Interviu cu Nicolaie Chirtoaca, analist politic
– Domnule Chirtoaca, putem considera vizita recenta a oficialilor rusi un preambul al intrunirii in format 5+2 din 27 octombrie sau ea se poate solda si cu ridicarea barierelor la exporturile moldovenesti in Rusia?
– Raporturile bilaterale intre Republica Moldova si Federatia Rusa intr-adevar in ultima perioada de timp s-au focalizat aproape in totalitate asupra problemei transnistrene. Vizita recenta a delegatiei ruse in frunte cu fostul ambasador in tara noastra, contraamiralul Zubakov, poate fi perceputa, in primul rind, anume din aceasta perspectiva. Odata cu extinderea UE si NATO spre est, rusii incearca o strategie de asigurare a suprematiei propriilor interese in spatiul post-sovietic, exercitind presiuni de ordin economic, politic si militar asupra mai multor state independente din Europa de Est, printre care si Republica Moldova. Limitarea accesului produselor noastre, in primul rind a celor agricole, animaliere si vinicole, la piata traditionala de desfacere, jocul de-a majorarea unilaterala a preturilor la gazele naturale sint o expresie concludenta a acestei strategii de intimidare a popoarelor care promoveaza o politica independenta in raporturile cu fosta metropola si care tind spre integrarea europeana.
Judecind dupa declaratiile facute dupa vizita la Chisinau si tinind cont de pozitia rectilinie si simplista a rusilor in problema separatismului transnistrean, cred ca unul din scopurile principale ale lui Zubacov a fost de a vedea in ce masura Republica Moldova este susceptibila si vulnerabila in fata exercitarii unor astfel de presiuni. Presiuni care urmaresc anumite cedari ale Chisinaului in problema statutului special al raioanelor din stinga Nistrului, care ar asigura prezenta militara a rusilor in estul Moldovei si transformarea tarii noastre int-un stat manipulat din exterior prin intermediul unor forte proruse si ostile intereselor noastre nationale, legiferate in cadrul unui „stat comun”. Asa-numitul memorandum Kozak, de fapt, este expresia cea mai directa si cinica a intereselor neo-imperiale ale rusilor in aceasta zona, pe care acestia din urma incearca cu tot dinadinsul sa le legifereze si in noua runda de negocieri. De data aceasta in cadrul unui format international mai larg si in contextul unui joc geopolitic mai riscant.
Este putin probabil ca rusii au trimis o astfel de delegatie pentru a incerca sa amelioreze relatiile bilaterale, deoarece, asa cum a mentionat recent si presedintele Voronin, in raporturile dintre Chisinau si Moscova nu sint alte probleme, decit problema spinoasa a diferendului transnistrean. Pe de alta parte, din 1991 incoace noile autoritati de la Moscova rar au dat dovada de perspicacitate si atitudini constructive in raporturile cu fostele „republici-surori”, mai mult creindu-le probleme si mizind pe o posibila revenire la o noua „uniune euro-asiatica”, rusii detinind aici rolul de hegemon. Consider ca nu sint prea multe dubii referitor la scopul final al vizitei in Moldova a echipei in frunte cu fostul ambasador Zubakov, acesta avindu-si rolul sau in incercarile esuate de federalizare a Republicii Moldova, ca mijloc de consolidare a prezentei Moscovei pe meleagurile nistrene.
– Javier Solana a declarat ca Vladimir Putin i-a inminat un proiect de “imbunatatire” a Planului Iuscenko. Putem presupune ca acesta si este noul plan rusesc de reglementare a diferendului transnistrean?
– Federatia Rusa nu are si nici nu poate avea un alt plan de rezolvare a problemei transnistrene, decit cel cunoscut sub denumirea de „planul Kozak”, pe care strategii de la Kremlin incearca intr-un mod destul de simplist si selectiv sa-l „incruciseze” cu initiativele presedintelui Iuscenko. Noile propuneri ale Rusiei au menirea doar de a crea impresia unei modificari de atitudine, pastrind intacte cele mai obraznice si provocatoare prevederi din documentul elaborat de sfetnicii lui Putin in 2003, care lezeaza in mod flagrant independenta si suveranitatea tarii noastre si pun sub semnul intrebarii viitorul european al Republicii Moldova. Aceste „amendamente” sint folosite in primul rind pentru a incerca recunoasterea pe plan international a pretinsei „republici transnistrene” sub pretextul “democratizarii” Transnistriei si pentru a justifica prezenta militara straina in Moldova. De data aceasta se propune un contingent mixt, din care vor face parte si trupe ale Ucrainei, sub egida OSCE, propuneri care din start nu pot fi acceptate de catre tara noastra din simplul motiv ca exista destul de mari riscuri ca aceste contingente sa asigure nu atit pacea si stabilitatea in stinga Nistrului, cit promovarea intereselor straine in aceasta parte a Europei.
