Am descoperit portalul ChernivtsiNews.com de la Ecaterina Luţişina. În timpul luptelor de pe Euromaidan, ChernivtsiNews a fost pentru mine o sursă de încredere. Mă bucuram pentru că puteam vedea şi ştiri în limba română, pentru că George Bodnaraş, creatorul portalului, e român din Bucovina. Pentru că şi acum pentru mulţi lucrurile legate de Ucraina rămân în ceaţă, l-am rugat pe George să mă/ne lămurească.
Născut în satul Ostrița, raionul Herța. În 2010 a absolvit facultatea de științe politice a universității ”Iurii Fedkovici” din Cernăuți, în 2011 – masteratul în politologie, acum este în anul III la doctorat, științe politice. În perioada 2011-2013 a predat istorie elevilor școlii din satul Tureni, în limba română. Timp de doi ani a lucrat la Radio Ucraina Internațional, unde realiza emisiuni în limba română. A înființat primul portal de știri în română din Cernăuți – citizenjournal.info, acum este redactor-șef al altui portal – ChernivtsiNews. Membru al Clubului Politologilor din Bucovina, colaborator științific la Institutul pentru Cercetări Regionale din cadrul universității ”I.F.”.
George, în primul rând vreau să te felicit pentru portalul ChernivtsiNews. Mai ales în perioada revoluţiei ucrainene informaţiile circulau haotic şi de multe ori erau false. ChernivtsiNews a fost o sursă de încredere. Cum ai simţit, ca român din Ucraina, revoluţia/războiul?
Am lansat site-ul chiar la 1 decembrie. Intenționat să-l lansez mai tarziu, am vrut să pregătesc și pagini în limba română și engleză, dar la un moment dat am decis să nu mai aștept, pentru că într-adevăr, am simțit că cititorii au nevoie de materiale și știri cât mai obiective despre evenimentele de pe EuroMaidanul din Kiev. Așadar, l-am lansat doar cu pagina în limba ucraineană, pe care postez și știri în limba română. Însă neapărat voi pregăti și varianta română a site-ului.
Fiind român din Ucraina, absolvent al catedrei de științe politice și administrare publică din cadrul universității cernăuțene, jurnalist, n-am putut să stau calm, să stau deoparte. De câteva ori am fost la Kiev, începând din noiembrie, dar doar ca să fac materiale. Am participat în calitate de jurnalist și de activist la revoluție. Cu toate că eram contra regimului lui Ianukovyci și am aderat la inițiativa jurnaliștilor: «Spune nu dictaturii. Nu recunoaștem legile dictatoriale». Toate site-urile de știri care au aderat la această acțiune au postat o panglică neagră cu textul de mai sus. Este vorba despre cele 12 legi anti-umane, care limitau libertatea de expresie în Ucraina, adoptate în ianuarie de către Rada Supremă sub presiunea Partidul Regiunilor.
Eu am fost singurul jurnalist român din Ucraina care a transmis știri de pe Euromaidan și a condamnat regimul lui Ianukovyci. Din fericire și jurnaliștii de la publicația săptămânală „Zorile Bucovinei» s-au alăturat și au condamnat acțiunile lui Ianukovyci împotriva protestatarilor pașnici.
Cum s-a simţit revoluţia în Cernăuţi? Au participat şi etnicii români? Care e acum atmosfera din Cernăuţi, din Ucraina?
Când cernăuțenii au luat cu asalt clădirea Administrației Regionale Cernăuți, câteva nopți am fost de servici în «Centrul de informații al Revoluției», care se afla în încăperea fostului Serviciu de presă al Administrației Regionale. Noi, jurnaliștii cernăuțeni, făcusem un orar și în câteva schimburi asiguram funcționarea non-stop a «Centrului de informații al Revoluției» din Cernăuți. Românii din regiune n-au participat la acțiunile de protest, doar câțiva tineri, studenți de origine română au fost printre prostestatarii din Cernăuți.
Ca român din Ucraina, nu m-am așteptat că poporul se va răzbuna, fiind dezamăgit de consecințele revoluției portocalii din 2004. Dar imediat a devenit clar faptul că acuma poporul nu s-a ridicat întru sprijinirea unei forțe politice, ci contra unui regim. Am început să cred într-un viitor european.
