O zi la Ungheni: „practic nu mai avem glod”

Orașul Ungheni mai este numit și „poarta de vest” a Republicii Moldova. La vest de oraș se află râul Prut, hotarul natural dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Locuitorii municipiului spun că, în ultimii ani, orașul a trecut prin transformări esențiale, în urma cărora Ungheniul s-a modernizat – are străzi reparate, trotuare pavate, benzi destinate bicicliștilor și bănci stradale stilate. Cel mai mult însă orășenii se mândresc cu parcul „Micul Cluj”.

„Practic nu mai avem glod”

„În ultimii ani, orașul s-a schimbat spre bine. S-au făcut stradelele, drumurile prin oraș, practic nu mai avem glod. Și eu sunt foarte bucuroasă că pot să mă duc la un spital și la o piață și să nu îmi mai murdăresc încălțămintea”, ne spune Vera, o pensionară pe care o întâlnim la o stație de așteptare a transportului public. În vocea femeii se simte o mândrie, pe care nu prea am auzit-o în vocea locuitorilor din alte orașe. O întrebăm despre problemele din oraș. Vera ne zice că autoritățile ar trebui să soluționeze problema microbuzelor interurbane care circulă spre Chișinău. „Sunt mame cu copii care merg la spitalele din capitală. Și este foarte dureros când vezi că microbezele scârțâie sau sunt murdare”, explică ea.  La final, Vera ne spune că se bucură nespus de mult de reînnoirea orașului și crede că peste zece ani la Ungheni se va trăi și mai bine, iar orașul va crește.

4000 de metri pătrați pavați și inima roșie din centru orașului

O luăm spre centrul orașului, despre care știam din știrile difuzate de mass-media că a fost renovat cu suportul UE. Ajungem în Piața Independenței unde realitatea surprinde – circa  4000 metri pătrați pavați, cu un havuz complex în centru, bănci de lemn cu urne, realizate în același stil. Un spațiu imens, parcă desprins dintr-un film cu un oraș european modern. Ai senzația că aici se respiră mai ușor. Pe fundalul gri al pavajului se evidențiază o instalație sub formă de inimă mare, roșie cu înălțimea de peste 2,5 metri și lățimea de 2,8 metri. Instalația pe care scrie Ungheni se află chiar în mijlocul havuzului din Piața Independenței. 

Multe treceri de pietoni au instalate semafoare, iar marcajul alb de pe stradă este aplicat pe fundal roșu, așa cum sunt în Chișinău. Pe unele trotuare există o bandă destinată pentru bicicliști, destul de lată, cu marcaj corespunzător. Pe aceasta pedalează încet o doamnă în vârstă, apoi zărim și o tânără mămică, care își ducea copilul pe o bicicletă cu un coș, asemănătoare celor din Olanda.

Mai departe găsim liceul „Mihai Eminescu”, care după cum spun sursele oficiale, a fost renovat din fondurile Uniunii Europene. Sălile de clasă, cantina și sala de sport au fost reparate și modernizate, iar clădirea a fost dotată cu 32 de panouri fotovoltaice și un sistem de ventilație eficient. 

Ne mai plimbăm prin centrul orașului. Trecem pe lângă un scuar cu alei pavate și bănci, unde se odihneau mai mulți tineri. De asemenea, remarcăm că orașul este împânzit de centre comerciale. Cel mai mult uimește faptul că în centrul orașului sunt mulți oameni- orășeni și oaspeți ai orașului și, spre deosebire de alte localități, oamenii aici parcă nu au fețele încruntate. 

„Autoritățile au un gând bun – să modernizeze transportul public urban”

Pe una din străzi ne întâlnim cu Vasile Grecu, care ne spune că Ungheniul este un oraș modern, sunt cinci licee, se dezvoltă medicina, se construiesc magazine, iar în prezent se ridică și două blocuri cu 9 etaje. „Se află la 20 km de Iași. În perspectivă este preconizată și construcția unei autostrăzi spre Iași. Această treabă va fi rezolvată. Mâine nu, dar în perspectivă da”, spune el.

Vasile Grecu adaugă că acum autoritățile au și alte planuri. „Am auzit că autoritățile au un gând bun – să introducă autobuze noi, moderne, ca la Chișinău, care să circule de la un cartier la altul. Să nu umble microbuzele acestea, la care le sar roțile și ușile. Da, da, au fost și așa cazuri. Să fie creată o organizație de transport sub egida primăriei și să fie transport modern”, explică bărbatul. 

Mândria orășenilor – parcul „Micul Cluj”

Pe o altă stradă o întâlnim pe Valentina, care ne povestește mai multe despre mândria unghenenilor. „Până acum parcul era ca o pădurice neîngrijită, numai copaci. Acum s-a făcut foarte frumos. Mi-au plăcut foarte mult despărțiturile – pentru vârsta copiilor, distracții pentru copii și chiar pentru maturi. Dacă o să fie așa mai departe, vor continua și nu se vor opri aici, atunci o să fie minunat”, povestește entuziasmată Valentina.

Dar mai sunt și probleme la Ungheni. „Oamenii merg și aruncă gunoiul din mers. Nimerește în pubelă sau alături, lor nu le pasă, merg mai departe”, se plânge femeia. Mai mult, ea spune că ar fi bine ca autoritățile să angajeze un om care să monitorizeze respectarea curățeniei.

Pentru că mai mulți locuitori ne-au vorbit despre „Micul Cluj”, o luăm la pas spre parcul central al orașului. În drum spre acesta, ghidați de locuitorii orașului, ne dăm seama că am dat greș atunci când am luat-o pe jos, pentru că orașul este mult mai mare decât ne închipuiam. Dar când observăm intrarea centrală, ne dăm seama că a meritat efortul. Parcul e frumos și amenajat, cu alei mărginite de figurine, care duc spre un havuz rotund de toată frumusețea. Observăm  zone de joacă pentru cei mici și instalații de sport în aer liber pentru locuitorii activi ai orașului. Parcul are și un teatru de vară. 

Renovările, în valoare de 300 de mii de euro, au fost posibile datorită unui proiect co-finanțat de orașul Cluj-Napoca din România, înfrățit cu Ungheniul. 

Pentru că la alegerile generale locale din 5 noiembrie nici unul dintre candidații la funcția de primar al orașului Ungheni nu a acumulat 50% din sufragii, pe 19 noiembrie aici va avea turul II al alegerilor. Toți locuitorii cu care am vorbit au spus că vor merge la vot. Unii pentru că „văd schimbări și vor ca acestea să continue” , alții pentru că „le doare inima pentru orașul lor”.

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.