Faptul ca acest „nou plan” este prezentat drept „foaie de parcurs” pentru rezolvarea problemei denota intentiile rusilor, si ale complicilor lor de la Tiraspol, de a exercita presiuni asupra celorlalti participanti la negocieri, in primul rind UE si SUA, pentru a acredita ideea confederalizarii Moldovei si a zdruncina din temelie pozitia delegatiei noastre, care deriva din actele legislative adoptate de Parlamentul tarii in vara acestui an.
Nu poate fi exclus si alt calcul politic al Kremlinului, cel de a provoca scindarea noului format 5+2 din interior, dind toata vina pe partea moldava, in efortul de a pastra starea de incertitudine si a initia luari de atitudine simple, urmate de incercarile de a transforma Transnistria intr-un fel de Kosovo, teritoriu administrat de structuri internationale. intr-un cuvint, este vorba nu atit de intentiile rusilor de a contribui la aplanarea conflictului in cauza, cit de insistentele lor de a promova aceeasi linie distructiva, de asigurare a propriei prezente politico-militare si strategice in aceasta zona a Europei, in detrimentul intereselor noastre nationale.
– Litkai a declarat ca noul plan al rusilor contine 75 la suta din Planul Kozak si 15% din cel al lui Iuscenko…
– Eu cred ca daca pasarea “pre limba ei piere”, atunci rusii prin declaratiile lui Litkai. Cred ca pretinsul „ministru de afaceri externe” a divulgat din start niste elemente-cheie ale tacticii patronilor sai in cadrul noului format de negocieri. Este clar ca tandemul Moscova-Tiraspol deja depune eforturi considerabile pentru a prelua initiativa politica, in cazul rusilor si cea diplomatica, in noul cadru de negocieri cu participarea americanilor si reprezentantilor Comisiei Europene. Se creeaza impresia ca Rusia subestimeaza valoarea si ponderea Statelor Unite si a Uniunii Europene, interpretind gresit corectitudinea si retorica politico-diplomatica civilizata a noilor participanti la negocieri drept slabiciune sau o anumita lipsa de vointa politica…
– Atunci cind citeva sute de ostasi rusi la Tiraspol nu au nici o importanta din punct de vedere militar, de ce totusi Moscova nu-si evacueaza efectivele si munitiile de pe teritoriul R.Moldova?
– Prezenta unui contingent de aproximativ 1200 de militari rusi se incearca a se justifica prin necesitatea asigurarii securitatii depozitelor militare, in care mai ramin stocate zeci de mii de tone de armament si munitii militare. De fapt, aceste trupe sint mai mult decit un contingent militar – ele simbolizeaza si reprezinta prezenta armata a unui stat strain intr-o zona care nu este controlata pentru moment de autoritatile legale de la Chisinau. Pe de alta parte, aceste trupe asigura controlul asupra unei baze aeriene, cea de la Tiraspol, care poate servi in orice moment drept un cap de pod pentru desfasurarea unei operatiuni militare de extindere rapida a numarului de militari straini in stinga Nistrului. Rusii sint buni de a inventa tot felul de pretexte pentru astfel de operatiuni, sa ne amintim marsul asupra Pristinei a trupelor de pacificatori rusi, din fosta Iugoslavie.
Trei – prezenta militara ruseasca are o importanta evidenta din punct de vedere psihologic si motivational. Atita timp cit in estul Moldovei se vor afla militari rusi, autoritatile de la Tiraspol si complicii separatistilor se vor simti ca la ei acasa. Acest contingent de militari parca ar fi un cordon ombilical care leaga Transnistria de Federatia Rusa si le ofera separatistilor senzatia ca Rusia ramine in preajma lor si ii sprijina. Aceste contingente pot fi reduse la citeva sute de oameni, dar faptul prezentei militare a Federatiei Ruse deja este un factor politico-militar, care nu numai ca sfideaza in mod flagrant deciziile prestigioaselor foruri internationale, dar si exercita influenta asupra situatiei din aceasta zona, precum si asupra negocierilor, inclusiv in noul format.
