la sfârşitul anului 1991.
Astfel, pe 19 august 1991, coloane de tancuri au pătruns pe străzile Moscovei, iar întreaga ţară a aflat, de la televiziunea de stat, că preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov nu-şi poate îndeplini funcţiile din motive de sănătate. Un Comitet de stat de urgenţă a preluat puterea.
Puciştii au declarat stare de urgenţă pentru o perioadă de şase luni, au anunţat reintroducerea cenzurii şi au ordonat intrarea tancurilor în Moscova.
Liderii puciștilor erau comuniști radicali, care considerau că reformele lui Gorbaciov au mers prea departe și că noul tratat unional făcea ca puterea guvernului central să scadă prea mult, iar cea a guvernelor republicane să fie prea mare.
În data de 21 august, puciştii au fost învinşi, iar a doua zi Gorbaciov a revenit la Moscova. Cu toate acestea, poziţia sa fusese mult slăbită de Boris Elţîn, a cărui popularitate a crescut semnificativ.
În 22 august, mii de locuitori ai Moscovei, însoţiţi de o macara, au demontat statuia imensă a lui Felix Dzerjinski, fondatorul primei poliţii politice sovietice, aflată în piaţa Lubianka, în faţa sediului KGB.
În scurt timp, republicile sovietice au început să-şi declare, pe rând, independenţa, iar URSS a fost dizolvată oficială în decembrie.
Toţi puciştii – cu excepţia lui Boris Pugo, care s-a sinucis – au fost graţiaţi de Boris Elţîn.
La Chişinău, din înaltele oficialităţi numai vice-speakerul Parlamentului Ion Hadârcă şi premierul Valeriu Muravschi erau pe loc, ceilalţi – printre care preşedintele Mircea Snegur şi speakerul Alexandru Moşanu – erau la odihnă în afara R. Moldova. Au revenit însă imediat, pe 19 seara, după care au plecat a doua zi dimineaţa la Bucureşti, pentru a discuta despre crearea unui guvern moldovean în exil în eventualitatea unui deznodământ tragic.
Ion Hadârcă a condamnat puciul în amiaza zilei de 19 august atunci când lucrurile nu erau nici pe departe clare, precum şi a oamenilor de rând care au răspuns fără întârziere la apelul autorităţilor. O poziţie similară va adopta Parlamentul pe 21 august.
Autorităţile transnistrene şi găgăuze au susţinut puciştii, aşa cum au făcut-o şi comuniştii locali, deşi puţin mai discret decât primii. Pentru moldoveni, cea mai importantă consecinţă a puciului eşuat de la Moscova a fost declararea independenţei Republicii Moldova, pe 27 august 1991.
