Connect with us

Important

Scrisoarea unui tânăr din Bălți stabilit în Paris către Trăian Băsescu

Publicat

pe

Stimate Domnule Președinte,

Vă mulțumesc anticipat pentru atenția acordată răspunsurilor la întrebările mele. Din păcate, fiind actualmente la Paris, nu pot să vi le adresez personal.

BĂLȚI ȘI ROMÂNIA

    1. Sunt bucuros că la 82 de ani de la ultima vizită a unui demnitar român care poartă lumina, adică Regele Carol al II-ea în 1935, ați venit și Dvs. la Bălți, orașul în care probabil s-a început (Bălți a fost primul oraș din Basarabia, zemstva căruia a „votat” Unirea la 3 martie 1918 încă înainte de Sfatul Țării la Chișinău la 27 martie 1918) și s-a terminat (Holocaust la Bălți, bombardamente germano-române în 1941) istoria comună a României și Basarabiei din perioada interbelică, o perioadă de aur a acestui oraș până la ascensiunea fascismului în România, oraș care de-a lungul istoriei a suferit probabil cel mai mult dintre toate localitățile din Basarabia atât pe plan uman, cât și pe cel al infrastructurii urbanistice și care astăzi este complet desfigurat. Din motive recunoscute de comunitatea internațională nu consider ca „lumină” vizita lui Ion Antonescu pe 17 iulie 1941 la Bălți și întâlnirea sa cu Eugen Ritter von Schobert tot în capitala de nord a Moldovei, nici ultima trecere a lui Antonescu prin Bălți în august 1944 când a fost adus la Moscova. Tot acest oraș a cunoscut în vara-toamna lui 1944 gropi comune în care au fost aruncați prizonieri de război germani şi români uciși de sovietici. Tot acest oraș a cunoscut deportările organizate de către autoritățile sovietice începând cu anul 1940, apoi și 1949, în cadrul operațiunii Iug de pe gara Slobozia. Sunt sigur că cunoașteți și istoria basarabenilor, printre care și Doamna Stela Popescu, născută la Bălți, care au trebuit să fugă din Basarabia după anexarea acesteia de către URSS și trimiterea în lagăre a burgheziei, agricultorilor și a intelectualilor locali și nu numai.
    2. Acest oraș, chiar dacă s-a constituit ca oraș pe timpurile Imperiului Rus, a devenit oraș propriu-zis datorită evreilor. Fără îndoială cunoașteți cum bălțeni evrei organizau pe timpul Regatului României servicii speciale la sinagogile din Bălți pentru Mihai, fiul Regelui Carol al II-lea, cum păstra administrația românească grădina publică Maria la Bălți (fondată de Împărăteasa Rusiei Maria Alexandrovna, bunica Reginei Maria a României, în onoarea căreia a fost numită și strada paralelă cu grădina Maria în centrul Bălțiului – strada Regina Maria). Mozaicul istoric uman al acestui oraș, ca și cel al multor orașe shtetele a României din perioada interbelică, a fost decimat pe timpurile Holocaustului, când jumătate din populația Bălțiului a fost de origine evreiască, iar cealaltă jumătate alcătuită din români, ruși, polonezi, germani, austrieci și armenii.
    3. Este numai de lăudat faptul că România s-a întors spre lumină și Domnul Președinte Klaus Iohannis a promulgat legea inițiată de Domnul Crin Antonescu privind condamnarea și pedepsirea faptei unei persoane de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracțiuni de genocid contra umanității şi de crime de război, precum şi faptei de a promova, în public, idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, și pedepsirea lor cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit acestei legi negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia, a genocidului, a crimelor contra umanității şi a crimelor de război, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
    4. Este numai de lăudat și că România a adoptat legea privind instituirea Zilei Limbii și Teatrului Idiș, proiect legislativ pe care l-a inițiat deputatul Domnul Silviu Vexler în urma dialogului cu Doamna Maia Morgenstern, care a primit chiar în ajunul sărbătorii de 1 decembrie ”Cheia orașului București” și Diploma de Excelență pentru întreaga activitate în slujba românilor.
    5. Cine știe, poate și cântăreața Doamna Isa Kremer de origine bălțeană, cunoscută în întreagă lume anume pentru cântecul Mayn Shtetele Belz, ar putea să aibă un astfel de premiu în ziua de astăzi?
    6. Cum să facem noi astăzi să reinventăm această cultură yiddish la Bălți? Cum să facem să reconstruim centrul vechi al orașului și cartierele evreiești distruse pe timpurile Holocaustului, distrugerea cărora a fost definitivată în perioada sovietică? Cum să reconstruim acel Mic Paris basarabean care a fost Bălți? Astăzi auzim mai multe voci care ba nu recunosc, ba încearcă să relativizeze Holocaustul la Bălți, descris drept „Iadul de la Bălți…” de către Ziarul de Iași: “În lagărul de lîngă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame…” Trebuie să fim capabili să înfruntăm istoria Bălțiului, să fim capabili să ne privim în ochi unii pe alții și să ne recunoaștem erorile și să ne asumăm responsabilitățile respective – doar singurul lucru cu adevărat important este fericirea și bunăstarea oamenilor fără teste ADN. Doar asta reprezintă înțelegerea, iubirea adevarată, în cazul nostru înțelegerea și iubirea României. O crimă nu scuză o alta. Condamnați și Dvs. minimalizarea sau/și negarea Holocaustului la Bălți?