– Planul rusesc anonim pretinde a pune la masa de tratative un semn de egalitate intre Chisinau si Tiraspol. Ce se urmareste, de fapt, prin aceasta?
– Mai mult decit atit, pozitia rusilor fata de natura, cauzele si consecintele conflictelor de la periferia fostului imperiu sovietic pleaca de la un concept superficial si periculos. Conform acestuia, conflictele mentionate au un caracter interetnic, sint consecinta destramarii fostei URSS, iar „popoarele” din enclavele protejate de rusi, deci si „poporul transnistrean”, au drepturi egale cu cele de care se bucura natiile titulare. in al doilea rind, rusii depun eforturi sustinute pentru a acredita pe plan international ideea responsabilitatii egale a partilor implicate in conflictele armate de la inceputul anilor nouazeci ai secolului trecut, dar construind strategii proprii pornind de la aceste premize false si superficiale. in al treilea rind, s-a promovat insistent ideea ca autoritatile legale ale statelor respective – Georgia, Azerbaidjan, Moldova, intr-o anumita masura Ucraina – au profitat in mod direct de pe urma zonelor gri ale conflictelor nesolutionate: sint implicate in activitati financiare si economice ilicite, deci nu sint demne de incredere din cauza coruptiei si guvernarii ineficiente. Se vehiculeaza niste idei foarte bizare, depasite de timp, cu un scop bine definit – a discredita guvernele legale ale acestor tari, a deturna opinia publica internationala si a impune occidentalilor niste viziuni care ar facilita Rusiei atingerea scopurilor de lunga durata – pastrarea controluli politic si militar asupra unei mari parti a Europei de Est.
O alta tentativa a rusilor se refera la demilitarizarea unilaterala a Moldovei, sub pretextul fals al dezarmarii ambelor parti aflate in conflict, drept preconditie a dezamorsarii situatiei de-a lungul Nistrului. Astfel de propuneri echivaleaza cu un amestec brutal si necivilizat in treburile interne ale statului moldav, sint o manifestare concludenta a apucaturilor neo-imperiale ale actualei conduceri de la Kremlin, care continua sa trateze noile state independente cu tupeul unei pretinse supraputeri. De la care, de fapt, a ramas doar o umbra palida. Scopul final al acestor eforturi se vede de la o posta – a dezarma Republica Moldova si a pastra propria prezenta militara sub pretextul unor pretinse garantii externe in faza post-conflictuala, ceea ce este absolut inadmisibil in conditiile noii ordini de securitate pe continentul european, la frontiera de est a spatiului euro-atlantic.
– Ce diferente exista intre statutul de mediatori cu drepturi depline si cel de observatori in cadrul negocierilor cu Tiraspolul?
– Statutul de tari-mediator si garant, pe care si l-au asumat in mod unilateral Federatia Rusa si Ucraina, dupa semnarea Memorandumului din 8 mai 1997, n-au nici un suport juridic international. R.Moldova a reusit sa evite erorile altor state, precum cazul Georgiei de pe timpurile lui Sevardnadze, si nu a oferit Federatiei Ruse un statut de pacificator recunoscut pe plan international. Batalioanele de mentinere a pacii ale Rusiei se afla temporar pe teritoriul nostru, in conformitate cu acordul dintre Moldova si Rusia din 21 iulie 1992, si pot fi retrase in baza solicitarii unilaterale a partii moldave. Nu exista nici un document oficial si acceptat de comunitatea internationala care ar stipula in mod concret si clar statutul Moscovei si al Kievului ca garanti si mediatori in procesul de rezolvare a problemei transnistrene. in acest sens noi trebuie sa evitam si pe viitor orice formula care i-ar atribui Federatiei Ruse, dar si Ucrainei, cu tot respectul fata de eforturile administratiei Iuscenko, niste imputerniciri care depasesc cadrul national de solutionare a diferendului.
Conflictul transnistrean este unul intern al Republicii Moldova si acest principiu nu trebuie sa fie pus la indoiala de nimeni. Internationalizarea procesului si ale procedurilor de reglementare a conflictului, initiate de Moldova, nu acorda dreptul cuiva sa se amestice in treburile interne ale statului moldav. Doar Republica Moldova poate accepta sau respinge asistenta din exterior in solutionarea diferendului transnistrean, in baza Constitutiei si in conformitate cu legislatia existenta in tara noastra.