Cum i-a afectat pe românii din Bucuvina abrogarea Legii Ucrainei privind principiile politicii de stat în domeniul lingvistic? Am înţeles că un grup de naţionalişti români ţi-a blocat contul de pe faceebok, după ce ai dat părerea românilor din Ucraina despre abrogarea legii lingvistice. Păţeşti des aşa? Crezi că li-e mai uşor să aibă idei preconcepute decât să asculte adevărul?
După ce am publicat un șir de articole și comentarii despre abrogarea Legii Ucrainei privind principiile politicii lingvistice de stat și am explicat că ea a fost una formală și nu este ceva grav că fost abolită, după ce am început să discut cu cei care consideră că această Lege a fost una utilă, într-adevăr, mulți m-au eliminat din prieteni pe facebook și mi-au blocat contul. Ei, trâind în state europene, necunoscând situația reală din Ucraina, se consideră experți și vor să-i învețe pe românii din Ucraina carte.
Pur formal, Legea Ucrainei privind principiile politicii lingvistice de stat poate și putea fi acel instrument real pentru realizarea drepturilor minorităţilor lingvistice, a legislaţiei şi obligaţiunilor internaţionale ale Ucrainei în acest domeniu, dar în practică nu s-a dovedit a fi așa. Și aceasta din mai multe considerente.
În primul rând, Legea respectivă a fost act menit să apere interesele minorității ruse din Ucraina, să asigure un electorat stabil în campaniile electorale pentru Paritudul Regiunilor. În al doilea rând, autoritățile naționale, cele regionale și chiar locale (regimul lui Ianukovyci) nici măcar nu intenționau să aplice prevederile Legii. Or, în esență, Legea avea doar o menire manipulativă și propagandistă. În al treilea rând, populația românofonă din Ucraina era și este absolut indiferentă și inertă față de prevederile acestei legi.
Aceasta din motivul că pe românii autohtoni din Ucraina, în condițiile unei crize economice, în condițiile constrângerilor drepturilor democratice într-o țară condusă de oligarhi, în primul rând îi îngrijorează drepturile și libertățile fundamentale și apoi cele ce țin de cultură, identitate. Poate la prima vedere pare a fi ceva teribil, dar asta este. Nu poți să fii îngrijorat de statutul limbii române într-o țară în care mâine n-o să mai ai dreptul să-ți exprimi opinia în orice limbă ar fi, chiar și în limba de stat, n-o să mai poți să ieși în stradă să-ți exprimi convingerile etc. Majoritatea românilor din Ucraina locuiesc la țară, ceea ce înseamnă că sunt mai puțin informați de evenimentele ce au loc în viața politică, iar dacă și sunt informați – deseori li se oferă informații greșite. Mulți dintre români nici măcar nu știau ce prezintă în esență Legea respectivă. De ce? Pentru că o viață au vorbit limba română și nimeni nu le-a interzis. Acuma însă, după atâția ani, a apărut un document care prevede acordarea pentru limba română a unui statut de limbă regională. E bine, dar ce schimbări a adus această Lege în viața românilor de rând din Ucraina? Răspunsul – nimic! Doar toți reprezentanții intelectualității române, în special, cei mai odioși preoți din biserică tot convingeau electoratul român să voteze pentru Partidul Regiunilor, prentru că anume acești «regionali» le asigură dreptul să vorbească limba română. Atunci apare întrebarea, oare până la «regionali» românii nu vorbeau limba maternă? – Nu. Deci, a fost doar o propagandă electorală menită să «cumpere voturile» electoratului român, care oricum a rămas doar cu ceea ce a avut, nimic mai mult!
Din păcate, toată presa în limba română din Regiunea Cernăuți se afla sub controlul Partidului Regiunilor. Cele 3 ziare regionale din Herța, Hliboca și Noua Sulița se afla sub controlul «regionalilor», ziarul săptămânal «Libertatea Cuvântului” la fel, era și este o variantă în română a ziarului Partidului Regiunilor „Свобода слова» și propagă Partidul. Postul de radio «Ucraina Internațional» este un post de stat, la fel ca și postul de radio «Bucovina», care are o redacție în limba română. Doar săptămânalul «Zorile Bucovinei» este un ziar în opoziție și, apropo, el primul a condamnat represiiunile făcute de regimul lui Ianukovyci.