UNIONISM ȘI DE CE 26 DE ANI DE LA INDEPENDENȚĂ BASARABIA NU S-A REUNIT CU ROMÂNIA

  1. România, în pofida perioadelor de istorie întunecate ca fascismul și comunismul, a reușit să se întoarcă în familia țărilor europene care împărtășesc aceleași valori, care ca și România au fost fondate ca état-nation (state-națiuni) pe baza Iluminismului din Primăvara revoluțiilor europene din 1848. În opinia mea, aceasta reprezintă fundamentul națiunii românești, națiunii în sensul francez (iluminist) al cuvântului, adică al națiunii bazate nu pe sânge, ci pe alăturarea corpului politic care este statul Român.
  2. În acest context este foarte îngrijorătoare ascensiunea argumentului naționalist în discursul mai multor unioniști, inclusiv a celor care vă înconjoară în PUN. Mai mult decât atât, Dvs. și cu mine suntem unioniști, precum unioniști se consideră și cei care vă înconjoară. Dar oare ce înseamnă a fi unionist? Să-i numești public pe basarabenii rusofoni coloana a 5-a, să strigi cemodan – vokzal – Rossiya! (valiza – gara – Rusia în rusă)? Unionismul meu nu este cel al acestor persoane. Isterie, distrugere, învinuirea altora de propriile eșecuri, sălbăticie, absența culturii generale, primitivism, complexe personale și o profundă beznă spirituală la care se adaugă ignoranța totală cu privire la ceea ce este România de astăzi (dar și de ieri – unde regimul lui Antonescu a fost condamnat moral și juridic) – acesta nu este unionismul meu.
  3. Considerați că cei care vă înconjoară în partidul PUN reprezintă o forță nouă, proaspătă, nu sunt reciclați inclusiv din trecutul așa zis glorios sovietic, sunt o forță capabilă să motiveze singură (fără carismă Dvs.) păturile importante ale populației din actuala Republică Moldova? Oare această formațiune reprezintă oameni care nu sunt cunoscuți pentru promisiuni deșarte? Mulți dintre ei au fost în toate ramurile puterii de stat în Moldova: de la deputați în parlamentul Republicii Moldova până la miniștri și chiar președinte al Republicii Moldova. Dar ce au reușit aceștia în privința unirii? De ce după 26 de ani de promisiuni de la establishmentul moldovenesc unionist singurul lucru care rămâne stabil sunt însăși aceste promisiuni, dar nu și fapte?
  4. Unionismul meu trece în primul rând prin creier (dacă este) și înseamnă: creație, construcție, lumină, cultură, înțelegere, frăție și bineînțeles bune maniere și tutuială eventual numai după cunoștința personală a unei persoane. Din păcate constat că toate aceste noțiuni sunt străine mai multor unioniști – și aceasta este critica mea cea mai mare. Cuvântul unionist este o onoare ușor exagerată pentru unii, care prin acțiunile lor contribuie mai mult la scăderea susținătorilor unirii, decât la creșterea numărului lor. Cum să ajungem cu așa oameni la consens intern cu privire la unire în societatea moldovenească ? Câți dintre unioniști cunosc câte acte sunt în piesa Cântăreața Cheală a lui Ionesco? (un singur act), câți dintre ei cunosc cel puțin un film din noul val al cinematografiei românești (filmele lui Cristi Puiu/Cristian Mungiu spre exemplu)? 

