Zack Beauchamp scrie despre politică la nivel global și ideologii. Este autorul podcastului Worldly despre politici externe și relații internaționale. În articolul „Could Putin actually fall?” publicat pe 13 martie pe Vox.com, Beauchamp analizează diferite contexte și posibilitățile unei lovituri de stat și modul în care Putin se asigură că nu va pierde puterea în Rusia.
Pe măsură ce războiul Rusiei în Ucraina ia amploare, crește numărul speculațiilor că acest pas greșit al lui Putin ar putea cauza căderea lui. Mai mulți experți prezic că frustrarea față de costurile războiului și sancțiunile economice ar putea duce la prăbușirea regimului lui Putin. Totuși, acțiunile pe care le-a întreprins Putin pe parcursul celor două decenii de conducere, dar în special în ultimii ani, au fost îndreptate spre consolidarea și securizarea regimului și par să facă imposibilă căderea lui.
Două scenarii
Studiile despre căderea regimurilor autoritare indică două scenarii posibile: o lovitură de stat sau o revoltă populară. Totuși, ambele scenarii sunt puțin probabile acum și asta pentru că, urmând exemplul altor dictatori, Putin a făcut tot posibilul ca aceste scenarii să nu se întâmple.
În ultimele două decenii, liderul rus și aliații săi au structurat aproape fiecare element de bază al statului pentru a limita amenințările la adresa regimului. Putin a arestat sau ucis liderii opoziției, a insuflat teamă cetățenilor și a făcut conducerea țării dependentă de el.
„Putin s-a pregătit din timp pentru această situație și a întreprins o mulțime de acțiuni coordonate pentru a se asigura că nu este vulnerabil”, spune Adam Casey, cercetător postdoctoral la Universitatea din Michigan, care studiază istoria loviturilor de stat din Rusia și fostul bloc comunist.
Ar putea războiul din Ucraina să provoace o lovitură de stat militară?
Experții sunt de părere că o revoltă militară împotriva lui Putin este mult mai probabilă acum decât înainte de invazia în Ucraina, dar șansele sunt totuși mici.
Naunihal Singh, unul dintre cei mai importanți cercetători în lovituri de stat militare în lume, constată că o lovitură militară este posibilă în țări cu venituri mici, cu regimuri care nu sunt nici pe deplin democratice, nici pe deplin autocratice, și în care au avut loc recent lovituri de stat. Niciunul dintre aceste criterii nu este valabil pentru Rusia modernă, o țară cu venituri medii, ferm autoritară, care nu a cunoscut tentative de lovituri de stat de la începutul anilor ’90. În același timp, războiul inițiat de Putin, care provoacă pierderi inevitabile, poate genera frustrare și frică – condiții necesare pentru ca o lovitură de stat să aibă loc.
În opinia lui Singh, conflictul din Ucraina crește șansele unei lovituri de stat din două motive: ar putea slăbi loialitatea conducerii militare față de Putin și ar putea oferi o oportunitate fără precedent de a planifica o lovitură împotriva lui.
La aceste condiții se mai adaugă un factor important – creșterea nivelului de nesiguranță în rândurile generalilor de rang înalt și ofițerilor serviciilor de informare. Potrivit lui Andrei Soldatov, expert rus la Centrul de Analiză a Politicilor Europene, Putin a început să pedepsească oficialii de rang înalt din FSB pentru eșecurile armatei ruse în războiul din Ucraina. Aceste informații sunt greu de verificat, însă teama de pedeapsă ar putea convinge conducerea securității ruse că unica soluție de a se proteja este de a scăpa de Putin.
Totuși, pentru a asigura o lovitură de stat este necesară susținerea forțelor armate, iar în acest sens, experții susțin că Putin a depus o muncă asiduă pentru a elimina această posibilitate. El a infiltrat în armată spioni care-i sunt loiali, astfel încât potențialii sabotori să nu știe în cine să aibă încredere. De asemenea, Putin a făcut și mai dificilă coordonarea unei loviturii de stat prin împărțirea serviciilor de securitate în diverse structuri conduse de aliați de încredere.
În 2016, Putin a creat Garda Națională Rusă (Rosgvardia), o entitate separată de armată. La directivele lui Putin, aliatul loial Viktor Zolotov, director la Rosgvardia, îndeplinește sarcini de securitate internă, precum securitatea frontierelor și combaterea terorismului, în colaborare cu serviciile de informații ale Rusiei. Aceste servicii sunt împărțite în patru ramuri federale. Trei dintre acestea – FSB (Serviciul Federal de Securitate), GRU (Direcția Principală de Informații) și SVR (Serviciul de Informații Externe al Rusiei) – au propriile forțe pentru operațiuni speciale. A patra ramură, Serviciile Federale de Protecție, un echivalent al Serviciului Secret, numără 20.000 de ofițeri, conform unei estimări din 2013. Pentru comparație, un Serviciul Secret într-o țară cu o populație de trei ori mai mare decât a Rusiei numără circa 4.500 de persoane. Acest lucru permite Serviciilor Federale de Protecție să îl protejeze pe Putin de o posibilă asasinare, dar și de lovituri de stat.