Trebuie subliniat faptul că în ultimile decenii în Ucraina au fost aplicate tehnici electorale în baza dihotomiei «noi» vs. «еi», menite să creeze stereotipuri politice și etno-politice. Așadar, forțele pro-ruse au încercat să-i caracterizeze pe cei pro-europeni drept «naționaliști», «banderoviști» și «șovini», iar cei pro-ruși cică sunt «toleranți» față de toate minoritățile și confesiunile (o politică asemănătoare a fost aplicată și în URSS – politica creării unei națiuni bolșevice), ceea ce nu este deloc adevărat. Aplicând această politică, «regionalii» dădeau de înțeles cică dacă ei apără limba rusă/minoritatea rusă din Ucraina, ei vor apăra și celelalte limbi/ minorități și că e mai bine să votezi cu «noi», adică cu «regionalii», și nu cu «ei», cu cei pro-europeni, care, chipurile, sunt șovini și vor impune limba ucraineană. Din păcate, aceste tehnici de manipulare au dat «roadă» și au născut divesre stereotipuri.
Este adevărat că unele forțe politice din Ucraina chiar sunt naționaliste. Mă refer la Partidul «Svoboda», care este reprezentat în Parlamentr. Dar, totodată, menționez că aceată forță politică a devenit mult mai liberală, acuma lideri ai radicalismului ucrainean sunt cei din Sectorul de dreapta. Mai mult decât atât, întotdeauna electoratul ucrainean care votează forțele radicale a fost unul constant și nu sporește. Deci aceste forțe politice nu vor putea niciodată să dicteze și să impună propriile viziuni.
Acuma însă aceste forțe politice au votat pentru abrogarea Legii respective ca să lovească în infuența Federației Ruse în Ucraina, pentru că ea a pregătit o capcană politică. Chiar şi prin împărţirea în români şi moldoveni. Dacă luăm recensământul vedem că românii sunt pe locul trei ca pondere a populaţiei în Ucraina. Dacă ne împart în români şi moldoveni suntem pe locul nouă. Or, Legea limbilor spune că pentru a putea fi implementată, minoritatea trebuie să reprezinte 10 la sută din populaţia localităţii sau regiunii. Ei, dacă ne împart în români şi moldodoveni, acest procent se atinge mai greu. La nivel regional românii şi moldovenii fac 19,5 procente, însă dacă suntem împărţiţi nu putem implementa limba în adminsitraţia regională. Aceasta este deja o capcană politică. Cred că dacă românii vor s-o ducă bine și vor să rămână români și prin limbă și crez nu au nevoie de sprijin nici de la Kiev, Moscova sau București. Vor prefera să moară cu limba română în vorbă. De menționat că mulți părinți români preferă să trimită odraslele la școli cu predare în limba ucraineană. Oamenii declară tot mai des că vor să le facă copiilor o carieră în Ucraina şi de aceea au nevoie de limba ucraineană. Aici o influenţă nefastă o are şi statul, pentru că diplomele obţinute în România nu funcţionează şi prin urmare oamenii hotărăsc să-şi stabilească copiii la şcoli ucrainene. Aceasta din motivul că nivelul predării materiilor de bază în școlile românești, din păcate, este tot mai redus. Manualele nu sunt calitative, ci traduse din ucraineană de către Ministerul învățământului, iar traducerea este una «șchioapă», greu inteligibilă, cu termeni deseori inventați de traducători. Este mai simplu să cumperi un manual de istorie în ucraineană și să-l citești, deoarece chiar și un român din Ucraina mai bine o să înțeleagă textul istoric în ucraineană, decât cel în română tradus cam prost. Din păcate, manualele de istorie editate în România sunt interzise în școlile din Ucraina. Și este absolut clar din ce motiv. Fiecare țară, popor, are propria viziune asupra evenimentelor istorice, propria abordare a diferitor probleme istorice etc. Mai mult decât atât, mulți dintre așa numiții lideri ai comunității române din Ucraina au încercat să-și facă rating pe marginea acestei Legi. Chiar și acuma, în timpul evenimentelor Maidanului tot propagând Legea privind limbile în Ucraina, deși ea n-a fost în favoarea românilor. Anume această lege a înstărit la nivel legislativ existența în Ucraina a «limbii moldovenești». Liderii organizațiilor românești n-au condamnat acțiunile represive ale regimului lui Ianukovyci contra protestatarilor pașnici de pe Maidan. Deoarece le era frică să spună ceva contra regimului care îi hrănește. Doar liderul «Ligii pentru Drepturile Omului», Arcadie Opaiț, și liderul «Congresului Românilor din Ucraina», Gheorghe Cernovețki, în luna ianuarie 2014, au declarat că aderă la «Asociația panucraineană «Maidan», care întrunește sute de organizații pro-europene.