INSTITUȚIONALIZAREA UNIONISMULUI vs. CUM SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ROMÂNIA ȘI SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE BENEFICIILE UNIRII

  1. Nu sunt convins că pentru a înfăptui reunirea avem nevoie de partide politice. Apropo, primul partid care a constituționalizat unionismul la nivel de partid în Moldova a fost cel al Doamnei Pavlicenco. În opinia mea, Unirea, ca și România, ca să fie un lucru bine făcut, trebuie să treacă prin mințile oamenilor și nu prin emblema partidului respectiv. Unirea este mult mai mare decât apartenența la un partid politic oricare. Aici vine și întrebarea mea privind prezența Dvs. în politica moldovenească în cadrul unui partid: oare scopul și misiunea Dvs. de realizare a Unirii nu depășesc liniile partinice? Cât privește instituționalizarea unionismului în Republica Moldova, constat un singur lucru – de la mai mult de un milion de persoane la Podul de Flori în 1991 avem numai 30% din populație care, conform sondajelor, se declară în favoarea ideii Unirii. De ce numărul celor care sunt pentru Unire a scăzut pe când instituționalizarea unionismului a crescut și s-a ancorat definitiv în politica moldovenească? Cine trebuie să-și asume responsabilitatea pentru absența susținerii masive a reunirii? Câte acțiuni sunt constructive și nu dezbină (cum sunt inițiativele deputatului Domnul Constantin Codreanu privind construiea autostrăzii – aici  așteptăm cu nerăbdare și susținerea României privind reluarea zborurilor internaționale de la Aeroportul Internațional Bălți). Când vom putea cumpăra bilete la primul zbor regulat Bălți – București cu TAROM sau cu BLUE AIR sau de ce nu și cu CARPATAIR?
  2. Astăzi în Republica Moldova se resimte o profundă sărăcie spirituală, cauzată inclusiv de propaganda sovietică și de reminiscențele mentalității sovietice. Deși rusofonii în Republica Moldova sunt minoritari (chiar și în cazul în care toți ar fi împotriva Unirii, nu văd cum ar încurca votul lor la un referendum dacă majoritatea românofonă ar vota pentru). În acest context, aș vrea să vă întreb când vom avea cel puțin un post TV românesc difuzat în rusă (dublat, subtitrat sau chiar și emis în rusă) pe întreg teritoriul Republicii Moldova? Nu credeți că stereotipurile și clișeele negative ridicole despre România trebuiesc combătute? Cine va lucra cu Rusia și cu rusofonii și cu alte minorități din Basarabia să le explice că Unirea Republicii Moldova cu România nu este împotriva Rusiei, ci pentru oameni care trăiesc între Prut și Nistru?

ROMÂNIA ȘI EU

Am 50 la sută sânge românesc (basarabean dacă doriți) și restul distribuit între origini poloneze, lituaniene, rusești, ucrainene, șamane și franceze. Bunica mea este de proveniență lituaniano-poloneză și s-a stabilit în Basarabia după război și după ce s-a mutat de la Constanța și Galați. Înainte să fie medic în Armata Roșie, familia sa a fost mutată din Lituania la Vladivostok pe timpurile Imperiului Rus, după ce toți părinții și rudele ei au fost trimiși în lagăre de către NKVD – ultima dată când și-a văzut părinții a fost la vârsta de 15 ani. Bunica mea a trecut și prin asediul Leningradului studiind medicina la Universitatea Pavlov și fiind în același timp fiica dușmanilor poporului. Ea a fost medic emerit al Moldovei, a reconstruit și a condus Serviciul de Urgență de la Bălți mai mult de 30 de ani după război, dar nu a fost nicio zi membră a Partidului Comunist. Când a căzut Cortina de Fier, primul lucru pe care ea l-a făcut – m-a dus în excursie prin România, la Iași, Galați, București și Constanța – anume Constanța… Ea a vrut să-mi arate orașul în care a trăit puținele clipe fericite din viața sa, să mă întâlnesc cu români – oameni care i-au devenit dragi cât timp a trăit la Constanța, locul unde mama mea rusofonă a fost educată de o dădacă din România. Numai că Cortina de Fier a căzut prea târziu – bunica mea nu i-a mai găsit pe oamenii pe care-i cunoscuse pe vremuri după ce a bătut la ușile pe care le recunoștea – nu-i mai rămânea decât să se plimbe pe străzi și să plângă atingând zidurile clădirilor pe care le mai recunoștea. Așa am descoperit eu România – prin perspectiva relațiilor umane, prin respectul oamenilor, în primul rând. Viețile oamenilor sunt complicate, nuanțate și naționalismul nu-și mai are loc într-o societate modernă. Ca și aviatoarea Nadia Russo de origine rusă care a fost printre primele femei pilot din România în cadrul Escadrilei Albe, ca și Pavel Kisseleff, numele căruia îl poartă azi o arteră importantă din București între Piața Victoriei și Piața Presei Libere, ca și familia de germani basarabeni a fostului președinte al Germaniei Domnul Horst Köhler, părinții căruia sunt originari din regiunea Bălțiului. Asta este Bălți, Basarabia, România și Europa.