Ce a întreprins regimul rus pentru a stopa o revoltă populară
O revoltă împotriva lui Putin a devenit mai reală de la începutul războiului în Ucraina și este mai posibilă decât o lovitură de stat. Însă, ceea ce putem observa acum sugerează că șansele ca o revoltă să erupă în Rusia sunt încă destul de scăzute. Și asta chiar dacă vedem o reacție a populației la conflictul actual, inclusiv demonstrațiile anti-război în 70 de orașe rusești care au avut loc pe 6 martie. Amploarea protestelor ar putea să crească dacă războiul va continua să aducă pierderi semnificative pentru Rusia, existând și dovezi clare ale atrocităților comise forțelor ruse asupra civililor în Ucraina.
Estimările cercetătoarei de la Harvard, Erica Chenoweth, sugerează că pentru a avea succes, protestele trebuie să implice aproximativ 3,5% din populație. În cazul Rusiei, asta ar însemna aproximativ 5 milioane de oameni. Protestele actuale nu se apropie deloc de aceste cifre și nu putem fi siguri că revolta poate ajunge la această amploare. Posibilitatea unei revolte populare scade din cauza acțiunilor premeditate ale regimului, care a restricționat și criminalizat protestele, dar și a luptat împotriva grupurilor de opoziție. Exemplul cel mai relevant în acest sens este declararea organizațiilor și mass-mediei de opoziție drept extremiste. Pe parcursul guvernării putiniste, o luptă activă s-a dus și cu opozanții politicii, care deveneau lideri de opinie, printre care cei mai vocali fiind Aleksei Navalnîi, Mihail Hodorkovski și Boris Nemțov.
În contextul războiului, la aceste acțiuni s-a adăugat și interzicerea și închiderea instituțiilor de presă independente, limitarea accesului la Facebook, Twitter și Instagram, dar și legile represive, precum pedeapsa cu până la 15 ani de închisoare pentru răspândirea informațiilor „false” despre război.
Un alt instrument eficient folosit de regimul putinist pentru a controla opinia publică este mass-media controlată de stat. Majoritatea rușilor consumă știri din mass-media supusă guvernării, care distribuie constant propagandă pro-„operațiune militară de demilitarizare și denazificare”. În consecință, circa 58% dintre ruși susțin războiul, cel puțin într-o anumită măsură.
Totuși, protestele din orașele rusești demonstrează că regimul rus nu controlează pe deplin spațiul informațional. Dar, pentru ca mișcarea de opoziție a cetățenilor să crească, activiștii ruși vor trebui să găsească mai multe modalități pentru a ocoli cenzura și represiunile. Însă asta devine tot mai dificil în condițiile actuale, când represiunile se extind nu doar asupra activiștilor și jurnaliștilor, ci și asupra rușilor de rând.
Cercetătoarea Erica Chenoweth susține că protestul simbolic nu este suficient, iar scopul ar trebui să fie destabilizarea loialității elitelor militare, a presei de stat, a oligarhilor și a cercului de aliați ai lui Putin. Însă, luând în calcul nivelul de control pe care îl are președintele rus asupra instituțiilor statului și presei, va fi nevoie de o mișcare de protest cu adevărat masivă pentru a le destabiliza.
Care sunt șansele unei schimbări de regim în Rusia?
Războiul a pus o nouă presiune asupra regimului, însă Rusia lui Putin rămâne o autocrație extrem de eficientă, cu mecanisme puternice împotriva loviturilor de stat și revoluțiilor.
Deci, care sunt șansele căderii regimului? La această întrebare este imposibil de răspuns cu exactitate. Nu avem o viziune despre ce gândesc membrii cheie ai instituției de securitate ruse în legătură cu războiul sau dacă oamenii care încearcă să organizeze proteste în masă sunt suficient de talentați pentru a ocoli represiunea agresivă.
Putin și-a construit legitimitatea în jurul ideii de a readuce stabilitatea, prosperitatea și statutul internațional al Rusiei. Războiul din Ucraina este amenințare asupra acestor obiective, devenind un test pentru regimul lui Putin de până acum.
Traducere și adaptare: Ecaterina Buruiană
Imagine copertă: Christina Animashaun/Vox