Pentru mine personal, precum și pentru mulți români din Ucraina, în special, studenți, tineri, este mult mai important ca în țară să vină la putere o forță/forțe politice pro-europene, care vor instaura un regim în esență democratic, cu aspirații europene. Aceasta va însemna garantarea tuturor drepturilor și libertăților omului, precum și drepturile minorităților naționale la limba maternă.
Am rămas încântat când pe Euromaidanul din Kiev am întâlnit tineri din raionul Herța, i-am cunoscut pe vreo 20 acolo. Au «maidanat» câteva luni, deși erau studenți și aveau ore. Unul dintre ei era paznic la un cort al Partidului UDAR din Regiunea Cernăuți. L-am cunoscut absolut întâmplător când printre o sumedenie de activiști am auzit că cineva vorbește la telefon în limba română. Conversând cu el, mi-a mărturisit că vrea ca Ucraina să devină un stat european, și este sigur că dacă va contribui și el la realizarea menirii Maidanului, va face și ceva de folos pentru păstrarea identității românești în Ucraina. Aceasta-i atitudinea noii generații de români din Ucraina, iar cei deja în vârstă, de la sate, sunt îngrijorați mai mult de problemele cotidiene și nu politice.
Din păcate, diferiți «experți» din România și chiar din Republica Moldova își dau cu părerea, cică mai bine știu cum trăiesc românii din Ucraina și ce, într-adevăr, le-ar trebui lor. Uneori chiar declară că România ar trebui să intervină și să apere românii din Ucraina. Părerea mea e că România ar trebui să acorde mai multă atenție românilor de aici nu doar în situații de criză, ci permanent, și nu prin declarații, ci printr-un ajutor cultural, spiritual. Din păcate, însă n-o face. Atunci de ce abordează această chestiune doar atunci când nu mai are rost? Sumedenii de declarații și articole postate în presa românească despre o Lege-fantomă, care nicidecum nu era în folosul românilor, și nici o reacție privind problemele reale ale românilor din Ucraina!
Unii spun că Legea respectivă era un instrument real în menţinerea reţelei de şcoli cu învăţământul în limba maternă în comunităţile din teritoriile vieţuirii noastre tradiţionale. Nu-i adevărat, în perioada când nici nu era vorba de Legea respecivă, în Ucraina existau mult mai multe școli cu predare în limba română. Iar după ce Legea a intrat în vigoare, unele școli românești au trecut la îndeplinirea documentelor și actelor în limba ucraineană. Cel mai bun exemplu poate fi Școala medie din Ostrișa (raionul Herța, regiunea Cernăuți), pe care am absolvit-o în 2011. Acolo documetele erau în limba română, iar după ce am absolvit universitatea în 2011 am plecat sa predau unele materii, timp de 2 ani am îndeplinit documentele în limba ucrainenă, deși decizia Consiliului raional Herța privind acordarea limbii române a statutul de limbă regională a fost deja luată.
Așadar, legea prevedea doar chestii formale și nu prevedea mecanisme reale pentru aplicarea ei, nu erau alocate mijloacele financiare necesare.