Cine ar fi acel Lech Wałęsa român care ar păstra pacea fragilă socială la Bălți și în Basarabia în general contribuind în același timp la renașterea conștienții și solidarității poporului României întregite, care ar fi precursorul căderii zidului de pe Prut și cine ar fi acel Urho Kekkonen român care ar fi capabil să găsească echilibrul în relațiile internaționale privind Unirea și înțelegerea Unirii pe planul politic internațional?

Cu respect,

Alexandr Baikalov

Citește mai departe
Advertisement

Cultură

Update / Cenzura se învață la școală. Un elev din Chișinău a fost blamat pentru că a vorbit despre V. Plahotniuc în timpul unei ore deschise

Publicat

pe

De către

Un elev al liceului român-francez „Gheorghe Asachi” din Chișinău a fost blamat în fața întregii instituții pentru că, întrebat de profesoară, în timpul unei ore deschise, ce și-ar lua ei cu ei în călătorie, a răspuns că ar lua „cravata lui Plahotniuc și un milion de dolari”. Copilul a fost acuzat că „a făcut liceul de rușine în toată țara” și i s-a spus că minorii nu au voie să discute de politică.

Directorul Liceului Teoretic moldo-francez „Gheorghe Asachi” din Capitală, Boris Volosatâi, a declarat că regretă cele întîmplate și va lua toate măsurile de rigoare pentru a pedepsi cadrele didactie care și-au depășit atribuțiile.

„Nimeni nu este îndrept să-l învețe sau să-l impună pe copil la care Dumnezeu să-și facă cruce. Îndată ce a apărut acest material, am organizat o ședință și am luat notele explicative de la cadrele didactice implicate. Am scris sesizare la Consiliul de Control și Etică din instituția noastră care ulterior va veni cu propuneri de pedeapsă a acestor cadre didactice. Cu acest copil într-adevăr s-a comis o greșeală de neiertat și ea trebuie să fie corectată”.

Potrivit directorului, în ultimii doi ani, au fost înscriși peste o sută de copii ai foștilor absolvenți ai liceului.

„S-au reparat veceurile și coridoarele, s-a schimbat foarte mult în 20 de ani instituția noastră. Faptul că dumnealui venind din Elveția și-a adus copilul tot aici și nu în altă parte, înseamnă că tot a avut o anumită încredere”, a declarat pentru Moldova.org Boris Volosatâi.

Mai multe detalii puteți afla din scrisoarea deschisă semnată de Igor Moldovan, tatăl băiatului și absolvent al aceluiași liceu, care a fost adresată directorului instituției, Boris Volosatâi:

„Bună ziua, domnule Volosatii Boris.
Acesta este un long read, Vă rog să Vă înarmați cu răbdare.
Câteva luni în urmă Sergiu mi-a spus că aveți un nepoțel care Vă poartă numele și care merge în clasa întâi. Evident la Gheorghe Asachi. Numai din această cauză m-am încumetat să Vă scriu. Cred că trebuie să fiți pregătit pentru ce Vă așteaptă.
Anul acesta copilul meu a mers la olimpiada școlară de limbă română. Tema compunerii la care au fost învitați să lucreze copii a fost ceva de genul „Un dialog cu trântorul (care trăiește cu albinele)”. Am fost foarte fericit când am aflat că are mențiune, pentru că româna nu este tocmai partea lui puternică, dar m-am pus pe gânduri când am aflat de ce. Deoarece el a scris în lucrare că îl înțelege pe trântor. Înțelegeți? A spus că el, fiu-meu, îl înțelege pe trântor, pentru că el tot ar vrea să aibă posibilitatea să stea și să nu facă nimic, dar nu poate, pentru că sunt obligații și pentru că cineva are așteptări (asta e de la mine). Păi iată că profesoara lui, care a controlat lucrarea, i-a cerut socoteală pentru un asemenea raționament și a calificat ca fiind nepotrivite asemenea gânduri într-o compunere la olimpiadă. Dar să depășim acest moment lipsit de importanță.
Ieri fiu-meu a avut lecție deschisă la franceză. Cu asistenți din toată Moldova. De la institutul de stat. Nu știu care institut de stat, Vă rog să nu mă întrebați, dar mulți și importanți. Nu știu cine planifică aceste evenimente, nu știu care dacă trebuie informați sau nu părinții, nu știu dacă e necesar copiii să fie diferiți decât în zilele obișnuite, dar a fost. Așa s-a întâmplat, că fiu-meu a mers 3 ani la școală în satul Versoix, cantonul Geneva. Aveți dreptate, în satul unde a trăit răposatul Regele Mihai. Și da, aveți dreptate, în satul unde se află College de Leman și unde a învățat sau poate încă mai învață fiul domnului Plahotniuc. Ce vreau să spun e că Antuan vorbește franceza ceva mai bine decât majoritatea colegilor săi. Acum profesoara de franceză le-a dat o întrebare: ce și-ar lua ei cu ei într-o valiză, dacă ar pleca în călătorie. Și eu sincer nu știu ce i-o fi trecut copilului prin cap să spună că ar lua cravata lui Plahotniuc și un milion de dolari, dar a spus-o. Și știți ce a urmat, dle Director? Cred că știți, pentru că s-ar putea să fie o chestie de rutină.

Au fost telefonați părinții și pe un ton grav invitați urgent la școală. Când spun urgent e la propriu – la ora 15.00. Dar până la s-a produs ceva ce cu siguranță nu are dreptul să aibă loc nicăieri cu nimeni și mai ales cu un copil. Profesoara de franceză a chemat învățătoarea, l-a scos pe copil în fața clasei în care erau și cei de la institutul de stat, i s-a spus că a făcut liceul de rușine în toată țara, i s-a spus că copiii nu au voie să discute de politică, apoi, odată cu următoarea lecție, a început actul de linșaj public la propriu. Doamna învățătoare l-a scos timp de 45 de mine de 3 ori (trei ori, Karl!) în fața clasei, i-a spus că este cap de serie în lista dumneaei cu cei mai răi elevi din clasă, l-a umilit în public, l-a făcut să plângă, l-a pus să-și ceară scuze, și… a invitat părinții la școală. De ce? Pentru ce?

P.S. Acum – despre mine. Eu sunt cel pentru care epopeea școlară a început pe 1 septembrie 1989 în blocul vechi al școlii Nr. 1 „Grigore Kotovskii”, când Dvs. încă erați director adjunct, și s-a sfârșit pe 26 iunie 2000 pe terasa Teatrului de operă și balet „Maria Bieșu” odată cu balul de absolvire al Liceului teoretic român-francez (cu renume național) „Gheorghe Asachi”, când Dvs. deja de 10 ani erați la cârmă.
Nu știu dacă mai țineți minte cum arăta școala în 1989. Era frig peste tot în RSSM, dar mai ales în blocul vechi. Din cauza numărului mare de părinți care doreau să-și dea copiii la „prima” școală din Republică, ați construit în mare grabă niște anexe, ați reamenajat niște săli sportive și de evenimente și holuri, iar altele le-ați dat uitării, ca mai târziu, pur și simplu să le dați în chirie. În ce mă privește, caut dar nu găsesc nicio amintire caldă din acea vreme.