Solutionarea diferendului tine in exclusivitate de competenta si interesele de lunga durata ale Republicii Moldova. Doar Parlamentul Moldovei, in calitatate de organ suprem al puterii centrale, dispune de drepturi si prioritati absolute in problemele ce tin de integritatea teritoriala si suveranitatea puterii. Or, organul legislativ suprem si-a spus cuvintul, in deciziile din 10 si 22 iulie, referitor la principiile de baza de rezolvare a problemei si asupra statutului juridic a raioanelor din stinga Nistrului. Acesta este punctul de plecare si unicul cadru legal relevant pentru solutionarea diferendului, care opune, de fapt, Moscova si Chisinaul.
Pe de o alta parte, este absolut necesar ca acum, odata cu intrarea in functiune a noului mecanism de negocieri in format largit, sa fie clarificat statutul mediatorilor in conformitate cu traditiile si normele europene, pentru a evita pe viitor interpretari voluntariste si arbitrare a functiilor si imputernicirilor mediatorilor si observatorilor. Semnarea unui memorandum in acest sens ar fi oportuna pentru a evita confuzia si neclaritatile in functionarea mecanismului 5+2.
– Ministrul roman de externe a declarat recent la Moscova ca Rusia detine cel mai important rol in rezolvarea conflictului transnistrean. La Chisinau s-au auzit unele voci care sustin ca Romania se cam “spala pe miini”…
– Din 1992, dupa evenimentele tragice de la Tighina, Rominia in mod unilateral a fost nevoita sa se retraga din formatul de negocieri quadripartite. De atunci ea nu se mai implica in mod direct in solutionarea acestui diferend. Mai mult ca atit, cred ca Bucurestiul pe parcursul ultimului deceniu a perceput starea de conflict dintre Chisinau si Tiraspol, precum si situatia din Moldova in ansamblu, mai curind prin prisma unor posibile pericole in calea propriei aderari la NATO si UE, tinind cont de raporturile cu totul speciale dintre cele doua tari. Urmarind relatiile bilaterale moldo-romane deseori aveam impresia ca Romania a tratat problema transnistreana cu o doza vadita de suspiciune, iar separatismul tiraspolean, in dialog cu Chisinaul, ca pe un posibil instrument in conspiratia unor forte post-imperiale, indreptata contra integrarii plenare a tarii vecine in spatiul euro-atlantic. Aceasta a imprimat politicii externe a Romaniei, in special in raporturile cu Federatia Rusa, Ukraina si alte state din spatiul euro-asiatic, un caracter vadit prudent, deseori defensiv, deci reactiv.
Odata cu alegerea lui Basescu in functia de presedinte, Rominia a facut o incercare de a-si schimba formula de promovare a intereselor pe scena internationala, de la una reactiva la alta – proactiva. Seful statului roman in mod neunivoc a declarat ca Rominia poate si este gata sa joace un rol de putere regionala, in special in bazinul Marii Negre, considerind conflictele inghetate din regiune drept sursa de riscuri militare si nemilitare. Or, ultima perioada de timp tonalitatea discursului prezidential a cunoscut anumite modificari, creindu-se impresia ca Rominia revine cu greu la calitatea de jucator independent pe scena regionala, tonalitatea defensiva regasindu-si locul in mesajul diplomatic.
– Ce va intreprinde Chisinaul in caz ca, la 27 octombrie, Moscova va insista asupra noului sau plan, care, de fapt, este o reeditare a Planului Kozak?
– Rusia nu este in drept sa insiste nici asupra unui plan, bucurindu-se doar de oferta, si asa destul de generoasa, a Chisinaului de a participa la procesul respectiv cu drepturi egale cu ale celorlalti participanti la negocieri. Orice incercare de a insista din start asupra unei viziuni preconcepute, mai ales care aduce prejudicii evidente integritatii teritoriale si politice a Moldovei, trebuie sa fie calificata ca amestec inadmisibil in treburile interne ale tarii noastre si respinsa. Doar Republica Moldova este in drept de a propune orice plan drept baza pentru negocierile ulterioare.
Tactica de negocieri a rusilor este cunoscuta: de obicei ei cer imposibilul ca sa obtina un rezultat maximum. in cazul nostru, aceste interese ale Kremlinului contravin in mod evident asteptartilor noastre. Ele sint in contradictie evidenta si cu interesele Statelor Unite si Uniunii Europene in aceasta zona a vechiului continent, aflata la confluenta a doua spatii civilizationale – unul euroatlantic si, celalalt, euroasiatic. Ultimul care mai ramine profund inradacinat in iluziile secolului trecut, ale unei lumi trecute deja in nefiinta.
– Va multumim. // Moldova Suverana