Îmi pare rău că reprezentantul românilor ucraineni în Rada Supremă, Ion Popescu, n-a ieșit din componența Partidului Regiunilor mai devreme, nici măcar atunci când unii lideri ai asociațiilor românești l-au rugat să facă acest lucru printr-o scrisoare deschisă. A ieșit doar când a dispărut Ianukovyci. «Şobolanii fug când vaporul începe să se scufunde», dar el a fugit când vaporul era deja scufundat! Anume de aceea dumnealui la alegerile parlamentare din 2012 n-a candidat în circumscripția majoritară românească, ci pe lista Partidului Regiunilor, deoarece a știut că nu mai poate spera sprijinul românilor din Cernăuți. Popescu, din 2008, este șeful delegației permanente a Ucrainei în APCE, iar în perioada 2010-2012 este ales vicepreședinte al AP a Consiliului Europei și membru al Biroului APCE din partea Ucrainei. Dar el a pierdut încrederea poporului, deoarece n-a condamnat acțiunile represive al regimului Ianukovyci, ba din contra – a încercat să le ascundă.
La sesiunea APCE din vara anului 2013, Ion Popescu a recurs la fraudă. În cadrul reuniunii Comitetului Politic, el a declarat în numele delegației ucrainene că toți reprezentanții țării noastre sunt împotriva menționării Ucrainei în raportul lui Peter Amethyst privind separarea răspunderii penale și politice. De fapt, a fost eliminarea efectivă a textului în care se menționa despre Iulia Timoșenko. După ce alți repezentanți ai Ucrainei au aflat despre aceasta, au anunțat că Popescu nu a avut dreptul să se exprime din partea întregii delegații ucrainene.
Îmi pare bine că românii din raionul Herța s-au deșteptat! În sfârșit… La cea de-a XIX-a sesiune (extraordinară) a Consiliului Raional Herța, deputații au votat pentru desființarea organizației Partidului Regiunilor în Raionul Herța. Deputații, de asemenea, au aprobat chestiunea «Despre situația social-politică în Ucraina și trecerea puterii pe teritoriul raionului în toată plinătatea la Consiliul Raional – Consiliul Popular al Raionului Herța». Cele trei puncte ale hotărârei adoptate prevăd:
- Tragerea la răspundere penală a vinovaților de asasinarea oamenilor pașnici;
- Puterea în Raionul Herța să fie transmisă Consiliului Popular al Raionului Herța;
- Cu scopul de a cinsti memoria celor căzuți în timpul protestelor din Ucraina să se înainteze o cerere către Consiliul Orășenesc Herța pentru a numi o stradă din oraș în numele Eroilor Maidanului.
Au fost aleşi alt Președinte și Vicepreședinte ai Consiliului Regional Herța.
Sunt acuma în așteptarea elaborării și adoptării unei noi Legi privind limbile în Ucraina.
Președintele Radei Supreme a Ucrainei, Oleksandr TURCINOV, a ordonat să fie pregătită cât mai urgent o nouă lege privind limbile minoritare. Despre aceasta informează ChernivtsiNews.com, cu trimitere la Serviciul de presă al Paralmentului ucrainean
Grupul de lucru va fi creat de către comitetul de profil, împreună cu lingviști și experți pe probleme sociale. TURCINOV a declarat că proiectul de lege ar trebui să fie elaborat în regim de urgență, “luând în vedere speculațiile care au loc la acest capitol”. Sper că noua lege cu privire la limbi, spre deosebire de cea anterioară, va fi complet echilibrată și că se va ține cont de interesele cetățenilior din Estul și Vestul Ucrainei, de interesele tututor grupurilor etnice și celor ale minorităților.
Cunoşti limba română din familie? În şcoală ai avut lecţii în română?
Am absolvit o școală cu predare în limba română. În familie vorbesc româna. Am absolvit științe politice la Universitatea din Cernăuți, am activat în calitate de redactor și prezentator de știri la postul de radio Ucraina Internațional timp de 2 ani. Doar atunci am simțit cenzură din partea statului. Acuma însă, în special, după abolirea legilor adoptate de regimului lui Ianukovyci, simt o libertate absolută în activitatea mea de jurnalist.
Interviu realizat de Alexandru Vakulovski