În anul 2000 lucrurile stăteau altfel. În societate, mă refer. La liceu totul rămăsese pe vechi. Vecee nespălate fără hârtie și apă caldă, scări antiincediare nefuncționale, coridoare prăfuite, laboratoare pustii, sală de informatică cu calculatoare Electronica etc. În schimb, era foarte mult patriotism. Din perioada ceea am mai multe amintiri frumoase, pentru că frumoși eram noi. Și vârsta. Și unii profesori.
După ultimul examen de bacalaureat eu și cu un coleg de clasă, pe care îl cunoașteți bine, am scris cu cariocă neagră de-a lungul peretelui la etajul 5: „В ЭТОЙ ШКОЛЕ МЫ ЗВЕРСКИ УБИЛИ ВРЕМЯ”. Pentru atunci era valabil, însă astăzi aș scrie:

„В ЭТОЙ ШКОЛЕ ВРЕМЯ ЗВЕРСКИ УБИЛО НАС”

De atunci au mai trecut aproape 20 de ani și copilul meu merge în aceeași sală de clasă, în care am mers și eu în primii ani. Să știți că nu am foarte mulți colegi și nici colege care au decis să-și dea copii la Asachi. Din clasa noastră știu doar despre Dorina.

Ce vreau să spun e că mi se întâmplă să vizitez alma mater-ul mai des decât alții, ceea ce nu neapărat Vă și bucură, chiar dacă prin interviuri declarați că sunteți ca și părinții – în așteptarea copiilor. Și Vă spun că din 1989 puține lucruri s-au schimbat în genere, și încă mai puține spre bine. Prin preajma liceului s-au mai schimbat ele, dar în liceu – puține: vecee în care nu vrei să intri, fără hârtie și apă caldă, coridoare prăfuite etc etc. În schimb și mai mult patriotism. Patriotism în compuneri, patriotism în manuale, patriotism la olimpiade și patriotism în capul învățătorilor.

Trebuie să Vă mai spun că anul acesta la întâlnirea cu absolvenții am fost 2 oameni din toată promoția. Nu mă credeți? Verificați listele celor prezenți. Anul acesta de 1 martie am avut cel mai clar senzația că liceul meu de suflet a devenit nimic mai mult decât o școală provincială cu orgoliu de sorbonă. Cred că de la cap se trage.”

Citește mai departe

Important

Fact-check: Cum depistăm site-urile care publică știri false

Publicat

pe

De către

Tot mai multe site-uri care publică știri false apar în mediul online din Moldova. Cum le depistăm?

Citește mai departe

Economie

Fact-check: Întoarcerea miliardelor furate – din bani publici sau nu?

Publicat

pe

De către

Andrian Candu, președintele Parlamentului, afirmă că din banii publici nu s-a plătit nimic pentru întoarcerea miliardelor furate. Experții îl contrazic.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele Știri

Economie38 de minute în urmă

Pavel Filip a încurajat reprezentanții BERD și ai Băncii Transilvania să facă în continuare investiții în economia națională

Premierul Pavel Filip a avut astăzi o întrevedere cu directorul executiv al Departamentului instituții financiare al Băncii Europene de Reconstrucție...

Reportaje40 de minute în urmă

Unde se duce râul Nistru

„Așa, când te uiți, nu pare verde. Dar dacă ești, scuzați, mai păros, când ieși din apă, verdeața se lipește...

Social1 oră în urmă

Cadavrul carbonizat al unui bărbat, depistat într-o fâșie forestieră din apropierea satului Rădulenii Vechi

Cadavrul carbonizat al unui bărbat a fost depistat astăzi într-o fâșie forestieră din apropierea satului Rădulenii Vechi, Florești. Poliția a...

Social1 oră în urmă

Doua tone de fructe, ridicate de poliţiști din Piaţa Centrală// VIDEO

Oamenii legii au retras fructele, în urma unor verificări care au avut loc, după ce au parvenit plângeri din partea...

Justiție2 ore în urmă

Fostul deputat Chiril Lucinschi, condamnat la 5 ani și 6 luni de închisoare

Fostul deputat Chiril Lucinschi a fost condamnat la 5 ani și 6 luni de închisoare într-un penitenciar de tip semi-închis...

Externe3 ore în urmă

Anunțul unui laborator britanic tulbură apele în ancheta privind otrăvirea lui Serghei Skripal

Şeful laboratorului militar britanic din Porton Down, Gary Aitkenhead, a declarat, pentru Sky News, că acest centru nu a putut...

Social4 ore în urmă

Un grup de experţi NATO se află într-o vizită de asistenţă la Ministerul Apărării

Un grup de experţi NATO  se află, în perioada 3-5 aprilie, într-o vizită de asistenţă la Ministerul Apărării. Scopul vizitei...

Advertisement

Opinii